ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3810/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Focșani (Municipiul Focșani sau Unitatea Administrativ Teritorială Focșani în condițiile Legii nr. 215/2001) constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 514/18 iunie 2009 privind soluționarea Notificării nr. 585/13 august 2001, emisă în baza Legii nr. 10/2001, desființarea în parte a Dispoziției nr. 514/2015 în privința art. 2, privitor la restituirea în natură a suprafeței de teren de 450 mp care a fost situată în Focșani, strada x nr. 11B, județul Vrancea, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă nr. 400 din data de 29 iunie 2017, Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea astfel cum a fost modificată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Focșani, pentru nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 514 din 18 iunie 2009.

Prin Decizia civilă nr. 14/A din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 400 din data de 29 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 11 mai 2018, solicitând admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect acțiunea reclamantei A., exercitată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care vizează anularea Dispoziției nr. 514 din 10 martie 2015, emisă de Primăria Municipiului Focșani cu privire la Notificarea nr. 585 din 13 august 2001, privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul care a fost situat în Focșani, strada x nr. 11B, județul Vrancea, și a terenului aferent în suprafață de 1400 mp, preluat în baza Decretului de expropriere nr. 488 din 30 decembrie 1983.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamanta A. împotriva Dispoziției nr. 514 din 10 martie 2015, emisă de pârâta Primăria Municipiului Focșani în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă, la 13 iulie 2015, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

În cauză, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 400 din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 14/A din 31 ianuarie 2018 - obiect al recursului pendinte.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-evocate, rezultă că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

Prin urmare, Decizia nr. 14/A din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 14/A din 31 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 14/A din 31 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN