ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Inițial, prin cererea adresată Judecătoriei

Focșani, reclamanta Primăria Municipiului Focșani, prin reprezentanții săi

legali, a chemat în judecată pârâtele SC B.P. SRL Focșani și SC P. SA Focșani,

solicitând constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 14 martie 1997 și a Contractului de

vânzare-cumpărare din 30 august 2012.

Tribunalul Vrancea,

prin Decizia nr. 1122 din 26 noiembrie 2009, a admis recursul împotriva Sentinței

nr. 2162 din 15 aprilie 2009 a Judecătoriei Focșani, prin care au fost respinse

excepțiile invocate și cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate, a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de

Apel Galați.

Prin Sentința nr. 126

din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, dar și excepțiile

invocate și cererea de chemare în garanție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 828 din 11 februarie 2011, a admis

recursul declarat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru a

fi citat emitentul actului administrativ a cărui anulare a fost cerută și,

totodată, pentru a fi stabilit cu exactitate cadrul procesual.

La rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 6342/231/2008* la Curtea de Apel Galați.

de fond

Prin Sentința nr.

507/2012 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, au fost respinse ca nefondate excepțiile procesuale

invocate de pârâtele SC B.P. SRL și SC C. SRL Focșani (excepția tardivității,

excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de SC B.P.,

excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate

de SC C. SRL).

A fost respinsă ca

nefondată acțiunea reclamantei față de pârâtele SC B.P. SRL Focșani, SC C. SRL

și M.A.D.R. și pentru lipsa capacității procesuale de folosință față de pârâta

SC P. SA.

A fost respinsă

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B.P. SRL și obligată

reclamanta la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată către aceasta.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că deși reclamanta a pretins prin cererea

inițială că acest teren are destinație de drum de exploatare, din expertiza

topografică întocmită în cauză rezultă că din suprafața totală de 3.377,20 mp

numai 774 mp fac parte din suprafața de 4.000 mp, care arată suprafața drumului

de exploatare în întregul său, diferența de 3.226 mp fiind reprezentată de

drumul existent care se prelungește dincolo de terenul în litigiu.

Din documentația de

carte funciară avizată de O.C.P.I. Vrancea sub nr. 6625 din 18 iunie 2000

(anexa 4 la raportul de expertiză) rezultă că inventarierea terenului în

litigiu este realizată la categoria de folosință curți construcții, și nu la

categoria drumuri, astfel încât terenul în litigiu, în suprafață de 3.377,20

mp, are categoria de folosință curți construcții.

Potrivit aceluiași

raport de expertiză, terenul în litigiu era folosit ca drum interior, și nu ca

drum public.

Deși reclamanta a

solicitat nulitatea celor două acte juridice pe motivul că terenul înstrăinat

prin contractul de vânzare-cumpărare ar fi, în realitate, un drum de

exploatare, totuși nu a făcut nicio dovadă în acest sens, nedepunând la dosar

niciun înscris din care să rezulte că terenul în litigiu este evidențiat ca

drum de exploatare în patrimoniul său.

Față de aceste

considerente, se apreciază că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că sunt

incidente prevederile Legilor nr. 213/1998 și nr. 18/1991 care să justifice,

eventual, validitatea celor două acte juridice solicitate a fi anulate.

Faptul că este

necesară deservirea unor puncte strategice (precum stația de epurare sau serele

Mândrești) nu justifică anularea unor titluri de proprietate emise în mod

legal; acest neajuns poate fi reglementat în alt mod, inclusiv prin instituirea

unei servituți de trecere cu acordarea de despăgubiri sau printr-un schimb de

terenuri, așa cum s-a menționat în finalul raportului de expertiză.

În consecință,

apreciindu-se că în cauză Certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor, din 17 martie 1997, emis de Ministerul Agriculturii și

Alimentației și Contractul de vânzare-cumpărare din 30 august 2002 nu sunt

afectate de nicio cauză de nulitate, s-a respins cererea reclamantei formulată

în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SRL și SC C. SRL, ca nefondată.

Curtea a respins

acțiunea formulată în contradictoriu cu SC P. SA, pentru lipsa capacității

procesuale de folosință, având în vedere că această societate a fost radiată

ulterior introducerii acțiunii, precum și cererea de chemare în garanție

formulată de pârâta SC B.P. SRL Focșani, ca o consecință a respingerii acțiunii

principale.

Având în vedere

obiectul acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a actelor

respective, Curtea a respins excepția tardivității invocată de pârâta SC B.P.,

această excepție putând fi invocată oricând.

Instanța a respins și

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.P. Focșani,

având în vedere că în Contractul autentificat sub nr. AA/2002 de B.N.P. O.M.

această pârâtă a figurat ca parte, în calitate de cumpărător.

Având în vedere că

nulitatea absolută poate fi invocată oricând, Curtea a respins excepția

prescripției invocată de pârâta SC C. Focșani.

De asemenea, având în

vedere că SC C. SRL Focșani a vândut pârâtei SC B.P. SRL Focșani terenul în

litigiu, în calitate de lichidator judiciar al SC P. SA Focșani, Curtea a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de SC C. SRL

Focșani.

Potrivit art. 274 C.

proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către

pârâta SC B.P. SRL Focșani, în limita sumei dovedite de aceasta.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Municipiului Focșani și a

solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, să se constate nulitatea

absolută a Certificatului de proprietate din 17 martie 1997 și a Contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 30 august 2002 la B.N.P. O.M.

Au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivele de recurs

s-a arătat că:

- prin Contractul de

vânzare-cumpărare nr. AA din 30 august 2002 SC B.P. SRL cumpără teren în

suprafață de 3.377,20 mp, cu vecini: drum județean, SC S.S. Mândrești,

proprietăți particulare, SC L.G. SRL, teren ce figurează cu număr cadastral X,

Contract de vânzare-cumpărare înscris în C.F. sub nr. BB;

- conform Adresei nr.

1763/1802 din 14 iunie 2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Vrancea în parcela cadastrală CC, pe suprafața de 0,40 figurează înscris drum

de exploatare, la posesorul CAP Focșani, în contradicție cu cele menționate de

instanță, și anume că inventarierea terenului în litigiu este realizată la

categoria curți construcții;

- prin această adresă

s-a specificat și documentația topografică în vederea stabilirii și evaluării

terenurilor conform H.G. nr. 834/1991, întocmită pentru SC P. SA, unde figura

înscris acest drum, societatea obținând Certificatul de proprietate din 17

martie 1997;

- conform

prevederilor Legii nr. 18/1991, terenurile ce sunt necesare utilizării normale

a cooperativelor și trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și

municipiilor unde acestea sunt situate intră ulterior în domeniul privat al

municipiului Focșani;

- drumul de

exploatare De 40 a figurat conform adresei menționate Cooperativei Agricole de

Producție Focșani și a intrat ulterior în domeniul privat al municipiului

Focșani.

Soluția instanței de

fond a fost criticată pentru că unica motivare a acesteia a fost legată de

lipsa dovezii privind destinația de drum de utilitate publică a terenului în

litigiu, dar dovada că drumul este de utilitate publică sunt dispozițiile art.

11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și raportul juridic al

acesteia.

Acest drum, susține

recurenta, deservește stația de epurare care este inventariată în domeniul

public al municipiului Focșani, iar prin încheierea contractului este imposibil

accesul la acest punct strategic și că pârâta SC B.P. cu rea-credință și-a

intabulat terenul ca făcând parte din proprietatea sa și dându-i destinația de

curți-construcții, deși are destinația de drum de acces.

Intimatul-pârât M.A.D.R.

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Și intimata-pârâtă SC

B.P. SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, depunând

la dosar Adresa nr. 17105 din 12 aprilie 2012, emisă de Primăria Municipiului

Focșani, și Hotărârea nr. 130 din 24 aprilie 2012 a Consiliului Local al

Municipiului Focșani.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ, a fost învestită, ca urmare a Deciziei

civile nr. 1122 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, secția civilă, cu

soluționarea cererii reclamantei Primăria Municipiului Focșani de constatare a

nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din

17 martie 1997 și a Contractului de vânzare-cumpărare autorizat sub nr. AA din

30 august 2002.

După o primă soluție

pronunțată de Curtea de Apel Galați, cauza a fost rejudecată de aceeași

instanță, având în vedere Decizia nr. 828 din 11 februarie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție și când s-a procedat la introducerea în cauză a

emitentului certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare

se solicită.

La rejudecare,

M.A.D.R. a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepția inadmisibilității și

a tardivității și respingerea cererii ca nefondată.

Nici cu ocazia primei

judecăți în fața Curții de Apel Galați și nici după rejudecarea dispusă de

Înalta Curte nu s-a pus în discuție necompetența instanței de contencios

administrativ de a soluționa capătul de cerere privind nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare.

Având în vedere că

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cauza se va trimite o singură

dată pentru rejudecare la aceeași instanță, nu se mai poate dispune casarea cu

trimitere spre rejudecare a cauzei, iar Înalta Curte se va pronunța asupra

fondului recursului.

Referitor la excepția

necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere privind

constatarea nulității Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA

din 30 august 2002, pentru că aceasta nu a fost invocată nici de către pârât,

nici de către instanță din oficiu, în raport de dispozițiile art. 159

1

C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, nu mai

poate fi invocată din oficiu de instanța de recurs, mai ales că nici nu se mai

poate dispune, din nou, casarea cu trimitere spre rejudecare.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția

invocată de pârâtul M.A.D.R. în fața Curții de Apel Galați după trimiterea

cauzei spre rejudecare, deși instanța de fond nu a analizat-o, pentru că nu se

va putea casa sentința cu trimitere spre rejudecare, ea nu va putea fi invocată

din oficiu de instanța de recurs, având în vedere prevederile art. 109 alin.

(3) C. proc. civ., potrivit cărora "Neîndeplinirea procedurii prealabile

nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea

decăderii", iar intimatul M.A.D.R. nu a invocat, prin întâmpinarea depusă

în fața instanței de recurs, excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii

prealabile.

În privința

susținerilor din motivele de recurs se constată că acestea sunt nefondate.

Deși recurenta a

invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor nu

a precizat care act a fost interpretat greșit de către instanța de fond și al

cărui înțeles sau natură să fi fost schimbat.

Și susținerile legate

de aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., sunt nefondate.

Recurenta-reclamantă

susține că se impune constatarea nulității certificatului de atestare a

dreptului de proprietate pentru că acesta ar include și o suprafață de 0,40 ha

ce constituie un drum de exploatare care este în domeniul privat al

municipiului Focșani și fiind de utilitate publică, îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și

regimul ei juridic, iar în susținere a fost invocată Adresa nr. 1763/1802/2005

a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea.

Este adevărat că la

dosarul cauzei a fost depusă o Adresă nr. 1763 din 14 iunie 2005 emisă de

Agenția de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea și din aceasta rezultă că

în anul 1998 suprafața de 0,40 ha figurează ca drum - exploatare "CAP

Focșani", dar și că în documentația topografică întocmită în vederea

stabilirii și evaluării conform H.G. nr. 834/1991 întocmită de SC P. SA -

suprafața de 0.40 ha figurează ca drum și s-a obținut certificatul de atestare

a dreptului de proprietate.

Mai mult, în

expertiza întocmită în cauză și care nu a fost contestată de către Primăria

Municipiului Focșani s-a precizat că suprafața de 3.377 mp reprezentând teren,

curți-construcții proprietatea SC B.P. SRL situată în extravilanul localității

Focșani nu este același cu cel indicat în Adresa nr. 1763 din 14 iunie 2005,

emisă de A.C.P.I. Vrancea și că numai 774 mp fac parte din suprafața de 400 mp

la care se referă adresa.

La dosar a fost depus

chiar extrasul de Carte Funciară nr. BB Focșani, din care rezultă că suprafața

de 3.377,20 mp reprezintă teren și construcții și că SC B.P. SRL nu deține în

proprietate o suprafață mai mare.

În aceste condiții,

față de înscrierile din Cartea Funciară, nu pot fi reținute susținerile

reclamantei potrivit cărora suprafața ar fi în domeniul privat al municipiului

Focșani, având în vedere că nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens.

Mai mult, la dosar a

fost depusă Hotărârea nr. 130 din 24 aprilie 2012 a C.L. Focșani, prin care la

art. 2 se aprobă schimbul de terenuri între Primăria Municipiul Focșani și SC

B.P. SRL, iar Primăria Focșani privește suprafața de 1.650 mp situată în

extravilanul municipiului Focșani.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi

respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Primăria Municipiului Focșani, prin Primar, împotriva

Sentinței nr. 507/2012 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ