ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 249/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. 1/231/2008 reclamanta SC S.E.N.

SRL Vânători, în contradictoriu cu pârâta SC C.U.P., Focșani, a

solicitat instanței să oblige pârâta la executarea obligației pe

care și-a asumat-o prin contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 pentru

preluarea în Stația de Epurare a materiilor de vidanjă, în vederea

epurării, cu daune cominatorii de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere

începând cu 20 august 2008 când a fost reziliat contractul.

În justificarea demersului său

judiciar reclamanta a arătat că pârâta a reziliat unilateral

contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 invocând un motiv situat în afara

clauzelor contractuale, respectiv modernizarea stației de epurare,

împrejurare de natură a-i aduce grave prejudicii concretizate în

imposibilitatea desfășurării propriei activități.

Judecătoria Focșani, prin

sentința nr. 86 din 25 februarie 2008, a admis excepția invocată

de pârâtă, de necompetență materială și a trimis cauza

spre competentă soluționare Tribunalului Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ, care, prin sentința nr.

472 din 4 septembrie 2008, a respins acțiunea, ca nefondată.

În pronunțarea acestei

soluții instanța de fond a reținut, în esență, că

rezilierea contractului a fost legală întrucât motivul invocat de

pârâtă se înscrie în evenimentele de forță majoră ce putea

interveni în derularea contractului, aspect confirmat oficial de C.C.I.A.

Vrancea prin adresa nr. 37 din 28 ianuarie 2008.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC S.E.N. SRL Vânători criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 8 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției

comerciale și de contencios administrativ și înregistrarea acesteia

pe rolul secției civile, reținându-se că raportul juridic dedus

judecății vizează neexecutarea unui contract civil de

prestări servicii.

Prin încheierea din 5 martie 2009,

Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției

civile și înregistrarea acesteia pe rolul secției comerciale, dat

fiind faptul că, în speță, este vorba de un contract comercial,

în aplicarea art. 56 C. com.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr.

47/ A din 10 iunie 2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot

sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea, a obligat

pârâta să execute obligațiile asumate prin contractul nr. 9855 din 22

septembrie 2004 încheiat între părți și a luat act că

reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind

obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, cu cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că

pârâta nu a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare

extraordinară, absolută și imprevizibilă să-și

execute obligațiile asumate prin contract, că executarea în

natură a obligațiilor contractuale este o regulă, cu valoare de

principiu instituită de art. 1073 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC C.U.P. Focșani, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-pârâtă își

subsumează criticile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. și celor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 și

9 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe

dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ., vizează excepția de

necompetență materială a secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului în soluționarea cauzei și

necenzurarea acestui aspect de către instanța de apel prin anularea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

competente, respectiv secția comercială a Tribunalului Vrancea.

Critica este nefondată întrucât

pricina a fost soluționată în fond de secția comercială

și de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea.

Împrejurarea că în denumirea

secției tribunalului se regăsesc două jurisdicții, din

rațiuni de administrare a justiției, nu poate fi invocată ca

argument serios, în raport de evidența soluționării litigiului

din perspectiva caracterului său comercial, fapt evidențiat în

considerentele sentinței.

Mai mult de cât atât, acest fapt

este confirmat și de încheierea din 5 martie 2009. Curtea de Apel

Galați a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și înregistrarea

acesteia pe rolul secției comerciale, rămasă irevocabilă

prin nerecurare.

Așadar, instanța de

control nu avea ce să cenzureze întrucât comercialitatea litigiului a fost

afirmată și confirmată odată cu judecata fondului.

Criticile subsumate de

recurenta-pârâtă motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6

și 9 vizează aspecte ce țin de netemeinicia deciziei recurate,

respectiv de administrarea de probe și prezentarea de situații de

fapt, astfel cum acestea au fost redate de recurentă:

- instanța de apel s-a

mărginit să rețină faptul că nu există nicio

dovadă că închiderea stației de epurare ar fi reprezentat un

eveniment neprevăzut. În ceea ce privește certificatul de

forță majoră emis de C.C.I.A. Vrancea, instanța de apel a

concluzionat că acesta „nu reprezintă decât un mijloc de probă

fără valoare probatorie superioară altor mijloace de

probă”;

- la dosarul de fond pârâta a depus

înscrisuri prin care a făcut dovada imposibilității temporare de

a executa obligațiile contractuale față de societatea

reclamantă (graficul orientativ de execuție al obiectivelor din

cadrul contractului);

- din răspunsul A.N.A.R. la

adresa pârâtei nr. 848 din 28 iunie 2007, precum și din minuta

încheiată în data de 9 august 2007 între reprezentanții pârâtei, pe

de o parte și cei ai D.A. Siret Bacău și cei ai S.G.A. Vrancea,

pe de altă parte rezultă fără echivoc imposibilitatea de a

executa obligațiile contractuale;

- art. 4, lit. j) din Legea nr. 335/2007

a camerelor de comerț din România precizează că una dintre

atribuțiile principale ale camerelor județene este „avizarea

existenței cazurilor de forță majoră și influența

acestora asupra obligațiilor comercianților”. Un astfel de caz a fost

avizat prin Certificatul emis de C.C.I.A. Vrancea în speța de

față.

De menționat, cu privire la

acest ultim aspect invocat de recurenta – pârâtă este faptul că în

cauză nu este vorba de interpretarea și de aplicarea art. 4 din Legea

nr. 335/2007 a C.C.R., nefiind pusă sub semnul întrebării

atribuția camerelor de comerț ce formează obiectul

reglementării textului de lege menționat.

Și cea din urmă

critică, cea privind acordarea apelantei - reclamante a cheltuielilor de

judecată de la fond și din apel, este nefondată întrucât

instanța de control judiciar a făcut o corectă aplicare a art. 274

C. proc. civ., ținând cont de cererile din dosar și de identitatea

persoanei care a asigurat reprezentarea juridică a părții care a

avut câștig de cauză în ambele etape procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC C.U.P. SA Focșani împotriva deciziei nr. 47/ A din

10 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.