ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4254/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Fălticeni, în calitate de ordonator principal de credite, anularea Dispozițiilor nr. 536 și 535 din 30.08.2019 a Primarului municipiului Fălticeni, menținerea Dispozițiilor nr. 239 și 237 din 31.01.2018 privind acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate conform deciziei civile nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava și obligarea la plata acestor drepturi salariale și după data de 01.08.2019, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă.

Prin sentința nr. 18 din 16 ianuarie 2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Fălticeni.

Sentința nr. 18 din 16 ianuarie 2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a rămas definitivă prin Decizia nr. 28 pronunțată la 13 ianuarie 2021 de către Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal (prin care s-a respins recursul reclamanților A. și B., ca nefondat).

Împotriva sentinței nr. 18/16.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 au formulat cerere de revizuire A. și B..

Prin Decizia nr. 254 pronunțată în data de 23 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cerere de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva sentinței nr. 18/16.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Fălticeni.

Împotriva Deciziei nr. 254 pronunțată la 23 iunie 2021 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs revizuenții A. și B., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenții-revizuenți au susținut următoarele:

În mod greșit, Curtea de Apel Suceava a motivat că nu este îndeplinită condiția triplei identități deoarece obligarea la acordarea drepturilor salariale ar viza perioade diferite.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este descris de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care arată că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

În cauză nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Nelegalitatea hotărârii este dată de încălcarea dispozițiilor art. 430, 431 din C. proc. civ. și aplicarea greșită în ceea ce privește încadrarea în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, deoarece prin considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 786/14.11.2019 a Tribunalului Suceava, definitivă, a fost statuat, cu autoritate de lucru judecat, faptul că instituția angajatoare este obligată la acordarea în continuare a sporului de mobilitate și confidențialitate în temeiul deciziei civivle nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava și după apariția Legii nr. 153/2017, această solicitare fiind făcută și în cadrul dosarului x/2019 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 18/16.01.202 a Tribunalului Suceava a cărei revizuire a solicitat-o. Așadar, chestiunea litigioasă privind acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate după data de 01.07.2017 a fost tranșată în două moduri diferite de același complet, care a procedat la aplicarea greșită a normelor de drept material, limitându-se la o examinare sumară a cererii de revizuire și încălcând dispozițiile art. 430, 431 din C. proc. civ.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 430 și 431 din C. proc. civ., cunoaște două manifestări procesuale, respectiv excepția și prezumția, astfel că, atunci când se face trimitere la autoritatea de lucru judecat nu se poate reține că se are în vedere doar excepția autorității de lucru judecat, ci această trimitere desemnează inclusiv prezumția, puterea de lucru judecat.

În concluzie, recurenții consideră că este admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind evidentă contrarietatea de hotărâri referitoare la acordarea în continuare a drepturilor salariale, sens în care se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În actualul cadru procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție este învestită, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal prin care a fost respinsă, ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., textul procedural reglementând ipoteza existenței unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Examinând argumentele dezvoltate de recurenții-revizuienți ce vizează, în concret, încălcarea normei prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., ce reglementează autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că susținerile acestora sunt neîntemeiate.

Astfel, Înalta Curte constată că rațiunea reglementării remediului juridic prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în litigii diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul menționat.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurenților - revizuienți, că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu există tripla identitate în privința obiectului și cauzei.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, detaliat prezentate în considerentele hotărârii, Înalta Curte reține la rândul său că, în litigiile soluționate prin deciziile potențial potrivnice în opinia revizuenților, obiectul și cauza celor două dosare nu este același.

Revizuenții au solicitat anularea sentinței nr. 18/16.01.2020 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 28/13.01.2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în dosarul x/2019, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței definitive nr. 786/14.11.2019 pronunțate în dosarul x/2019 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

În concret se constată că obiectul dosarului nr. x/2019 a vizat anularea Dispozițiilor nr. 535 și respectiv 536 ambele emise la data de 30.08.2019 de Primarul municipiului Fălticeni, prin care s-a dispus ca începând cu data de 01.08.2019 - să înceteze acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în procent de 30% obținut de revizuienți în baza deciziei civile nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava.

Dispozițiile nr. 535 și 536 din 30.08.2019 au fost "emise urmare a constatărilor și măsurilor dispuse de Camera de Conturi Suceava care în baza unui audit financiar asupra UAT Fălticeni a constatat că acordarea - începând cu data de 01.08.2019 - a sporului de mobilitate și confidențialitate în favoarea revizuienților contravine dispozițiilor Legii nr. 153/2017 - care a modificat condițiile de acordare a respectivului spor, avute în vedere la data pronunțării Deciziei nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava".

Obiectul dosarului nr. x/2019 este obligarea Primarului municipiului Fălticeni la acordarea despăgubirilor civile de natura sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 30% - pentru perioada 01.07.2017-31.12.2017.

Prin urmare, dacă dosarul nr. x/2019 a avut ca obiect "obligația de a face", dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect "anulare act administrativ".

Se constată, așadar, că în mod corect curtea de apel a reținut că cele două acțiuni diferă în mod evident din punctul de vedere al cauzei și al obiectului cererii, neputându-se statua că a doua hotărâre (18/2020) încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri(786/2019), pentru a aprecia îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând triplă identitate de subiect, obiect și cauză între cele două acțiuni.

Înalta Curte apreciază ca nefondat motivul de recurs invocat de recurenții-revizuenți în sensul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv că instanța de revizuire nu a observat că instituția angajatoare este obligată la acordarea în continuare a sporului de mobilitate și confidențialitate în temeiul deciziei civile nr. 681/15.05.2008 a Curții de Apel Suceava și după apariția Legii nr. 153/2017, întrucât este ținută la a verifica dacă instanța investită cu cererea de revizuire a analizat condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire și faptele pe care se întemeiază.

Înalta Curte precizează că, pentru a se putea constata autoritatea de lucru judecat, cele trei condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, ceea ce înseamnă că, prin constatarea neîndeplinirii a două condiții, se desprinde concluzia că nu există o încălcare a autorității de lucru judecat (pozitivă) în cauză.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenții A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 524 din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.