ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în primă instanță
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul
Judecătoriei Focșani, la data de 8 octombrie 2008, reclamanta Primăria
Municipiului Focșani, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe
pârâtele SC B.P. SRL Focșani și SC P. SA Focșani, solicitând constatarea
nulității absolute a certificatului de proprietate din 14 martie 1997 și a
contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 august 2002.
În motivarea cererii
de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare
autentificat la BNP Oprea, SC B.P. SRL Focșani a cumpărat de la SC P. SA Focșani,
prin lichidatorul său SC C. SRL, suprafața de 3.377,20 m.p. teren. Pe suprafața de 0,40 ha figurează drum de exploatare la posesorul C.A.P. Focșani.
S-a mai precizat că
terenul în cauză, fiind un drum de exploatare, este de utilitate publică și
intră sub incidența prevederilor art. 2 din Legea nr. 213/1998, astfel încât
contractul menționat este lovit de nulitate absolută; că acest drum deservește
stația de epurare inventariată în domeniul public al municipiului Focșani, iar
contractul de vânzare - cumpărare face imposibilă ajungerea la acest punct
strategic și afectează condițiile igienice ale cetățenilor.
A mai arătat
reclamanta că terenurile adiacente sunt proprietăți particulare, astfel încât
nu există o altă posibilitate de creare a unui drum de acces în zonă; că pe
lângă accesul la stația de epurare terenul deservește și sera Mândrești (terenul
aferent acesteia aparținând domeniului privat al municipiului) și că în baza
contractului de vânzare - cumpărare reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul
că, din data de 10 august 2008 îi este interzisă folosința și drumul sau calea
de acces a imobilului teren în suprafață de 3.377,20 m.p.
Reclamanta
a solicitat introducerea în cauză a lichidatorului judiciar SC C. SRL, arătând
că SC P. SA este în faza procedurii de lichidare judiciară.
Prin
întâmpinare, pârâta SC B.P. SRL Focșani a invocat excepția calității sale
procesuale pasive referitor la constatarea nulității absolute a certificatului
de atestare a dreptului de proprietate și respingerea, ca nelegală și
netemeinică a cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare, arătând, în esență, faptul că este cumpărătoare de bună
credință și proprietară a unei părți din patrimoniul SC P. SA; că la data
vânzării societatea vânzătoare era în faliment, astfel încât, imobilul a fost
cumpărat de la lichidatorul judiciar SC C. SRL Focșani și că societatea
vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr.
15/1990, H.G. nr. 1353/1990 și H.G. nr. 834/1994, așa cum rezultă din
certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A
mai precizat pârâta că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este
un act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi; că drumul de
exploatare 240 nu a existat în curtea societății și ca, în realitate, acest
drum a fost destinat satisfacerii nevoilor proprii de transport și alimentare
cu materie prima și combustibil pentru întreprinderea de industrializare a
cărnii.
Totodată,
a arătat că imobilul nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. (4) din Legea
nr. 213/1998, astfel încât nu face parte din domeniul public al municipiului
Focșani; că la stația de epurare și la serele Mândrești există și alte căi de
acces (care necesită însă o minimă amenajare) și că a solicitat reclamantei,
prin adresa nr. xxx/2006, un schimb de terenuri, dar aceasta a refuzat.
Pârâta
SC B.P. SRL Focșani a formulat și cerere de chemare în garanție a SC C. SRL,
solicitând obligarea acesteia la restituirea prețului actualizat al imobilului
și dobânzilor aferente, la plata de daune interese în sumă de 7.000.000 lei și
a cheltuielilor de judecată.
În
acest sens, pârâta a arătat ca există posibilitatea de a fi evinsă de imobilul
cumpărat de la chemata în garanție și solicită ca aceasta să o garanteze
împotriva evicțiunii totale sau parțiale, în baza clauzei contractuale.
Prin
întâmpinare, pârâta chemată în garanție - SC C.SRL - I.P.U.R.L. a invocat
excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției
dreptului la acțiune și, pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a
cererii principale și a cererii de chemare în garanție.
î
n acest sens, a arătat că nu are calitate procesuală
pasivă întrucât titularul dreptului de proprietate a fost SC P. SA, iar în
calitate de lichidator judiciar al acesteia, a fost descărcată de gestiune prin
sentința de închidere a procedurii de faliment pronunțată de Tribunalul
Vrancea; acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3
ani, fiind vorba, în realitate de o nulitate relativă și, în fine, acțiunea
este neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit niciunul din motivele de nulitate
invocate.
Reclamanta
a solicitat introducerea în cauză a CUP Stația de Epurare, Sera Mândrești – D.D.S.P.
Focșani, iar pârâta SC B.P. SRL Focșani a solicitat introducerea în cauză în
calitate de titular al dreptului, a M.A.A.
î
n cauză a fost administrată proba cu expertiză
topografică solicitată de reclamantă.
Prin
Sentința nr. 2162 din 15 aprilie 2009, Judecătoria Focșani a respins excepția
necompetenței materiale a instanței invocată de pârâta SC B.P. SRL a respins
cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu SC P. SA Focșani pentru
lipsa capacității procesuale de folosință; a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtei și chematei în garanție SC C. SRL Focșani și a
respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă
împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a respins excepția
prescripției dreptului la acțiune, ca rămasă fără obiect; a respins excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.P. SRL, ca neîntemeiată; a
respins ca tardiv formulată cererea reclamantei de chemare în judecată a CUP
Stația de Epurare, Sera Mândrești – D.D.S.P. Focșani și cererea pârâtei SC B.P.
SRL Focșani de chemare în judecată ca titular al dreptului, a M.A.A.; a respins
cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL, ca
neîntemeiată.
î
mpotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta
Primăria Municipiului Focșani, iar prin Decizia nr. 1122 din 26 noiembrie 2009,
Tribunalul Vrancea, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis
cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați, secția contencios
administrativ și fiscal, instanța reținând în considerente faptul că obiectul
acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui act administrativ emis
de o autoritate centrală, situație în care, competența materială aparținea
curții de apel, astfel că, atât încheierea din 21 ianuarie 2009 prin care s-a
respins excepția necompetenței cât și sentința sunt nelegale, potrivit art. 304
pct. 3 C. proc. civ, întrucât s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei
instanțe.
2.
Hotărârea primei instanțe
Sesizată
în aceste condiții cu soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea de Apel
Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 126 din 29
aprilie 2010, a dispus următoarele:
A
respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Focșani, în
contradictoriu cu pârâții SC B.P. SRL și SC C. SRL, ca nefondată;
A
respins acțiunea formulată în contradictoriu cu SC P. SA Focșani pentru lipsa
capacității procesuale de folosință.
A
respins cererea de chemare în garanție formulată de SC B.P. SRL Focșani;
A
respinge excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive invocate
de pârâta SC B.P. SRL Focșani;
A
respins excepțiile prescripției și lipsei calității procesuale pasive invocate
de SC C. SRL Focșani;
A
obligat reclamanta Primăria Municipiului Focșani la 1.000 RON cheltuieli de
judecată către pârâta SC B.P. SRL Focșani.
Pentru
a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Din
modul de redactare a acțiunii principale reiese ca s-a solicitat atât anularea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate cât și anularea
contractului de vânzare - cumpărare, pe considerentul că suprafața de 0,40 ha reprezintă un drum de exploatare, care deservește CUP RA, Stația de epurare - Serele Mândrești
și D.D.S.P.
Deși
reclamanta a pretins prin cererea inițială că acest teren are destinație de
drum de exploatare, din expertiza topografică întocmită în cauza rezultă că din
suprafața totală de 3.377,20 m.p. numai 774 m.p. fac parte din suprafața de 4.000 m.p., care arată suprafața drumului de exploatare în întregul său, diferența
de 3.226 m.p., fiind reprezentată de drumul existent care se prelungește
dincolo de terenul în litigiu.
Din
documentația de carte funciară avizată de O.C.P.I. Vrancea din 18 iunie 2000
(anexa 4 la raportul de expertiză) rezultă că inventarierea terenului în
litigiu este realizată la categoria de folosință curți construcții și nu la
categoria drumuri, astfel încât terenul în litigiu, în suprafață de 3.377,20 m.p. are categoria de folosință curți construcții.
Potrivit
aceluiași raport de expertiză, terenul în litigiu era folosit ca drum interior
și nu ca drum public.
Deși
reclamanta a solicitat nulitatea celor două acte juridice pe motivul că terenul
înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare ar fi, în realitate, un drum de
exploatare, totuși nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nedepunând la dosar
nici un înscris din care să rezulte că terenul în litigiu este evidențiat ca
drum de exploatare în patrimoniul său.
Față
de aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada de
către reclamantă că sunt incidente prevederile Legilor nr. 213/1998 și nr. 18/1991
care să justifice, eventual, validitatea celor două acte juridice solicitate a
fi anulate.
Faptul
că este necesară deservirea unor puncte strategice (precum stația de epurare
sau serele Mândrești) nu justifică anularea unor titluri de proprietate emise
în mod legal; acest neajuns poate fi reglementat în alt mod, inclusiv prin
instituirea unei servituți de trecere cu acordarea de despăgubiri sau printr-un
schimb de terenuri, așa cum s-a menționat în finalul raportului de expertiză.
În
consecință, apreciindu-se că în cauza certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor, din 17 martie 1997 emis de M.A.A. și contractul
de vânzare - cumpărare autentificat din 30 august 2002 la B.N.P.O. nu sunt
afectate de nici o cauză de nulitate, Curtea de apel a respins cererea
reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL Focșani și SC C. SRL
Focșani, ca nefondată.
3.
Recursul declarat de reclamantă
Împotriva
acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, invocând prevederile art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ., fără a structura criticile în motivele de recurs
precizate.
Recurenta
a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și
constatarea nulității absolute atât a contractului de vânzare – cumpărare
autentificat prin încheierea din 30 august 2002 cât și certificatul de atestare
a dreptului de proprietate din 17 martie 1997 emis de M.A.A.
În
motivarea recursului reclamanta - recurentă arată, în esență că în mod greșit,
instanța de fond nu a reținut că drumul de exploatare - DC 40, este unul de
utilitate publică, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile art. 11 ale Legii nr.
213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Acest
drum deservește Stația de epurare - inventariată în domeniul public al
municipiului Focșani și care se află în administrarea SC CUP SA Focșani, iar
faptul ca a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect
terenul pe care se află acest drum, a avut drept consecință imposibilitatea
ajungerii la acest punct strategic, se va reflecta în condițiile igienice ale
cetățenilor din municipiul Focșani, punând în pericol sănătatea publică.
4.
Apărarea intimatei-pârâte
Prin
concluziile scrise depuse la dosar, SC B.P. SRL Focșani a solicitat respingerea
recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate prin care instanța de
fond a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept pe baza probelor
administrate.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând
sentința prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate
aspectele, în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în
continuare.
1.
Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța
de contencios administrativ a fost învestită de reclamanta-recurentă cu cererea
având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor, emis la data de 17 martie 1997 de M.A.A.,
precum și a contractului de vânzare individualizat în petitul acțiunii, în
contradictoriu cu pârâtele SC B.P. SRL Focșani și SC P. SA Focșani.
În
esență, soluția primei instanțe pronunțată în contradictoriu cu aceste părți
chemate în judecată, a fost determinată de modul în care reclamanta și-a
conceput petitul cererii de chemare în judecată.
Cu
toate acestea, în exercitarea rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2)
– (5) C. proc. civ., instanța de judecată trebuie să califice cererea de chemare
în judecată în funcție de scopul urmărit de reclamant în concordanță cu art. 84
C. proc. civ., conform căruia, „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri
decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune
altfel”, trebuia să pună în discuție cadrul procesual fixat de reclamantă în
privința cererii vizând anularea unui act administrativ, în care se impune
citarea emitentului acestuia.
Conform
art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dispozițiile prezentei legi se
completează cu prevederile C. proc. civ. în măsura în care nu sunt
incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate.”
Necesitatea
citării în proces este consacrată în termeni imperativi de Codul de procedură
civilă, iar legea contenciosului administrativ nu dispune astfel, în condițiile
în care citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale
ale dreptului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
În
speță, nefiind stabilit corect cadrul procesual, instanța a privat astfel pe
emitentul actului administrativ de dreptul la apărare, inclusiv de a fi parte în
cauză, de a exercita calea de atac a recursului respectiv, de dreptul la un
proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. și explicată de
jurisprudența C.E.D.O. ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza
„în aceleași condiții”.
În
consecință, soluționarea cererii având ca obiect constatarea nulității unui act
administrativ se face cu citarea tuturor părților litigiului, inclusiv cu
citarea emitentului actului, pentru respectarea principiului
contradictorialității în procesul civil.
Pentru
a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, instanța de recurs nu va aprecia
ea însăși motivele de recurs ce vizează fondul cauzei în conformitate cu
prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii
judiciare în contencios administrativ, urmând ca prima instanță să se pronunțe
asupra acțiunii cu stabilirea corectă a cadrului procesual.
2.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru
considerentele expuse, constatând că judecata s-a făcut în lipsa emitentului
actului administrativ care nu a fost citat, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3)
C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.
civ., se va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare,
aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Primăria Municipiului Focșani împotriva Sentinței nr. 126 din 29
aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2011.