ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 385/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală

nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuentul C.I. împotriva sentinței penale nr. 164 din 2 iunie 2011 a

Judecătoriei Fălticeni.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul să plătească statului suma

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin sentința penală din 2 iunie 2011 pronunțată

de Judecătoria Fălticeni, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul C.I., în contradictoriu cu intimatul M.M., fiind avute

în vedere următoarele considerente:

Revizuentul C.I. na

formulat plângere penală prin care a sesizat organele de cercetare penală

despre faptul că fratele său vitreg, făptuitorul M.M., ar fi folosit într-un

litigiu civil un certificat de naștere falsificat.

Prin rezoluția nr.

1407/P/2009 din 18 martie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., în

temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu

există. Soluția a fost menținută prin rezoluția prim procurorului nr.

431/11/2010.

Împotriva rezoluției

nr. 431/11/2010 a formulat plângere petiționarul C.I. la Judecătoria Fălticeni,

în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală

nr. 360 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus respingerea

plângerii, ca nefondată și au fost menținute rezoluțiile atacate.

A fost declarat

recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, iar prin decizia penală nr.

156/2011 a Curții de Apel Suceava acesta a fost respins ca inadmisibil.

Revizuentul a

formulat apoi această cerere invocând nemulțumirea față de soluțiile date

anterior, cerere ce a fost apreciată, de asemenea, ca inadmisibilă.

Astfel, s-a reținut

că prin decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie

pentru instanță, a fost admis recursul în interesul legii declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptata împotriva unei

hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs revizuientul C.I. susținând, în esență, că nu se

pune problema admisibilității sau inadmisibilității cererii de revizuire, care

din punctul său de vedere trebuia soluționată pe fond.

La termenul de

judecată din data de 21 septembrie 2011, din oficiu, instanța a invocat

excepția inadmisibilității căii de atac promovate în cauză, reținându-se că

potrivit art. 407 C. proc. pen. „sentințele instanței de revizuire, date

potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse acelorași căi de

atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel

sunt supuse recursului.

S-a constatat că, în

speță, s-a cerut revizuirea sentinței penale nr. 360 din 20 decembrie 2010 a

Judecătoriei Fălticeni (definitivă prin decizia penală nr. 156 din 21 februarie

2011 a Curții de Apel Suceava), sentința având ca obiect o plângere formulată

în temeiul art. 278 C. proc. pen.

S-a reținut că

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. (așa cum a fost

modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010), „hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă" și, fiind

vorba despre o normă de procedură, modificarea adusă alin. (10) din art. 278

1

C. proc. pen. este de imediată aplicare (din momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010), prin urmare, împotriva sentințelor penale pronunțate în

cauzele având drept obiect plângeri împotriva soluțiilor procurorului de

netrimitere în judecată nu mai este prevăzută vreo cale de atac.

Coroborând cele două

texte de lege mai sus amintite, a rezultat că sentințele instanței de

revizuire, vizând sentințe pronunțate în cauzele având drept obiect plângeri

împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive.

împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs revizuentul

C.I., solicitând casarea acesteia, nemulțumit fiind de soluția dispusă în

cauză.

La termenul din data

de 13 februarie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților

inadmisibilitatea recursului declarat de revizuent.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă

a prezentei hotărâri.

Examinând cauza,

Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul C.I. este inadmisibil

pentru următoarele considerente:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem

coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații

juridice identice.

Codul de procedură

penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi. supuse examinării, căile

de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare

și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care

sunt supuse recursului.

În speță, revizuentul

a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 884 din 21 septembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care,

însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar

recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de

lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac

consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul C.I.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei penale

nr. 884 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 februarie 2012.