ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

146 din 23 iunie 2009, Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios

administrativ fiscală, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC

A.T. SRL împotriva pârâtei SC L. SRL Focșani și în consecință:

A constatat reziliat contractul

din 26 iunie 2006 la 15 decembrie 2006.

A fost obligată pârâta - reclamantă la despăgubiri către

reclamanta-pârâtă,

despăgubiri

în sumă de 15.747 lei reprezentând beneficiu nerealizat.

A

fost obligată reclamanta - pârâtă să achite pârâtei - reclamante suma de 7.000

lei reprezentând lucrări nedecontate.

Au fost anulate ca

netimbrate celelalte pretenții ale pârâtei - reclamante.

A

fost obligată pârâta - reclamantă la 6.211 lei cheltuieli de judecată către

reclamanta - pârâtă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, la data de 21 iulie 2009, reclamanta SC A.T.

SRL

criticând

soluția pronunțată de tribunal sub aspectul încălcării dreptului la apărare de

efectuarea unei expertize solicită,

ignorând

această probă, precum

și a dispozițiilor imperative ale art. 129 teza 5 din C. proc. civ.

Împotriva

aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta SC L. SRL

, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive, întrucât tribunalul nu a reținut

culpa exclusivă a reclamantei, având în

vedere

că din probe rezultă nu și-a respectat obligația de plată a lucrărilor și s-a

reținut netemeinic de către prima instanță durata executării contractului de 8

luni, cu începere de la data semnării acestuia și nu s-a arătat care este

valoarea pretențiilor acordate și nici modalitatea în care a ajuns la acest

calcul și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, fără a i se pune în

vedere apelantei să timbreze.

Prin decizia comercială nr. 111/ A din 25 noiembrie 2009

a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, au fost

anulate ca netimbrate apelurile declarate de reclamantă și pârâtă, reținându-se

în considerente că așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de

citare aflate la filele 9 și 26 dosar apel apelantele au fost legal citate cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.451,65 lei și

timbru judiciar în sumă de 5 lei, însă nu au înțeles să-și îndeplinească

această obligație.

Totodată, s-a avut în

vedere că prin Încheierea din 25 noiembrie 2009, instanța

a

respins cererea de

eșalonare și reducere a taxei judiciare de timbru formulată de apelanta-pârâtă SC

L. SRL Focșani situație în raport cu care s-a dispus anularea apelurilor ca

netimbrate.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs prin

care a formulat critici vizând fondul pricinii și în ceea ce privește anularea

ca netimbrat a apelului declarat de pârâtă.

Înalta Curte, urmează

să analizeze numai criticile vizând anularea apelului pârâtei ca netimbrat,

întrucât instanța de apel s-a pronunțat numai asupra excepției netimbrării

apelului.

În susținerea

recursului, pârâta arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală cu

încălcarea dispozițiilor legale privind taxa judiciară de timbru, în sensul că

după ce i-a fost respinsă cererea de eșalonare sau reducere a taxei judiciare

de timbru pe care a formulat-o la data de 30 octombrie 2009, dezbateri ce au

fost consemnate în încheierea de ședință de la 25 noiembrie 2009, în aceeași

ședință, fără să pună în discuția părților excepția netimbrării apelului și

fără să-i dea posibilitatea de a timbra, a soluționat apelul pe excepția

netimbrării.

Astfel că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor legale

privind taxa judiciară de timbru, motiv de recurs ce se circumscrie în art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

146/1995, republicată, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice

în scris plătitorul cuantumul taxei judiciare de timbru, iar conform art. 35 alin.

(2) din același act normativ instanțele judecătorești - cu totul excepțional,

pentru motivele menționate în rezoluție - pot reține cereri sau acțiuni

netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până

la primul termen de judecată.

Din examinarea

textelor de lege enunțate mai sus rezultă că instanța de judecată este obligată

să comunice în scris cuantumul datorat de partea care formulează cererea, iar

aceasta din urmă este obligată ca până la primul termen de judecată să achite

suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Ipoteza excepțională,

înscrisă în textul de lege enunțat, se referă la situații deosebite, distincte

pentru care nu s-a timbrat cererea sau este insuficient timbrată, cum este și

cazul de față, când pârâtei i-a fost respinsă cererea de acordare de facilități

privind taxa judiciară de timbru prevăzută expres de dispozițiile art. 21 din

Legea taxelor judiciare de timbru, iar instanța în aceiași zi, fără a da

posibilitatea pârâtei să timbreze apelul, a rămas în pronunțare pe excepția

netimbrării.

În cauză, ca urmare a

punerii în discuție cuantumul taxei judiciare de timbru datorată de pârâtă, la

termenul din 30 octombrie 2010, societatea pârâtă prin administrator O.N. a

depus o cerere pentru reducerea/sau eșalonarea taxei judiciare de timbru dat

fiind lipsa posibilităților financiare.

Drept urmare a

acestei cereri s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 25 noiembrie

2009, când instanța de apel a soluționat cererea de reducere/eșalonare, și tot

în aceiași zi, a invocat excepția netimbrării apelurilor, rămânând în

pronunțare pe această excepție.

Conform principiului

contradictorialității și al dreptului la apărare, precum și a rolului activ al

instanței, instanța de judecată era obligată să pună în vedere părților taxa

judiciară de timbru, sens în care să se dispună amânarea judecării cauzei în

vederea achitării taxei de timbru aferentă exercitării căii de atac, ca urmare

a respingerii cererii de reducere/ eșalonare.

Mai mult instanța de

apel a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1995 potrivit

cărora împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de

reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare, astfel, instanța de apel îi

comunică încheierea de respingere a cererii de acordare de facilități apelantei

pârâte, recurenta din prezenta cauză, la data de 4 decembrie 2009 (așa cum

rezultă din referatul întocmit de grefierul însărcinat cu comunicarea actelor

de procedură aflat la fila 31 dosar apel), după pronunțarea deciziei în apel pe

excepția netimbrării.

Față de cele anterior

menționate Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nelegală cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtei și a dispozițiilor

legale vizând taxele judiciare de timbru.

În consecință, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează să admită recursul

declarat de pârâtă, să caseze, în parte decizia atacată, cu trimiterea cauzei

aceleiași instanțe spre rejudecare a apelului declarat de apelanta-pârâtă SC L.

SRL Focșani, menținându-se celelalte dispozițiile ale deciziei în aceea ce

privește apelul declarat de partea adversă.

Cu prilejul rejudecării cauzei,

instanța de apel urmează să examineze criticile formulate de pârâtă pe fondul

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Focșani împotriva

deciziei nr. 111/A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează, în parte, și trimite cauza

aceleiași instanțe spre rejudecare a apelului declarat de apelanta - pârâtă SC

L. SRL Focșani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2010.