ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5461/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6 din 15

ianuarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 1629/C/2002, Tribunalul Vrancea a admis

contestația formulată de B.F. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului

Focșani și a dispus anularea dispoziției nr. 279 din 11 iulie 2002 emisă de

pârâtă.

S-a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 430 mp situat în Focșani, către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a apreciat că decizia contestată, în temeiul Legii 10/2001 este nelegală

și netemeinică în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a), art. 23 și

art. 24 din acest act normativ și că asupra terenului ce se solicită a fi

restituit, reclamanta a făcut dovada că este „persoană îndreptățită” în

înțelesul prevăzut de textul invocat (art. 3).

Astfel s-a considerat că, din

probele administrate, rezultă că terenul în litigiu, s-a aflat în proprietatea

reclamantei care și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta Primăria Municipiului Focșani, criticând soluția instanței

de fond, care a dispus restituirea în natură a terenului, fără ca aceasta să

aibă calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea 10/2001.

Prin decizia nr. 68/A din 18 aprilie

2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul, a schimbat sentința civilă nr. 6

din 15 ianuarie 2003 a Tribunalului Vrancea și a respins contestația formulată

de B.F.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar ordinar a apreciat că, din conținutul contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 747 din 13 martie 1976 (fila 5 dosar

apel), rezultă că B.A. a înstrăinat către contestatoare, imobilul proprietatea

sa, acesta fiind o casă de locuit (paiantă) acoperită cu tablă compusă din 3

camere, magazie lemne.

Același contract cuprinde și

mențiunea că terenul în suprafață de 476,86 mp a trecut în proprietatea

statului, cu plata unei despăgubiri, iar dobânditoarei i s-a atribuit în

folosință pe durata existenței construcției, suprafața de 100 mp.

Ca atare, terenul nu a fost deținut

de contestatoarea B.F., cu titlu de proprietate, așa încât aceasta nu

dobândește, potrivit Legii 10/2001, calitatea de persoană îndreptățită.

Împotriva acestei decizii a

exercitat calea extraordinară de atac a recursului, reclamanta B.F.

Deși înregistrată la 21 iulie 2003,

cererea de recurs este eliptică de motivare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar în temeiul art. 306 alin. (1)

din același cod „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) al aceluiași text procedural.

Cum această cale de atac a fost

exercitată de reclamantă, fără a se motiva recursul, Curtea va face aplicarea

prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și-l va constata nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanta B.F. împotriva deciziei nr. 68/A din 18 aprilie 2003 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.