ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Inițial, prin cererea adresată Judecătoriei Focșani, reclamanta Primăria Municipiului Focșani, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pârâtele SC B.P. SRL Focșani și SC P. SA Focșani, solicitând constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 martie 1997 și a Contractului de vânzare-cumpărare din 30 august 2012. Tribunalul Vrancea, prin Decizia nr. 1122 din 26 noiembrie 2009, a admis recursul împotriva Sentinței nr. 2162 din 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Focșani, prin care au fost respinse excepțiile invocate și cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați.

Prin Sentința nr. 126 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, dar și excepțiile invocate și cererea de chemare în garanție. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 828 din 11 februarie 2011, a admis recursul declarat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi citat emitentul actului administrativ a cărui anulare a fost cerută și, totodată, pentru a fi stabilit cu exactitate cadrul procesual. La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 6342/231/2008* la Curtea de Apel Galați. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 507/2012 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile procesuale invocate de pârâtele SC B.P.

SRL și SC C. SRL Focșani (excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de SC B.P., excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de SC C. SRL). A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei față de pârâtele SC B.P. SRL Focșani, SC C. SRL și M.A.D.R. și pentru lipsa capacității procesuale de folosință față de pârâta SC P. SA. A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B.P. SRL și obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată către aceasta.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că deși reclamanta a pretins prin cererea inițială că acest teren are destinație de drum de exploatare, din expertiza topografică întocmită în cauză rezultă că din suprafața totală de 3.377,20 mp numai 774 mp fac parte din suprafața de 4.000 mp, care arată suprafața drumului de exploatare în întregul său, diferența de 3.226 mp fiind reprezentată de drumul existent care se prelungește dincolo de terenul în litigiu. Din documentația de carte funciară avizată de O.C.P.I. Vrancea sub nr. 6625 din 18 iunie 2000 (anexa 4 la raportul de expertiză) rezultă că inventarierea terenului în litigiu este realizată la categoria de folosință curți construcții, și nu la categoria drumuri, astfel încât terenul în litigiu, în suprafață de 3.377,20 mp, are categoria de folosință curți construcții.

Potrivit aceluiași raport de expertiză, terenul în litigiu era folosit ca drum interior, și nu ca drum public. Deși reclamanta a solicitat nulitatea celor două acte juridice pe motivul că terenul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare ar fi, în realitate, un drum de exploatare, totuși nu a făcut nicio dovadă în acest sens, nedepunând la dosar niciun înscris din care să rezulte că terenul în litigiu este evidențiat ca drum de exploatare în patrimoniul său. Față de aceste considerente, se apreciază că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că sunt incidente prevederile Legilor nr. 213/1998 și nr. 18/1991 care să justifice, eventual, validitatea celor două acte juridice solicitate a fi anulate.

Faptul că este necesară deservirea unor puncte strategice (precum stația de epurare sau serele Mândrești) nu justifică anularea unor titluri de proprietate emise în mod legal; acest neajuns poate fi reglementat în alt mod, inclusiv prin instituirea unei servituți de trecere cu acordarea de despăgubiri sau printr-un schimb de terenuri, așa cum s-a menționat în finalul raportului de expertiză. În consecință, apreciindu-se că în cauză Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 17 martie 1997, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației și Contractul de vânzare-cumpărare din 30 august 2002 nu sunt afectate de nicio cauză de nulitate, s-a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta SC B.P.

SRL și SC C. SRL, ca nefondată. Curtea a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu SC P. SA, pentru lipsa capacității procesuale de folosință, având în vedere că această societate a fost radiată ulterior introducerii acțiunii, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B.P. SRL Focșani, ca o consecință a respingerii acțiunii principale. Având în vedere obiectul acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a actelor respective, Curtea a respins excepția tardivității invocată de pârâta SC B.P., această excepție putând fi invocată oricând. Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.P. Focșani, având în vedere că în Contractul autentificat sub nr. AA/2002 de B.N.P.

O.M. această pârâtă a figurat ca parte, în calitate de cumpărător. Având în vedere că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, Curtea a respins excepția prescripției invocată de pârâta SC C. Focșani. De asemenea, având în vedere că SC C. SRL Focșani a vândut pârâtei SC B.P. SRL Focșani terenul în litigiu, în calitate de lichidator judiciar al SC P. SA Focșani, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de SC C. SRL Focșani. Potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC B.P. SRL Focșani, în limita sumei dovedite de aceasta. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Focșani și a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, să se constate nulitatea absolută a Certificatului de proprietate din 17 martie 1997 și a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 30 august 2002 la B.N.P.

O.M. Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivele de recurs s-a arătat că: - prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. AA din 30 august 2002 SC B.P. SRL cumpără teren în suprafață de 3.377,20 mp, cu vecini: drum județean, SC S.S. Mândrești, proprietăți particulare, SC L.G. SRL, teren ce figurează cu număr cadastral X, Contract de vânzare-cumpărare înscris în C.F. sub nr. BB; - conform Adresei nr. 1763/1802 din 14 iunie 2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea în parcela cadastrală CC, pe suprafața de 0,40 figurează înscris drum de exploatare, la posesorul CAP Focșani, în contradicție cu cele menționate de instanță, și anume că inventarierea terenului în litigiu este realizată la categoria curți construcții; - prin această adresă s-a specificat și documentația topografică în vederea stabilirii și evaluării terenurilor conform H.G.

nr. 834/1991, întocmită pentru SC P. SA, unde figura înscris acest drum, societatea obținând Certificatul de proprietate din 17 martie 1997; - conform prevederilor Legii nr. 18/1991, terenurile ce sunt necesare utilizării normale a cooperativelor și trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și municipiilor unde acestea sunt situate intră ulterior în domeniul privat al municipiului Focșani; - drumul de exploatare De 40 a figurat conform adresei menționate Cooperativei Agricole de Producție Focșani și a intrat ulterior în domeniul privat al municipiului Focșani. Soluția instanței de fond a fost criticată pentru că unica motivare a acesteia a fost legată de lipsa dovezii privind destinația de drum de utilitate publică a terenului în litigiu, dar dovada că drumul este de utilitate publică sunt dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și raportul juridic al acesteia.

Acest drum, susține recurenta, deservește stația de epurare care este inventariată în domeniul public al municipiului Focșani, iar prin încheierea contractului este imposibil accesul la acest punct strategic și că pârâta SC B.P. cu rea-credință și-a intabulat terenul ca făcând parte din proprietatea sa și dându-i destinația de curți-construcții, deși are destinația de drum de acces. Intimatul-pârât M.A.D.R. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Și intimata-pârâtă SC B.P. SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, depunând la dosar Adresa nr. 17105 din 12 aprilie 2012, emisă de Primăria Municipiului Focșani, și Hotărârea nr. 130 din 24 aprilie 2012 a Consiliului Local al Municipiului Focșani.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ, a fost învestită, ca urmare a Deciziei civile nr. 1122 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, secția civilă, cu soluționarea cererii reclamantei Primăria Municipiului Focșani de constatare a nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 martie 1997 și a Contractului de vânzare-cumpărare autorizat sub nr. AA din 30 august 2002. După o primă soluție pronunțată de Curtea de Apel Galați, cauza a fost rejudecată de aceeași instanță, având în vedere Decizia nr. 828 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și când s-a procedat la introducerea în cauză a emitentului certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită.

La rejudecare, M.A.D.R. a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepția inadmisibilității și a tardivității și respingerea cererii ca nefondată. Nici cu ocazia primei judecăți în fața Curții de Apel Galați și nici după rejudecarea dispusă de Înalta Curte nu s-a pus în discuție necompetența instanței de contencios administrativ de a soluționa capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Având în vedere că potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cauza se va trimite o singură dată pentru rejudecare la aceeași instanță, nu se mai poate dispune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, iar Înalta Curte se va pronunța asupra fondului recursului.

Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 30 august 2002, pentru că aceasta nu a fost invocată nici de către pârât, nici de către instanță din oficiu, în raport de dispozițiile art. 159 1 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, nu mai poate fi invocată din oficiu de instanța de recurs, mai ales că nici nu se mai poate dispune, din nou, casarea cu trimitere spre rejudecare. În ceea ce privește excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția invocată de pârâtul M.A.D.R. în fața Curții de Apel Galați după trimiterea cauzei spre rejudecare, deși instanța de fond nu a analizat-o, pentru că nu se va putea casa sentința cu trimitere spre rejudecare, ea nu va putea fi invocată din oficiu de instanța de recurs, având în vedere prevederile art. 109 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora "Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii", iar intimatul M.A.D.R. nu a invocat, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile. În privința susținerilor din motivele de recurs se constată că acestea sunt nefondate. Deși recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor nu a precizat care act a fost interpretat greșit de către instanța de fond și al cărui înțeles sau natură să fi fost schimbat. Și susținerile legate de aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt nefondate. Recurenta-reclamantă susține că se impune constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru că acesta ar include și o suprafață de 0,40 ha ce constituie un drum de exploatare care este în domeniul privat al municipiului Focșani și fiind de utilitate publică, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul ei juridic, iar în susținere a fost invocată Adresa nr. 1763/1802/2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea. Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depusă o Adresă nr. 1763 din 14 iunie 2005 emisă de Agenția de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea și din aceasta rezultă că în anul 1998 suprafața de 0,40 ha figurează ca drum - exploatare "CAP Focșani", dar și că în documentația topografică întocmită în vederea stabilirii și evaluării conform H.G.

nr. 834/1991 întocmită de SC P. SA - suprafața de 0.40 ha figurează ca drum și s-a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Mai mult, în expertiza întocmită în cauză și care nu a fost contestată de către Primăria Municipiului Focșani s-a precizat că suprafața de 3.377 mp reprezentând teren, curți-construcții proprietatea SC B.P. SRL situată în extravilanul localității Focșani nu este același cu cel indicat în Adresa nr. 1763 din 14 iunie 2005, emisă de A.C.P.I. Vrancea și că numai 774 mp fac parte din suprafața de 400 mp la care se referă adresa. La dosar a fost depus chiar extrasul de Carte Funciară nr. BB Focșani, din care rezultă că suprafața de 3.377,20 mp reprezintă teren și construcții și că SC B.P.

SRL nu deține în proprietate o suprafață mai mare. În aceste condiții, față de înscrierile din Cartea Funciară, nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora suprafața ar fi în domeniul privat al municipiului Focșani, având în vedere că nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens. Mai mult, la dosar a fost depusă Hotărârea nr. 130 din 24 aprilie 2012 a C.L. Focșani, prin care la art. 2 se aprobă schimbul de terenuri între Primăria Municipiul Focșani și SC B.P. SRL, iar Primăria Focșani privește suprafața de 1.650 mp situată în extravilanul municipiului Focșani. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Municipiului Focșani, prin Primar, împotriva Sentinței nr. 507/2012 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AZ