ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2015

Decizia nr. 3230/2015 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Hotărârea instanței de revizuire Prin sentința civilă nr. 50 din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL Fălticeni, prin administrator B., a sentinței civile nr. 3622 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că revizuenta a indicat ca fiind potrivnice sentința nr. 3622 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/86/2012 și sentința nr. 540 din 14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în Dosarul nr. x/227/2010.

Analizând hotărârile invocate ca fiind potrivnice, instanța de revizuire a constatat că prin contestația le executare, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/227/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Fălticeni, contestatoarea SC A. SRL Fălticeni a solicitat anularea executării silite începută în dosarul de executare nr. x/2010 al A.F.P.M. Fălticeni, ridicarea sechestrului asigurător instituit în cadrul acestei proceduri și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, invocându-se faptul că titlurile executorii nu sunt definitive. Prin sentința civilă nr. 540 din 14 martie 2012 pronunțată în acest dosar s-a admis contestația la executare formulată, s-a anulat executarea silită începută în dosarul de executare nr. x/2010 și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autocamionului aparținând contestatoarei.

Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului ca inadmisibil, prin decizia nr. 746 din 05 iulie 2012 a Tribunalului Suceava. În Dosarul nr. x/86/2012 al Tribunalului Suceava, reclamanta SC A. SRL a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu D.G.F.P. Suceava, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 120 din 30 noiembrie 2011 pronunțată în soluționarea contestației administrative, a deciziei de impunere nr. 185 din 02 februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală din 03 februarie 2010 întocmit de Activitatea de Control Fiscal Suceava, iar, prin sentința nr. 3622 din 23 mai 2012 a Tribunalului Suceava a fost respinsă acțiunea, ca nefondată. Recursul împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 4850 din 24 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava.

A reținut instanța de revizuire că invocarea motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența a două hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, în sensul că este dată tripla identitate de părți, obiect și cauză, specifice autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

În cauza dedusă judecății, având în vedere că prin prima hotărâre s-a soluționat contestația la executare, ce viza exclusiv procedura execuțională demarată ulterior emiterii deciziei de impunere din 02 februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală din 03 februarie 2010 întocmit de Activitatea de Control Fiscal Suceava, iar, prin contestația formulată, a fost invocată nelegalitatea executării silite pornită în baza unor titluri executorii, ce nu erau încă definitive.

Instanța a constatat că prin cea de-a doua hotărâre s-a soluționat acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei nr. 120 din 30 noiembrie 2011, pronunțată în soluționarea contestației administrative, a deciziei de impunere din 02 februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală din 03 februarie 2010 întocmit de Activitatea de Control Fiscal Suceava, instanța nefiind învestită să analizeze și să se pronunțe asupra legalității actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2010 al A.F.P.M. Fălticeni. Instanța de revizuire a reținut că nu este îndeplinită cerința impusă de motivul de revizuire invocat, nefiind întrunită cerința identității de obiect și de cauză juridică între acțiunile soluționate prin cele două hotărâri indicate de revizuentă.

Recursul formulat de SC A. SRL Fălticeni, prin administrator B. Prin motivele de recurs formulate, revizuenta SC A. SRL Fălticeni a criticat hotărârea instanței de revizuire, ca netemeinică și nelegală. S-a arătat că în cauza de față s-a invocat puterea lucrului judecat cu privire la verificarea legalității și temeiniciei actelor administrative (decizia de impunere din 02 februarie 2010, decizia nr. 120 din 30 noiembrie 2011 și raportul de inspecție fiscală din 03 februarie 2010), care au făcut obiectul verificării cu ocazia soluționării contestației la executare, ocazie cu care, prin sentința civilă nr. 540 din 14 martie 2012, instanța a admis contestația la executare, iar, astfel, chestiunea privitoare la temeinicia și legalitatea actelor administrative fiscale contestate a fost tranșată în favoarea revizuentei, cu autoritate de lucru judecat.

Recurenta a arătat că în raport de soluția pronunțată în cadrul cercetării penale se impunea a se stabili că este incidentă puterea lucrului judecat, însă instanța de fond a omis să analizeze acest argument al apărărilor formulate în cauză. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Argumentele de fapt și de drept relevante Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care a constatat că instanța de revizuire a cercetat hotărârile invocate ca fiind potrivnice și, constatând că acestea nu întrunesc cerința triplei identități, a respins cererea de revizuire formulată în cauză, ca nefondată.

Înalta Curte are în vedere că, prin motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a urmărit rezolvarea situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În pricina de față, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de revizuire a apreciat că nu poate fi vorba de contrarietate de hotărâri, atâta timp cât prin cele două hotărâri invocate ca fiind potrivnice au fost soluționate cauze cu obiect diferit. Între cele două pricini invocate ca fiind potrivnice există identitate de părți, însă nu există identitate de obiect și de cauză, întrucât în primul proces reclamanta a solicitat anularea executării silite începută în dosarul de executare nr. x/2010 al A.F.P.M.

Fălticeni, ridicarea sechestrului asigurător instituit în cadrul acestei proceduri și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, iar, în cel de-al doilea dosar, instanța specializată de contencios administrativ a avut de verificat legalitatea deciziei nr. 120 din 30 noiembrie 2011, pronunțată în soluționarea contestației administrative, a deciziei de impunere din 02 februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală din 03 februarie 2010 întocmit de Activitatea de Control Fiscal Suceava. Pentru aceste considerente, constatând că hotărârile invocate de revizuentă nu sunt potrivnice, instanța de recurs va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de revizuire. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Fălticeni împotriva sentinței civile nr. 50 din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.