ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1659/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 146 din 23 iunie 2009, Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ fiscală, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL împotriva pârâtei SC L. SRL Focșani și în consecință: A constatat reziliat contractul din 26 iunie 2006 la 15 decembrie 2006. A fost obligată pârâta - reclamantă la despăgubiri către reclamanta-pârâtă, despăgubiri în sumă de 15.747 lei reprezentând beneficiu nerealizat. A fost obligată reclamanta - pârâtă să achite pârâtei - reclamante suma de 7.000 lei reprezentând lucrări nedecontate. Au fost anulate ca netimbrate celelalte pretenții ale pârâtei - reclamante.

A fost obligată pârâta - reclamantă la 6.211 lei cheltuieli de judecată către reclamanta - pârâtă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 21 iulie 2009, reclamanta SC A.T. SRL criticând soluția pronunțată de tribunal sub aspectul încălcării dreptului la apărare de efectuarea unei expertize solicită, ignorând această probă, precum și a dispozițiilor imperative ale art. 129 teza 5 din C. proc. civ.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta SC L. SRL , criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, întrucât tribunalul nu a reținut culpa exclusivă a reclamantei, având în vedere că din probe rezultă nu și-a respectat obligația de plată a lucrărilor și s-a reținut netemeinic de către prima instanță durata executării contractului de 8 luni, cu începere de la data semnării acestuia și nu s-a arătat care este valoarea pretențiilor acordate și nici modalitatea în care a ajuns la acest calcul și a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, fără a i se pune în vedere apelantei să timbreze.

Prin decizia comercială nr. 111/ A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, au fost anulate ca netimbrate apelurile declarate de reclamantă și pârâtă, reținându-se în considerente că așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 9 și 26 dosar apel apelantele au fost legal citate cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.451,65 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, însă nu au înțeles să-și îndeplinească această obligație. Totodată, s-a avut în vedere că prin Încheierea din 25 noiembrie 2009, instanța a respins cererea de eșalonare și reducere a taxei judiciare de timbru formulată de apelanta-pârâtă SC L. SRL Focșani situație în raport cu care s-a dispus anularea apelurilor ca netimbrate.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs prin care a formulat critici vizând fondul pricinii și în ceea ce privește anularea ca netimbrat a apelului declarat de pârâtă. Înalta Curte, urmează să analizeze numai criticile vizând anularea apelului pârâtei ca netimbrat, întrucât instanța de apel s-a pronunțat numai asupra excepției netimbrării apelului. În susținerea recursului, pârâta arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea dispozițiilor legale privind taxa judiciară de timbru, în sensul că după ce i-a fost respinsă cererea de eșalonare sau reducere a taxei judiciare de timbru pe care a formulat-o la data de 30 octombrie 2009, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la 25 noiembrie 2009, în aceeași ședință, fără să pună în discuția părților excepția netimbrării apelului și fără să-i dea posibilitatea de a timbra, a soluționat apelul pe excepția netimbrării.

Astfel că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor legale privind taxa judiciară de timbru, motiv de recurs ce se circumscrie în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1995, republicată, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în scris plătitorul cuantumul taxei judiciare de timbru, iar conform art. 35 alin. (2) din același act normativ instanțele judecătorești - cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție - pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.

Din examinarea textelor de lege enunțate mai sus rezultă că instanța de judecată este obligată să comunice în scris cuantumul datorat de partea care formulează cererea, iar aceasta din urmă este obligată ca până la primul termen de judecată să achite suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru. Ipoteza excepțională, înscrisă în textul de lege enunțat, se referă la situații deosebite, distincte pentru care nu s-a timbrat cererea sau este insuficient timbrată, cum este și cazul de față, când pârâtei i-a fost respinsă cererea de acordare de facilități privind taxa judiciară de timbru prevăzută expres de dispozițiile art. 21 din Legea taxelor judiciare de timbru, iar instanța în aceiași zi, fără a da posibilitatea pârâtei să timbreze apelul, a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării.

În cauză, ca urmare a punerii în discuție cuantumul taxei judiciare de timbru datorată de pârâtă, la termenul din 30 octombrie 2010, societatea pârâtă prin administrator O.N. a depus o cerere pentru reducerea/sau eșalonarea taxei judiciare de timbru dat fiind lipsa posibilităților financiare. Drept urmare a acestei cereri s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 25 noiembrie 2009, când instanța de apel a soluționat cererea de reducere/eșalonare, și tot în aceiași zi, a invocat excepția netimbrării apelurilor, rămânând în pronunțare pe această excepție. Conform principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, precum și a rolului activ al instanței, instanța de judecată era obligată să pună în vedere părților taxa judiciară de timbru, sens în care să se dispună amânarea judecării cauzei în vederea achitării taxei de timbru aferentă exercitării căii de atac, ca urmare a respingerii cererii de reducere/ eșalonare.

Mai mult instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1995 potrivit cărora împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare, astfel, instanța de apel îi comunică încheierea de respingere a cererii de acordare de facilități apelantei pârâte, recurenta din prezenta cauză, la data de 4 decembrie 2009 (așa cum rezultă din referatul întocmit de grefierul însărcinat cu comunicarea actelor de procedură aflat la fila 31 dosar apel), după pronunțarea deciziei în apel pe excepția netimbrării. Față de cele anterior menționate Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtei și a dispozițiilor legale vizând taxele judiciare de timbru.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de pârâtă, să caseze, în parte decizia atacată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare a apelului declarat de apelanta-pârâtă SC L. SRL Focșani, menținându-se celelalte dispozițiile ale deciziei în aceea ce privește apelul declarat de partea adversă. Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să examineze criticile formulate de pârâtă pe fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC L. SRL Focșani împotriva deciziei nr. 111/A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează, în parte, și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare a apelului declarat de apelanta - pârâtă SC L. SRL Focșani. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.