ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 249/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. 1/231/2008 reclamanta SC S.E.N. SRL Vânători, în contradictoriu cu pârâta SC C.U.P., Focșani, a solicitat instanței să oblige pârâta la executarea obligației pe care și-a asumat-o prin contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 pentru preluarea în Stația de Epurare a materiilor de vidanjă, în vederea epurării, cu daune cominatorii de 2000 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu 20 august 2008 când a fost reziliat contractul. În justificarea demersului său judiciar reclamanta a arătat că pârâta a reziliat unilateral contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 invocând un motiv situat în afara clauzelor contractuale, respectiv modernizarea stației de epurare, împrejurare de natură a-i aduce grave prejudicii concretizate în imposibilitatea desfășurării propriei activități.

Judecătoria Focșani, prin sentința nr. 86 din 25 februarie 2008, a admis excepția invocată de pârâtă, de necompetență materială și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin sentința nr. 472 din 4 septembrie 2008, a respins acțiunea, ca nefondată. În pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în esență, că rezilierea contractului a fost legală întrucât motivul invocat de pârâtă se înscrie în evenimentele de forță majoră ce putea interveni în derularea contractului, aspect confirmat oficial de C.C.I.A. Vrancea prin adresa nr. 37 din 28 ianuarie 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC S.E.N.

SRL Vânători criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin încheierea din 8 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției comerciale și de contencios administrativ și înregistrarea acesteia pe rolul secției civile, reținându-se că raportul juridic dedus judecății vizează neexecutarea unui contract civil de prestări servicii. Prin încheierea din 5 martie 2009, Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și înregistrarea acesteia pe rolul secției comerciale, dat fiind faptul că, în speță, este vorba de un contract comercial, în aplicarea art. 56 C. com.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 47/ A din 10 iunie 2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea, a obligat pârâta să execute obligațiile asumate prin contractul nr. 9855 din 22 septembrie 2004 încheiat între părți și a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, cu cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, că pârâta nu a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare extraordinară, absolută și imprevizibilă să-și execute obligațiile asumate prin contract, că executarea în natură a obligațiilor contractuale este o regulă, cu valoare de principiu instituită de art. 1073 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.U.P. Focșani, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și celor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ., vizează excepția de necompetență materială a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în soluționarea cauzei și necenzurarea acestui aspect de către instanța de apel prin anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv secția comercială a Tribunalului Vrancea. Critica este nefondată întrucât pricina a fost soluționată în fond de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea.

Împrejurarea că în denumirea secției tribunalului se regăsesc două jurisdicții, din rațiuni de administrare a justiției, nu poate fi invocată ca argument serios, în raport de evidența soluționării litigiului din perspectiva caracterului său comercial, fapt evidențiat în considerentele sentinței. Mai mult de cât atât, acest fapt este confirmat și de încheierea din 5 martie 2009. Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și înregistrarea acesteia pe rolul secției comerciale, rămasă irevocabilă prin nerecurare. Așadar, instanța de control nu avea ce să cenzureze întrucât comercialitatea litigiului a fost afirmată și confirmată odată cu judecata fondului.

Criticile subsumate de recurenta-pârâtă motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 și 9 vizează aspecte ce țin de netemeinicia deciziei recurate, respectiv de administrarea de probe și prezentarea de situații de fapt, astfel cum acestea au fost redate de recurentă: - instanța de apel s-a mărginit să rețină faptul că nu există nicio dovadă că închiderea stației de epurare ar fi reprezentat un eveniment neprevăzut. În ceea ce privește certificatul de forță majoră emis de C.C.I.A. Vrancea, instanța de apel a concluzionat că acesta „nu reprezintă decât un mijloc de probă fără valoare probatorie superioară altor mijloace de probă”; - la dosarul de fond pârâta a depus înscrisuri prin care a făcut dovada imposibilității temporare de a executa obligațiile contractuale față de societatea reclamantă (graficul orientativ de execuție al obiectivelor din cadrul contractului); - din răspunsul A.N.A.R.

la adresa pârâtei nr. 848 din 28 iunie 2007, precum și din minuta încheiată în data de 9 august 2007 între reprezentanții pârâtei, pe de o parte și cei ai D.A. Siret Bacău și cei ai S.G.A. Vrancea, pe de altă parte rezultă fără echivoc imposibilitatea de a executa obligațiile contractuale; - art. 4, lit. j) din Legea nr. 335/2007 a camerelor de comerț din România precizează că una dintre atribuțiile principale ale camerelor județene este „avizarea existenței cazurilor de forță majoră și influența acestora asupra obligațiilor comercianților”. Un astfel de caz a fost avizat prin Certificatul emis de C.C.I.A. Vrancea în speța de față. De menționat, cu privire la acest ultim aspect invocat de recurenta – pârâtă este faptul că în cauză nu este vorba de interpretarea și de aplicarea art. 4 din Legea nr. 335/2007 a C.C.R., nefiind pusă sub semnul întrebării atribuția camerelor de comerț ce formează obiectul reglementării textului de lege menționat.

Și cea din urmă critică, cea privind acordarea apelantei - reclamante a cheltuielilor de judecată de la fond și din apel, este nefondată întrucât instanța de control judiciar a făcut o corectă aplicare a art. 274 C. proc. civ., ținând cont de cererile din dosar și de identitatea persoanei care a asigurat reprezentarea juridică a părții care a avut câștig de cauză în ambele etape procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.U.P. SA Focșani împotriva deciziei nr. 47/ A din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.