ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 385/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 164 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința penală din 2 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I., în contradictoriu cu intimatul M.M., fiind avute în vedere următoarele considerente: Revizuentul C.I.

na formulat plângere penală prin care a sesizat organele de cercetare penală despre faptul că fratele său vitreg, făptuitorul M.M., ar fi folosit într-un litigiu civil un certificat de naștere falsificat. Prin rezoluția nr. 1407/P/2009 din 18 martie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există. Soluția a fost menținută prin rezoluția prim procurorului nr. 431/11/2010. Împotriva rezoluției nr. 431/11/2010 a formulat plângere petiționarul C.I. la Judecătoria Fălticeni, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 360 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus respingerea plângerii, ca nefondată și au fost menținute rezoluțiile atacate.

A fost declarat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, iar prin decizia penală nr. 156/2011 a Curții de Apel Suceava acesta a fost respins ca inadmisibil. Revizuentul a formulat apoi această cerere invocând nemulțumirea față de soluțiile date anterior, cerere ce a fost apreciată, de asemenea, ca inadmisibilă. Astfel, s-a reținut că prin decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanță, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptata împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul C.I. susținând, în esență, că nu se pune problema admisibilității sau inadmisibilității cererii de revizuire, care din punctul său de vedere trebuia soluționată pe fond. La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2011, din oficiu, instanța a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate în cauză, reținându-se că potrivit art. 407 C. proc. pen. „sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului. S-a constatat că, în speță, s-a cerut revizuirea sentinței penale nr. 360 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei Fălticeni (definitivă prin decizia penală nr. 156 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava), sentința având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278 C. proc.

pen. S-a reținut că potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. (așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010), „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă" și, fiind vorba despre o normă de procedură, modificarea adusă alin. (10) din art. 278 1 C. proc. pen. este de imediată aplicare (din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010), prin urmare, împotriva sentințelor penale pronunțate în cauzele având drept obiect plângeri împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată nu mai este prevăzută vreo cale de atac. Coroborând cele două texte de lege mai sus amintite, a rezultat că sentințele instanței de revizuire, vizând sentințe pronunțate în cauzele având drept obiect plângeri împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive.

împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs revizuentul C.I., solicitând casarea acesteia, nemulțumit fiind de soluția dispusă în cauză. La termenul din data de 13 februarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de revizuent. Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul C.I.

este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi. supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, revizuentul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul C.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2012.