ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7380/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 6 decembrie 2002, reclamanții R.M. și M.R. au chemat în judecată pe pârâții C.S. și Primăria Municipiului Focșani, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea dispoziției nr. 234 din 12 iunie 2002 privind restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 584,28 mp situat în Focșani, jud. Vrancea, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001. Cererea a fost justificată pe dispozițiile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Prin sentința civilă nr. 35 din 25 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția de necompetență materială invocată de către pârâta Primăria municipiului Focșani și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului Vrancea.

Prin decizia civilă nr. 634 R din 27 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis recursul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 35 din 25 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea, s-a casat sentința și s-a trimis cauza la aceeași instanță în vederea continuării judecății. În decizia de recurs s-a reținut că în mod greșit s-a apelat la instituția declinării de competență, întrucât competența este un atribut al instanței și nu al secțiilor din cadrul aceleiași instanțe. Prin sentința civilă nr. 330 din 20 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de Primăria municipiului Focșani, ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, cu obligarea reclamantului M.R. la 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta C.S. Apelul formulat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 601/A din 20 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs motivat reclamantul R.M. Asupra competenței de soluționare a litigiului, avându-se în vedere și valoarea obiectului precizată de părți în sensul că aceasta este sub 5 miliarde lei, Înalta Curte constată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată și soluționată de Tribunalul Vrancea, s-a solicitat anularea unei dispoziții emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către pârâta Primăria municipiului Focșani în favoarea pârâtei C.S.

Cererea nu a fost formulată de către beneficiarul acestei dispoziții ci de către altă persoană care este un terț și care a invocat că terenul în cauză, care i-a fost luat în anul 1987, nu a fost inclus în Decretul de expropriere nr. 146/1986. Prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a reglementat o procedură derogatorie, specială în materia cererilor de restituire a imobilelor preluate de stat în perioada de referință. Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată [fost art. 24 alin. (7) și (8)] se prevede competența de soluționare a acțiunilor prin care se contestă dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, emisă în baza acestei legi, formulate de către persoanele care se consideră îndreptățit, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Fostul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 prevedea că dacă oferta era refuzată, persoana îndreptățită putea ataca în justiție decizia iar competența de soluționare aparține secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și competenței materiale a instanței de judecată, este de strictă interpretare și nu poate fi aplicată și altor categorii de litigii. În raport de această normă specială, reclamantul din cauza de față este un terț, nu este o persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 care să fi fost beneficiarul dispoziției emisă în temeiul acestei legi, dispoziție care poate fi contestată în fața tribunalului, secția civilă.

Neîncadrându-se astfel litigiul în norma specială, derogatorie, prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul nu poate apela la aceste dispoziții legale pentru anularea unei dispoziții care i-ar vătăma drepturile, ci la dispozițiile dreptului comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților. Potrivit dreptului comun, codul de procedură civilă, și ținând cont și de valoarea obiectului litigiului, competența de soluționare aparține judecătoriei, art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Urmare a excepției de ordine publică, invocată din oficiu, urmează a se admite (formal) recursul formulat de reclamantul M.R. și a se dispune casarea deciziei de apel, admiterea (formală) a apelului formulat de aceeași parte împotriva sentinței, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei nr. 601/A din 20 mai 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia. Admite apelul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 330 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Vrancea, secția civilă. Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Focșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2006.