ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4391/2023

Ședința publică din data de 05 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 14 decembrie 2017 și înregistrată sub numărul x/2017, reclamantul Municipiul Fălticeni - prin primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 93.672,67 RON, din care, 84.924,67 RON reprezintă prejudiciu și 8.748 RON penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 673 din 15 octombrie 2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Fălticeni - prin primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. București.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul Municipiul Fălticeni - prin primar, iar prin decizia civilă nr. 473 din 09 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat, ca nemotivat, recursul, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4201 din 26.10.2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâta Curtea de Conturi; a fost respins capătul din cererea principală privind anularea parțială a procesului-verbal de constatare înregistrat la UAT municipiul Fălticeni sub nr. x/21.05.2015 și la Camera de Conturi Suceava sub nr. x din 22.05.2015, ca inadmisibil; au fost respinse, ca nefondate, capetele de cerere privind anularea încheierii nr. VI.119/03.11.2015 a Curții de Conturi și anularea parțială a Deciziei nr. 19/39 din 15.06.2015 emisă de Camera de Conturi Suceava; a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantelor, formulată de A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 2829/02.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015, au fost admise recursurile declarate de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Fălticeni și Primarul Municipiului Fălticeni împotriva sentinței nr. 4201 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, intimate fiind pârâtele Camera de Conturi Suceava și Curtea de Conturi a României, casată, în parte, sentința recurată, cu privire la soluția referitoare la capătul de cerere privind contestarea punctului 2.1. din Decizia nr. 19/39/15.06.2015 precum și din încheierea nr. VI.119/03.11.2015, în ceea ce privește achiziționarea unor servicii de copiere și printare, precum și cu privire la soluționarea cererii de intervenție accesorie formulată în cauză și reținută cauza spre rejudecare cu privire la cele menționate anterior, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare deciziei, stabilind termen pentru rejudecare la data de 19 noiembrie 2018, cu citarea părților.

Prin decizia civilă nr. 3120/03.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, în rejudecare, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Fălticeni și Primarul Municipiului Fălticeni, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Suceava și Curtea de Conturi a României, în ce privește contestarea măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi cu privire la achiziționarea unor servicii de copiere și printare; a fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată de A. S.R.L.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13 iulie 2021 sub nr. x/2021, care face obiectul prezentului dosar, reclamantul Municipiul Fălticeni-prin primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 673/15.10.2020 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 473/2021 a Curții de Apel Suceava, cu consecința anulării acesteia, fiind încălcat efectul pozitiv al autorității lucrului judecat prin sentința civilă nr. 4201/26.10.2017 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2015, definitivă prin decizia civilă nr. 2829/02.10.2018 a Curții de Apel Suceava.

Prin sentința civilă nr. 12 din 08 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile necompetenței materiale, tardivității și nemotivării invocate de intimat și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Municipiul Fălticeni - prin primar împotriva sentinței civile nr. 673/15.10.2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 473/09.06.2021 a Curții de Apel Suceava, intimată fiind A. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 12 din 08 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul Muncipiul Fălticeni, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 mai 2022, intimata A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata A. S.R.L., Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în fața instanței de fond, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurent.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezentând poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, deși așa cum s-a relevat mai sus, recurentul a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menționat.

Înalta Curte reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate, reluându-se, în esență, conținutul cererii de revizuire. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimată și va constata nul recursul declarat de recurentul Muncipiul Fălticeni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimată.

Constată nul recursul declarat de recurentul Muncipiul Fălticeni împotriva sentinței civile nr. 12 din 08 februarie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 05 octombrie 2023.