ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1096/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 14.11.2019, înregistrată sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Fălticeni, în calitate de ordonator principal de credite, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Dispozițiilor nr. 536 și nr. 535 din 30.08.2019 ale Primarului municipiului Fălticeni, menținerea Dispozițiilor nr. 239 și nr. 237 din 31.01.2018 privind acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate conform deciziei nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava și obligarea la plata acestor drepturi salariale și după data de 01.08.2019, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 18 din data de 16.01.2020 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Fălticeni.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 28 din data de 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 18 din 16 ianuarie 2020 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul municipiului Fălticeni.

Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că sunt nefondate toate criticile subsumate motivelor de casare invocate.

Astfel, în referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a constatat că motivarea instanței de fond privind soluția dată este concludentă în raport de obiectul cererii analizate, criticile formulate fiind, prin urmare, nefondate.

Cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a reținut că în cauză nu se pune problema existenței autorității de lucru judecat având în vedere obiectul diferit al celor două cauze, nefiind astfel îndeplinită condiția triplei identități.

De asemenea, a constatat că este nefondat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând, în esență, că Legea nr. 153/2017 creează un nou sistem de salarizare, excluzând posibilitatea recunoașterii unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare intrării în vigoare a legii, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (3) din lege.

A mai reținut că reclamanților le-a fost stabilit salariul prin hotărâre a consiliului local și că, suplimentar, prin dispozițiile nr. 239 și nr. 237, ambele din 31.01.2018, Primarul municipiului Fălticeni a adăugat salariului astfel stabilit acordarea unui spor de mobilitate și confidențialitate de 30%, spor care încalcă dispozițiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel încât, prin emiterea dispozițiilor nr. 536 și nr. 535, ambele din 30.08.2019, emitentul acestora nu a făcut decât să restabilească legalitatea, ca principiu fundamental într-un stat de drept, consacrat prin art. 1 alin. (5) din Constituția României și prin art. 6 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, ce impune exigența ca activitatea administrației publice să se desfășoare în temeiul și în limitele legii.

Împotriva deciziei nr. 28 din data de 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au formulat cerere de revizuire A. și B., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Au solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei nr. 28 din 13.01.2021 a Curții de Apel Suceava, considerând că a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, fapt recunoscut prin decizia civilă nr. 681 din 15.05.2008 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2007.

În motivarea cererii revizuenții au susținut că, în calitate de consilieri juridici în cadrul aparatului propriu al Primarului municipiului Fălticeni, au beneficiat de sporul de mobilitate și confidențialitate în temeiul deciziei civile nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava, spor care le-a fost acordat lunar, de la data pronunțării deciziei și până în luna august 2019, dată la care salariul le-a fost diminuat cu 30% ca urmare a neacordării sporului obținut prin hotărâre judecătorească.

Ca urmare, pentru perioada ulterioară lunii august 2019 au formulat acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului la acordarea respectivelor drepturi salariale, acțiunea fiindu-le respinsă prin sentința civilă nr. 18 din 16.01.2020 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 28 din 13.01.2021 a Curții de Apel Suceava.

Au arătat revizuenții că ambele acțiuni au vizat obligarea pârâtului la acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate și că prima hotărâre pronunțată și care consfințește cu autoritate de lucru judecat dreptul lor de a beneficia în continuare de aceste drepturi salariale, respectiv decizia civilă nr. 681 din 15.05.2008, a fost pronunțată în dosarul nr. x/2007, ulterior fiind pronunțată decizia civilă nr. 28 din 13.01.2021 în dosarul nr. x/2019, această din urmă hotărâre încălcând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, au considerat că este admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind evidentă contrarietatea de hotărâri referitoare la acordarea în continuare a drepturilor salariale.

Prin întâmpinarea formulată la data de 06.08.2021, intimatul Primarul municipiului Fălticeni a arătat că înțelege să lase la aprecierea instanței soluționarea cauzei, în raport de probele existente la dosar și de motivele de fapt și de drept care au condus la prezentul litigiu.

De asemenea, a solicitat instanței să rețină, pe de o parte că acordarea acelor drepturi salariale până în luna iulie 2019 s-a realizat ca urmare a autorității de lucru judecat și a puterii obligatorii a unor hotărâri judecătorești, respectiv decizia civilă nr. 681/2008 a Curții de Apel Suceava și a deciziei civile nr. 640/14.10.2020 a aceleiași instanțe, iar, pe de altă parte, că încetarea acordării acestor drepturi începând cu luna august 2019 s-a realizat ca urmare a obligativității aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. 25/198 din 21.08.2019 a Camerei de Conturi Suceava.

La termenul de dezbateri din data de 24 februarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției invocate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar și de apărările formulate în cauză de către intimat, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele ce succed.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze a fost trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, de către Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenții A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 28 din 13.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, în raport de existența unei hotărâri anterioare, și anume decizia civilă nr. 681/15.05.2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2007, considerând că a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acestei hotărâri.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

Așadar, condițiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, vizează: a) existența a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; e) să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Verificând aceste condiții, Înalta Curte reține că, în cadrul dosarului nr. x/2019 în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocată de către recurenții-reclamanți A. și B., ca motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2007.

Această excepție a fost analizată de către instanța de recurs, care a reținut că "autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces".

A mai reținut instanța de recurs că nu este îndeplinită condiția triplei identități în cele două dosare, nefiind același obiect în respectivele demersuri litigioase.

Împrejurarea că în dosarul nr. x/2019 s-a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2007, iar pe calea revizuirii au înțeles titularii căii de atac extraordinare să invoce încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al acestei hotărâri, făcând trimitere și la sentința de fond nr. 18/16.01.2020 a Tribunalului Suceava, nu determină îndeplinirea condiției prevăzute la lit. d) din enumerarea anterioară, întrucât, ceea ce interesează în validarea îndeplinirii acestei condiții, este invocarea sau nu a excepției autorității de lucru judecat față de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o altă cauză, iar verificarea cu prioritate a cerinței existenței triplei identități între cele două dosare analizate se face în raport de cererea de chemare în judecată ce a generat fiecare dintre cele două demersuri litigioase comparate.

Astfel, odată invocată această excepție, calea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi deschisă doar în ipoteza în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția a omis să se pronunțe asupra acestui incident procedural.

Or, după cum rezultă din examinarea deciziei nr. 28/13.01.2021, ce formează obiectul revizuirii de față, instanța de recurs învestită cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la "încălcarea autorității de lucru judecat", a examinat criticile recurenților-reclamanți A. și B., stabilind că nu există identitate de obiect al celor două cauze, înregistrate în cadrul dosarelor nr. x/2007 și nr. y/2019

A mai stabilit instanța de recurs faptul că, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 153/2017, care fac trimitere la Anexa nr. VIII, Capitolul I lit. a) pct. III și Capitolul II lit. a) pct. IV din lege, legiuitorul a prevăzut o limitare a cuantumului salariului până la nivelul indemnizației viceprimarului și că nu a prevăzut posibilitatea acordării sporului de mobilitate și confidențialitate.

Totodată, a reținut că Legea nr. 153/2017 creează un nou sistem de salarizare, excluzând posibilitatea recunoașterii unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești anterioare intrării în vigoare a legii, art. 1 alin. (3) prevăzând că "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege".

Se observă astfel că legile care reglementau sporul de mobilitate și confidențialitate erau diferite, astfel încât hotărârea judecătorească invocată în cauză, fiind anterioară noii legi a salarizării, nu mai operează în mod automat și pentru viitor, în condițiile în care legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea acordării sporurilor în discuție.

În acest context, este inadmisibilă revizuirea în care se invocă o pretinsă contrarietate de hotărâri, în condițiile în care au fost examinate excepția autorității de lucru judecat și efectul pozitiv al lucrului judecat în cel de-al doilea dosar, întrucât, odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmărește, în realitate, să supună unei alte instanțe discutarea acelorași aspecte cu privire la care o instanță anterioară s-a pronunțat deja, ceea ce ar conduce chiar la o încălcare a autorității de lucru judecat a considerentelor decizorii reținute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.

De asemenea, este inadmisibilă exercitarea mascată a unui recurs la recurs, prin care partea nemulțumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obțină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Cum scopul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura din ordinea juridică o hotărâre pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când acestea sunt potrivnice, admisibilitatea unei asemenea cereri este condiționată de împrejurarea ca judecătorul cauzei care a pronunțat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existența primei hotărâri ori să fi omis să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiție care, așa cum s-a arătat, nu este îndeplinită în cauză.

Întrucât toate cerințele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite în mod cumulativ, absența uneia determină pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de revizuire formulate de revizuenții A. și B., ca inadmisibilă.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.