ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4246/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4246/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 de la 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1928/39/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.E., împotriva rezoluției din 31 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 13/P/2009 și a Rezoluției nr. 255/II/2/2009 din 2 iulie 2009 a procurorului general al aceleiași instituții.

S-au menținut rezoluțiile.

A fost obligată petenta să plătească statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 21 ianuarie 2009, petenta M.E. a formulat plângere penală împotriva avocatului Z.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., constând în aceea că, a întocmit și prezentat în fața instanței de judecată, în numele său, o cerere prin care a solicitat, contrar voinței sale, renunțarea la judecarea cauzei.

Prin Rezoluția nr. 13/P/2009 din 31 martie 2009, procurorul a dispus, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de Z.G. - avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., cu motivarea că faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1786 din 22 iunie 1998 (Dosar nr. 2033/1997) a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 169 din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Suceava s-a dispus ieșirea din indiviziune pe grupuri de moștenitori după U.L. (mătușa paternă a reclamantei, ce nu avusese copii). Prin acea sentință a lui M.E. împreună cu cei trei frați ai ei (U.M., U.M. și U.A.) li s-au atribuit două suprafețe de teren. Una de 0,13 ha în locul numit „G.” și alte de 0,25 ha la „O.”.

Pe terenul de la „O.” construiseră casă încă din vremea C.A.P-ului soții P.I. și P.N., astfel că cei patru frați (inclusiv M.E.) au fost de acord să facă un schimb de teren cu soții P., făcând un înscris sub semnătură privată în acest sens.

Ulterior, datorită unor divergența, M.E. nu a mai vrut să efectueze schimbul de teren cu soții P., astfel că a dorit să facă ieșirea din indiviziune. În acest sens l-a angajat pe avocat Z.G.

S-a formulat acțiune pentru ieșirea din indiviziune, înregistrată la Judecătoria Fălticeni ca Dosar nr. 3567/227/2007, însă în dosar soții P. au formulat cerere de intervenție în interes propriu și au solicitat suspendarea judecății în această cauză, arătând că pe rolul aceleiași instanțe se află Dosarul nr. 3424/227/2007, ce are ca obiect o acțiune în constatarea schimbului de terenuri, acțiune promovată de soții P. împotriva lui M.E. și a celor trei frați ai săi. În aceste condiții, Judecătoria Fălticeni, prin încheierea din 2 octombrie 2008 a dispus suspendarea legală facultativă a cauzei nr. 3567/227/2007, în temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 3424/227/2007 cu schimbul de terenuri).

În declarația sa, M.E. a precizat că atunci când ea a introdus acțiunea de ieșire din indiviziune cu privire la terenurile moștenite de la mătușa paternă U.L. și atribuite ei și fraților ei, prin Sentința civilă nr. 1786/1998 a Judecătoriei Fălticeni, frații ei s-au supărat, au cerut să se împartă tot pământul ce-l au în indiviziune, atât cel de la mătușa paternă cât și cel moștenit de la tatăl lor, U.D. și pentru care dețin certificatul de moștenitor nr. 15 din 5 februarie 1997 eliberat de B.N.P. „C.L.” din Fălticeni, depunând în acest sens o multitudine de copii de pe acte de naștere, căsătorie, deces etc.

M.E., în Dosarul nr. 3567/227/2007 a dat o declarație în care a precizat că obiectul dosarului se rezumă doar la cele două terenuri obținute prin Sentința civilă nr. 1786/1998 a Judecătoriei Fălticeni ca moștenire de la mătușa paternă.

Acum M.E. pretinde că acea declarație nu a fost semnată de ea, ci de avocat, însă afirmația este aberantă atât timp cât acea declarație s-a dat și semnat în fața instanței de judecată, împrejurare în care nu putea semna avocatul în locul ei.

În timp ce judecata Dosarului nr. 3567/227/2007 era suspendată, M.E. a spus avocatului Z.G. că certificatul de moștenitor după tatăl ei este greșit, atât cu privire la terenurile ce au fost trecute în masa succesorală, cât și cu privire la dimensiunile lor.

La 24 septembrie 2008 M.E., prin avocat Z.G. a depus la Judecătoria Fălticeni o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 15 din 5 februarie 1997 eliberat de B.N.P. „C.L.”.

La termenul din 16 decembrie 2008, prezentă la proces M.E. a declarat în fața completului de judecată că înțelege să renunțe la acțiunea formulată în Dosarul nr. 2490/227/2008 - constatare nulitate certificat de moștenitor, astfel că Judecătoria Fălticeni, prin încheierea din 16 decembrie 2008, în conformitate cu art. 246 C. proc. civ., ia act de renunțarea la judecată a cererii.

Acum, M.E. pretinde că avocatul Z.G. a formulat, fără voia ei, acțiunea de constatare a nulității, că ea nu și-a dorit așa ceva, a renunțat la serviciile avocatului Z.G. și și-a angajat alt avocat.

Pe de altă parte, este evident că ea a fost aceea care a angajat avocatul, ea a plătit taxa de timbru, ea i-a predat avocatului actele ce ulterior au fost depuse în copii la instanță, deci este clar că acțiunea s-a formulat și introdus la instanță la solicitarea ei.

Mai mult încă, deși la 16 decembrie 2008 M.E., sub cine știe ce influențe, a declarat în instanță că renunță la judecată, fiind audiată în cursul cercetării penale în prezentul dosar a declarat că regretă că și-a retras acțiunea, precizează că într-adevăr certificatul de moștenitor după tatăl ei este greșit, căci în masa succesorală s-au trecut și terenuri ce nu fuseseră proprietatea defunctului, ci ale celei de-a doua soții ale sale, U.P., mama vitregă a lui M.E., soție supraviețuitoare care apare și ea ca moștenitor în certificatul nr. 15/1997. În plus, M.E. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință ce a luat act de propria-i renunțare la judecata din Dosarul nr. 2490/227/2008.

Rezoluția din 31 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 13/P/2009 a fost confirmată de procurorul general al acestei instituții care prin Rezoluția nr. 255/II/2/2009 din 2 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată plângerea petentei M.E.

Împotriva celor două rezoluții ale procurorului, reiterând motivele inițiale, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petenta a formulat plângere la instanță susținând că nu este mulțumită de prestația avocatului în dosarul de ieșire din indiviziune, că a depus la dosar acte fără știrea ei, că interogatoriul civil luat de instanță nu este semnat de ea.

Prima instanță examinând plângerea a constatat că este nefondată.

După cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar, în Dosarul civil nr. 2490/227/2008 al Judecătoriei Fălticeni, petenta M.E. a fost prezentă la termenul din 16 decembrie 2008 când a solicitat completului să ia act de renunțarea sa la judecată.

În ce privește interogatoriul civil luat petentei la data de 12 martie 2008 în dosarul civil de ieșire din indiviziune, acesta este exclus a fi falsificat, întrucât a fost luat direct în instanță, și procedând la o verificare de scripte s-a constatat că semnătura petentei corespunde. Apoi apărătorul nu putea depune la dosar decât înscrisurile primite de la petentă, astfel încât și susținerea că au fost depuse la dosar înscrisuri fără știrea ei, este neîntemeiată.

Faptul că petenta nu este mulțumită de prestația apărătorului în dosarul de ieșire din indiviziune, că dorește restituirea sumei plătită cu titlu de onorariu, nu înseamnă că acesta a comis infracțiunile reclamate.

Așa fiind, în baza art. 278

1

alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.E. împotriva celor două rezoluții ale procurorului, menținând rezoluțiile și văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționara M.E., arătând în scris că este nemulțumită de rezoluția dată de procesul penal.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 41016 de la 11 decembrie 2009, aflate la dosarul Înaltei Curți, un memoriu formulat în scris de către recurenta petiționară, la care a anexat fotocopiile mai multor înscrisuri.

În memoriul mai sus arătat, recurenta petiționară M.E. a arătat aspecte privind cauza civilă, afirmațiile făcute de domnul avocat, că acesta ar fi fost nemulțumit de suma de 850 RON, aceasta fiind pensionară de C.A.P., nu a putut obține rezultate bune pentru că domnul avocat Z.G. are o mare zonă de influență în domeniul lui de activitate, că a plătit expertul cu 350 RON, precum și alte aspecte.

De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise de către intimatul Z.G., la care a anexat interogatoriul civil reclamantă și declarația din ședința publică din 16 decembrie 2008 a numitei M.E., care au fost trimise prin fax, aflate la dosarul Înaltei Curți, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a recursului declarat de recurenta petentă M.E., considerând sentința penală recurată ca fiind temeinică și legală, arătând că a acționat în temeiul contractelor de asistență juridică pe care le-a încheiat cu petenta, pentru cele două acțiuni promovate, că față de declarațiile petentei, față de probele ce au fost administrate nu a avut de-a face cu niciun înscris sub semnătură privată care să fi fost falsificat.

Intimatul a mai făcut considerații cu privire la înscrisul sub semnătură privată, la elementul material al infracțiunii, că toate nemulțumirile petentei decurg din faptul că în dosarul în care aceasta a solicitat ieșirea din indiviziune au formulat cereri de intervenție și alte persoane care pretind drepturi asupra bunurilor aflate în litigiu, că dosarul a fost suspendat în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a altor dosare de a căror soluție ar fi depins și soluția din dosarul de ieșire din indiviziune, că intervenienții au invocat și alte înscrisuri, față de cele de care a înțeles să se folosească petenta, nemulțumirile petentei fiind față de persoanele cu care aceasta se judecă, considerând că este corectă soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, sens în care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiționară M.E. și intimatul Z.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, a acordat părților cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 385

13

C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de recurenta petiționară și menținerea hotărârii atacate, aceasta fiind legală și temeinică, apreciind că prima instanță în mod corect a constatat că procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

Examinând recursul declarat de recurenta petiționară M.E. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.E.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocat Z.G. pentru faptele prevăzute de art. 290 și 291 C. pen.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost examinate, în raport cu persoana și faptele pretins ca fiind comise de către aceasta, procurorul stabilind complet situația de fapt, ca urmare a analizei actelor premergătoare și motivând, în drept, soluția dispusă.

În Dosarul nr. 13/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava se află depuse fotocopiile titlului de proprietate a numitei U.L.; a Sentinței civile nr. 1786 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în Dosarul nr. 2033/1997; a cererii de ieșire din indiviziune formulat de M.E.; a cererii prin care reclamanta M.E. a depus chitanța prin care face dovada achitării onorariului pentru expertul C.G., în valoare de 350 RON; a certificatului de moștenitor nr. 15; a unei adrese a instanței, către U.M.; a interogatoriului civil reclamantă M.E. din 12 martie 2008, semnat și de aceasta, în care menționează că: „Arăt că obiectul cererii mele de chemare în judecată îl constituie doar ieșirea din indiviziune cu privire la suprafețele de 13 ari situate la locul „G.” și 25 ari teren situate la „O.” ce ne-au fost atribuite mie și pârâților prin Sentința civilă nr. 1786 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei Fălticeni. Nu solicit partajul întregii averi succesorale rămasă după def. meu tată U.D. și nu solicit partajul bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală indicată în certificatul de moștenitor nr. 15 din 5 februarie 1997 de la dosar, ce au aparținut tatălui meu, def. U.D. Eu solicit doar ieșirea din indiviziune cu privire la supr. de teren ce ne-au fost atribuite mie și pârâților prin Sentința civilă nr. 1786 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei Fălticeni.”; a cererii formulate de H.A., U.A., U.D. și U.N. prin care solicitau suspendarea judecății cauzei; a cererii de intervenție în interes propriu formulată de H.A.; întâmpinarea formulată de M.E.; a certificatului de căsătorie a lui U.D., a certificatului de naștere a lui U.E., a certificatului de deces a lui U.E., a certificatului de căsătorie a lui M.I., a titlului de proprietate a lui M.N.I. și E.; a încheierii din 16 decembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în Dosarul nr. 2490/227/2008 prin care în conformitate cu prevederile art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea la judecată a cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâții U.P., U.M., S.M., H.A. și U.A.; cererea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâții U.P., U.M., S.M., H.A., U.A. de constatare a nulității absolute; cererea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâții U.M., U.M., U.A. de ieșire din indiviziune; fotocopiile încheierii din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în Dosarul nr. 3567/227/2007, prin care în temeiul art. 24 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei până când hotărârea ce se va pronunța în Dosarul nr. 3424/227/2007 al Judecătoriei Fălticeni cu termen de judecată la data de 31 octombrie 2008, va rămâne irevocabilă; a încheierii din 27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în Dosarul nr. 3567/227/2007, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol a procesului având ca obiect partaj succesoral privind pe reclamanta M.E. și pârâții U.M., U.M., U.A. și intervenienta H.A.; a adreselor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava către Judecătoria Fălticeni, prin care se solicita o copie de pe acțiunea formulată de reclamanta M.E., care a inițiat Dosarul nr. 2490/227/2008, având ca obiect anulare act; adresa instanței prin care se comunica copia acțiunii formulate de reclamantă; fotocopia acțiunii reclamantei, a certificatului de moștenitor nr. 15; declarația dată la 30 ianuarie 2009 de M.E., la procuror; declarația dată la 9 februarie 2009 de intimatul Z.G.

Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin rezoluția din 2 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 255/II/2/2009, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta M.E. împotriva Rezoluției nr. 13/P/2009 din 31 martie 2009, dată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe Z.G., avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prevăzute de art. 290 și 291 C. pen.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiționară, în raport cu înscrisurile depuse la dosar în Dosarul civil nr. 2490/227/2008 al Judecătoriei Fălticeni, când petenta M.E. a fost prezentă la termenul de judecată din 16 decembrie 2008 și a solicitat completului să ia act de renunțarea sa la judecată, precum și cu interogatoriul civil luat petentei la data de 12 martie 2008 în dosarul civil de ieșire din indiviziune, acesta fiind exclus a fi falsificat, întrucât a fost luat direct de instanță și s-a procedat la o verificare de scripte ce a condus la constatarea că semnătura petentei corespunde.

De asemenea, prima instanță a reținut că apărătorul nu putea depune la dosar decât înscrisurile primite de la petentă, astfel încât și susținerea că au fost depuse la dosar înscrisuri fără știrea ei a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Faptul că petenta nu este mulțumită de prestația apărătorului în dosarul de ieșire din indiviziune, că dorește restituirea sumei plătită cu titlu de onorariu nu înseamnă că acesta a comis infracțiunile reclamate.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor aflate la dosarul parchetului, a constatat inexistența faptelor prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., pretins a fi comise de intimatul Z.G., în raport cu înscrisurile existente, interogatoriul luat reclamantei M.E., în cauza civilă, respectiv petiționara din prezenta cauză, neputând fi falsificat de intimat, întrucât a fost luat de instanța de judecată, iar ca urmare a verificării de scripte s-a constatat că semnătura petiționarei corespunde. În ceea ce privește actele depuse de către intimat, nu puteau fi decât cele primite de la petiționară.

Înalta Curte consideră că nemulțumirile recurentei petiționare M.E. cu privire la modul de exercitare, de către intimatul avocat Z.G., a apărării în cauza civilă indicată, nu pot avea semnificație penală, iar din actele premergătoare efectuate a rezultat inexistența infracțiunilor pretins a fi comise, respectiv acelea prevăzute de art. 290 și 291 C. pen.

Astfel, Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluția neînceperii urmăririi penale față de avocat Z.G. pentru faptele prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta M.E., împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a dispus soluția menționată și astfel a menținut rezoluția dată.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurenta petiționară, în recurs, nu sunt fondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.E. împotriva Sentinței penale nr. 99 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.E. împotriva Sentinței penale nr. 99 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.

Procesat de GGC - NN