ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1907/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 20 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 17/39/2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 278 1 C. proc. pen. de petiționarul B.I. împotriva Rezoluției nr. 304/P/2007 din 31 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, rezoluție pe care a menținut-o. S-a dispus obligarea petentulului la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Curtea de Apel a reținut netemeinicia plângerii petentului, considerând că intimata M.L., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, nu a comis infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

și nici infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ci, dimpotrivă și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu și nu a comis nici un fals. Evaluarea probelor de către procuror în cadrul soluționării unei plângeri penale poate fi contestată în cadrul exercitării căilor legale de atac împotriva soluției adoptate, iar nu prin declanșarea unei plângeri penale împotriva magistratului procuror pentru fapte penale inexistente. Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat recurs, susținând, în esență, că a fost prejudiciat prin fapta intimatei care ar fi legalizat un fals, considerând că adversarii săi ar avea drept de proprietate, deși, în realitate, G.I. și G.C. nu au acest drept, ci petentul.

A mai susținut că rezoluția dată de procurorul ierarhic superior este tardivă fiind emisă cu depășirea termenului de soluționare de 20 de zile prevăzut de lege. Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează: În mod corect, procurorii care au cercetat cauza, precum și instanța de fond care a verificat legalitatea soluției, au dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Conform art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen., petentul, nemulțumit de soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, în speță de intimata M.L., avea posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de aceste dispoziții, respectiv a plângerii adresate procurorului ierarhic superior și apoi a plângerii adresate instanței de judecată competente.

În loc să-și exercite aceste drepturi procesuale, petentul B.I. a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror, invinuindu-1 de comiterea unor fapte penale a căror existență nu a dovedit-o cu nici o probă. Prin rezoluțiile atacate de petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva procurorului M.L., faptele penale fiind inexistente. Petentul a considerat că rezoluția prin care i-a fost respinsă plângerea ar fi tardivă întrucât a fost dată peste termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen. Or, potrivit art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., nerespectarea termenului de rezolvare a plângerii de către procurorul ierarhic dă dreptul petentului de a ataca soluția de neîncepere a urmăririi penale, prin plângere adresată instanței de judecată, în termenul de 20 de zile calculat de la data expirării acestui termen de soluționare prevăzut pentru procuror.

Nu se poate adăuga la lege prin aplicarea unor sancțiuni prevăzute de dispozițiile procedurale doar în cazul neexercitării în termen a căilor de atac. Nerespectarea termenelor în care organele statului sunt obligate să soluționeze o plângere nu poate avea consecințe de natură să afecteze fondul cauzei. Ea ar putea atrage cel mult, sancțiuni disciplinare, și acestea ar putea fi dispuse, doar în cazul în care nerespectarea termenului ar fi imputabilă procurorului. Procurorul ierarhic superior este obligat să soluționeze plângerea petentului (în termen, ori cu depășirea lui). Petentul nu poate invoca tardivitatea în cazul soluționării cu întârziere a plângerii, ci are dreptul doar să atace la instanță soluția de neîncepere a urmăririi penale în termenul de 20 de zile calculat de la data expirării termenului inițial de 20 de zile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen. De altfel, activitatea procurorului ierarhic o constituie verificarea temeiniciei și legalității soluției de neîncepere a urmăririi penale (ori a scoaterii de sub urmărire penală) dată de procuror, în raport cu care va fi sau nu admisă plângerea persoanei vătămate. Ceea ce atacă petentul nu este termenul de verificare ci soluția dată. Înalta Curte verificând soluția de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul intimat, soluție menținută și de instanța de fond, constată temeinicia acesteia. În absența unor probe care să demonstreze existența celor două fapte penale reclamate de petent (fals intelectual și abuz în serviciu), în mod corect instanța de fond a respins plângerea petentului și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procurori.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 37 din 20 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.