ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 478/2012

Asupra recursului de față;

În

baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184 din 17 iunie 2011, Judecătoria Fălticeni a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta M.M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, cu adresa nr. 1432/III/6 din 5 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni a fost înaintată Judecătoriei Fălticeni cererea de revizuire formulata de M.M.  împotriva deciziei penale nr. 605 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava , dată în Dosar nr. 2489/227/2010 prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 278/2010 a Judecătoriei Fălticeni.

În

motivarea cererii de revizuire revizuienta a arătat că este nemulțumită de hotărârile date în dosarul mai sus menționat întrucât i-a fost fraudată moștenirea de către persoane influente, prin abuz de putere, ea fiind obligată să plătească cheltuieli de judecată.

A fost atașat spre consultare Dosarul nr. 2489/227/2010 în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești a căror revizuire o solicită.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că în dosarul sus menționat, având ca obiect „contestație la executare", prin sentința penală nr. 278 din 4 octombrie 2010 a fost respinsă cererea formulată de M.M. împotriva actelor de executare silită, înfăptuite ca urmare a obligării acesteia prin mai multe hotărâri judecătorești la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri revizuienta M.M. a formulat recurs .

Prin decizia penala nr. 605/2010 Tribunalul Suceava a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienta.

Prin cererea formulată revizuienta a solicitat rejudecarea cererii sale înregistrată sub nr. 2489/227/2010, fără însă a indica vreunul din temeiurile imperative prev. de art. 394 C. proc. pen., invocând cu totul alte motive, legate de moștenirea sa ce nu au nicio legătură cu prezenta cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 184 din 17 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni a declarat recurs revizuienta M.M., reiterând motivele din cererea de revizuire și susținute și cu ocazia dezbaterilor asupra recursului.

Prin decizia nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curții de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta M.M., împotriva sentinței

penale nr. 184 din 17 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în Dosar nr. 1172/227/2011.

A fost obligată recurenta revizuienta să plătească statului suma de 50 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut în considerentele hotărârii că în speță, motivele invocate de revizuienta, respectiv faptul că este nemulțumită de soluțiile pronunțate în dosarele penale mai sus menționate, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire, încât în mod corect cererea sa de revizuire i-a fost respinsă de prima instanță, ca inadmisibilă, soluție pronunțată și în acord cu decizia nr. LX/2008 a Înaltei Curți de casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că: „Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta M.M. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1172/227/2011.

Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava este definitivă.

Prin art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen. legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și

adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

În

raport de dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinite.

Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Capitolul III din Titlul

II

al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul de recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri fiind exclusă.

În

cauză, secția penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de revizuienta M.M. împotriva deciziei penale nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curții de Suceava secția penală și pentru cauze cu minori care a respins, ca nefondat recursul formulat de aceeași revizuienta împotriva sentinței penale nr. 184 din 17 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni.

Din dispozițiile C. proc. pen., rezultă că între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulate pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În

speță, hotărârea recurată a dobândit caracter definitiv odată că soluționarea recursului prin decizia nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curții de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Se constată, așadar, că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385

x

C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientă M.M. împotriva deciziei penale nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curții de Suceava secția penală și pentru cauze cu Minori.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuientă va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientă M.M. împotriva deciziei penale nr. 902 din 26 septembrie 2011 a Curții de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012.