ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Focșani, la data de 8 octombrie 2008, reclamanta Primăria Municipiului Focșani, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe pârâtele SC B.P. SRL Focșani și SC P. SA Focșani, solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de proprietate din 14 martie 1997 și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 august 2002. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat la BNP Oprea, SC B.P. SRL Focșani a cumpărat de la SC P. SA Focșani, prin lichidatorul său SC C. SRL, suprafața de 3.377,20 m.p.

teren. Pe suprafața de 0,40 ha figurează drum de exploatare la posesorul C.A.P. Focșani. S-a mai precizat că terenul în cauză, fiind un drum de exploatare, este de utilitate publică și intră sub incidența prevederilor art. 2 din Legea nr. 213/1998, astfel încât contractul menționat este lovit de nulitate absolută; că acest drum deservește stația de epurare inventariată în domeniul public al municipiului Focșani, iar contractul de vânzare - cumpărare face imposibilă ajungerea la acest punct strategic și afectează condițiile igienice ale cetățenilor.

A mai arătat reclamanta că terenurile adiacente sunt proprietăți particulare, astfel încât nu există o altă posibilitate de creare a unui drum de acces în zonă; că pe lângă accesul la stația de epurare terenul deservește și sera Mândrești (terenul aferent acesteia aparținând domeniului privat al municipiului) și că în baza contractului de vânzare - cumpărare reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul că, din data de 10 august 2008 îi este interzisă folosința și drumul sau calea de acces a imobilului teren în suprafață de 3.377,20 m.p. Reclamanta a solicitat introducerea în cauză a lichidatorului judiciar SC C. SRL, arătând că SC P. SA este în faza procedurii de lichidare judiciară. Prin întâmpinare, pârâta SC B.P.

SRL Focșani a invocat excepția calității sale procesuale pasive referitor la constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și respingerea, ca nelegală și netemeinică a cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, arătând, în esență, faptul că este cumpărătoare de bună credință și proprietară a unei părți din patrimoniul SC P. SA; că la data vânzării societatea vânzătoare era în faliment, astfel încât, imobilul a fost cumpărat de la lichidatorul judiciar SC C. SRL Focșani și că societatea vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 1353/1990 și H.G. nr. 834/1994, așa cum rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

A mai precizat pârâta că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi; că drumul de exploatare 240 nu a existat în curtea societății și ca, în realitate, acest drum a fost destinat satisfacerii nevoilor proprii de transport și alimentare cu materie prima și combustibil pentru întreprinderea de industrializare a cărnii. Totodată, a arătat că imobilul nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, astfel încât nu face parte din domeniul public al municipiului Focșani; că la stația de epurare și la serele Mândrești există și alte căi de acces (care necesită însă o minimă amenajare) și că a solicitat reclamantei, prin adresa nr. xxx/2006, un schimb de terenuri, dar aceasta a refuzat.

Pârâta SC B.P. SRL Focșani a formulat și cerere de chemare în garanție a SC C. SRL, solicitând obligarea acesteia la restituirea prețului actualizat al imobilului și dobânzilor aferente, la plata de daune interese în sumă de 7.000.000 lei și a cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâta a arătat ca există posibilitatea de a fi evinsă de imobilul cumpărat de la chemata în garanție și solicită ca aceasta să o garanteze împotriva evicțiunii totale sau parțiale, în baza clauzei contractuale. Prin întâmpinare, pârâta chemată în garanție - SC C.SRL - I.P.U.R.L. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune și, pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii principale și a cererii de chemare în garanție.

î n acest sens, a arătat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât titularul dreptului de proprietate a fost SC P. SA, iar în calitate de lichidator judiciar al acesteia, a fost descărcată de gestiune prin sentința de închidere a procedurii de faliment pronunțată de Tribunalul Vrancea; acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, fiind vorba, în realitate de o nulitate relativă și, în fine, acțiunea este neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit niciunul din motivele de nulitate invocate. Reclamanta a solicitat introducerea în cauză a CUP Stația de Epurare, Sera Mândrești – D.D.S.P. Focșani, iar pârâta SC B.P. SRL Focșani a solicitat introducerea în cauză în calitate de titular al dreptului, a M.A.A.

î n cauză a fost administrată proba cu expertiză topografică solicitată de reclamantă. Prin Sentința nr. 2162 din 15 aprilie 2009, Judecătoria Focșani a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâta SC B.P. SRL a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu SC P. SA Focșani pentru lipsa capacității procesuale de folosință; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și chematei în garanție SC C. SRL Focșani și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca rămasă fără obiect; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.P.

SRL, ca neîntemeiată; a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei de chemare în judecată a CUP Stația de Epurare, Sera Mândrești – D.D.S.P. Focșani și cererea pârâtei SC B.P. SRL Focșani de chemare în judecată ca titular al dreptului, a M.A.A.; a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL, ca neîntemeiată.

î mpotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Focșani, iar prin Decizia nr. 1122 din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Vrancea, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, instanța reținând în considerente faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui act administrativ emis de o autoritate centrală, situație în care, competența materială aparținea curții de apel, astfel că, atât încheierea din 21 ianuarie 2009 prin care s-a respins excepția necompetenței cât și sentința sunt nelegale, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc.

civ, întrucât s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe. 2. Hotărârea primei instanțe Sesizată în aceste condiții cu soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 126 din 29 aprilie 2010, a dispus următoarele: A respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Focșani, în contradictoriu cu pârâții SC B.P. SRL și SC C. SRL, ca nefondată; A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu SC P. SA Focșani pentru lipsa capacității procesuale de folosință. A respins cererea de chemare în garanție formulată de SC B.P. SRL Focșani; A respinge excepțiile tardivității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC B.P.

SRL Focșani; A respins excepțiile prescripției și lipsei calității procesuale pasive invocate de SC C. SRL Focșani; A obligat reclamanta Primăria Municipiului Focșani la 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC B.P. SRL Focșani. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Din modul de redactare a acțiunii principale reiese ca s-a solicitat atât anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cât și anularea contractului de vânzare - cumpărare, pe considerentul că suprafața de 0,40 ha reprezintă un drum de exploatare, care deservește CUP RA, Stația de epurare - Serele Mândrești și D.D.S.P. Deși reclamanta a pretins prin cererea inițială că acest teren are destinație de drum de exploatare, din expertiza topografică întocmită în cauza rezultă că din suprafața totală de 3.377,20 m.p.

numai 774 m.p. fac parte din suprafața de 4.000 m.p., care arată suprafața drumului de exploatare în întregul său, diferența de 3.226 m.p., fiind reprezentată de drumul existent care se prelungește dincolo de terenul în litigiu. Din documentația de carte funciară avizată de O.C.P.I. Vrancea din 18 iunie 2000 (anexa 4 la raportul de expertiză) rezultă că inventarierea terenului în litigiu este realizată la categoria de folosință curți construcții și nu la categoria drumuri, astfel încât terenul în litigiu, în suprafață de 3.377,20 m.p. are categoria de folosință curți construcții. Potrivit aceluiași raport de expertiză, terenul în litigiu era folosit ca drum interior și nu ca drum public.

Deși reclamanta a solicitat nulitatea celor două acte juridice pe motivul că terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare ar fi, în realitate, un drum de exploatare, totuși nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nedepunând la dosar nici un înscris din care să rezulte că terenul în litigiu este evidențiat ca drum de exploatare în patrimoniul său. Față de aceste considerente, Curtea de apel a apreciat că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că sunt incidente prevederile Legilor nr. 213/1998 și nr. 18/1991 care să justifice, eventual, validitatea celor două acte juridice solicitate a fi anulate.

Faptul că este necesară deservirea unor puncte strategice (precum stația de epurare sau serele Mândrești) nu justifică anularea unor titluri de proprietate emise în mod legal; acest neajuns poate fi reglementat în alt mod, inclusiv prin instituirea unei servituți de trecere cu acordarea de despăgubiri sau printr-un schimb de terenuri, așa cum s-a menționat în finalul raportului de expertiză. În consecință, apreciindu-se că în cauza certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 17 martie 1997 emis de M.A.A. și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30 august 2002 la B.N.P.O. nu sunt afectate de nici o cauză de nulitate, Curtea de apel a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta SC B.P.

SRL Focșani și SC C. SRL Focșani, ca nefondată. 3. Recursul declarat de reclamantă Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără a structura criticile în motivele de recurs precizate. Recurenta a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și constatarea nulității absolute atât a contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea din 30 august 2002 cât și certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 17 martie 1997 emis de M.A.A. În motivarea recursului reclamanta - recurentă arată, în esență că în mod greșit, instanța de fond nu a reținut că drumul de exploatare - DC 40, este unul de utilitate publică, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile art. 11 ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Acest drum deservește Stația de epurare - inventariată în domeniul public al municipiului Focșani și care se află în administrarea SC CUP SA Focșani, iar faptul ca a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul pe care se află acest drum, a avut drept consecință imposibilitatea ajungerii la acest punct strategic, se va reflecta în condițiile igienice ale cetățenilor din municipiul Focșani, punând în pericol sănătatea publică. 4. Apărarea intimatei-pârâte Prin concluziile scrise depuse la dosar, SC B.P. SRL Focșani a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate prin care instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept pe baza probelor administrate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită de reclamanta-recurentă cu cererea având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 17 martie 1997 de M.A.A., precum și a contractului de vânzare individualizat în petitul acțiunii, în contradictoriu cu pârâtele SC B.P. SRL Focșani și SC P. SA Focșani.

În esență, soluția primei instanțe pronunțată în contradictoriu cu aceste părți chemate în judecată, a fost determinată de modul în care reclamanta și-a conceput petitul cererii de chemare în judecată. Cu toate acestea, în exercitarea rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2) – (5) C. proc. civ., instanța de judecată trebuie să califice cererea de chemare în judecată în funcție de scopul urmărit de reclamant în concordanță cu art. 84 C. proc. civ., conform căruia, „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, trebuia să pună în discuție cadrul procesual fixat de reclamantă în privința cererii vizând anularea unui act administrativ, în care se impune citarea emitentului acestuia.

Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate.” Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de Codul de procedură civilă, iar legea contenciosului administrativ nu dispune astfel, în condițiile în care citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare. În speță, nefiind stabilit corect cadrul procesual, instanța a privat astfel pe emitentul actului administrativ de dreptul la apărare, inclusiv de a fi parte în cauză, de a exercita calea de atac a recursului respectiv, de dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

și explicată de jurisprudența C.E.D.O. ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza „în aceleași condiții”. În consecință, soluționarea cererii având ca obiect constatarea nulității unui act administrativ se face cu citarea tuturor părților litigiului, inclusiv cu citarea emitentului actului, pentru respectarea principiului contradictorialității în procesul civil. Pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, instanța de recurs nu va aprecia ea însăși motivele de recurs ce vizează fondul cauzei în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, urmând ca prima instanță să se pronunțe asupra acțiunii cu stabilirea corectă a cadrului procesual.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, constatând că judecata s-a făcut în lipsa emitentului actului administrativ care nu a fost citat, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Focșani împotriva Sentinței nr. 126 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.