ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 214/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj la data de 11 februarie 2011, reclamantul V.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor, anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010 și menținerea drepturilor

de pensie stabilite prin decizia nr. x/2009, precum și plata sumei reprezentând

diferența dintre pensii, cu dobânda legală.

Tribunalul Dolj,

Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4095

din 23 martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București.

S-a reținut, în

esență, că în speță se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S.

sau casele teritoriale de pensii, astfel încât instanța competentă să

soluționeze litigiul, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, este

cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

8048 din 8 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj. A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție,

în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în

raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare

la 1 ianuarie 2011 și a abrogat Legea nr. 19/2000, că sub imperiul noii

reglementări au fost înființate casele de pensii sectoriale, conform art. 3 lit.

b), legiuitorul instituind norma de competență teritorială și în ipoteza

cererilor formulate în contradictoriu cu aceste subiecte de drept.

S-a mai constatat că

acțiunea dedusă judecății a fost formulată la data de 11 februarie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Împrejurarea că Legea

nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată, trimite, în

privința procedurii de contestare, la dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu a fost

considerată de tribunal ca fiind un argument pentru stabilirea competenței

jurisdicționale în baza unui act normativ abrogat la data promovării acțiunii

în justiție. Pe de altă parte, nu a fost găsit relevant faptul că Legea nr. 19/2000

era în vigoare la data emiterii deciziei contestate câtă vreme la data

formulării acțiunii acest act normativ era abrogat printr-o lege care instituie

o altă normă de competență teritorială, de imediată aplicare.

Prin urmare, s-a

reținut că interpretarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 trebuie să respecte

scopul urmărit de legiuitor, respectiv cel al aplicării aceleiași proceduri în

privința tuturor deciziilor de pensionare, principiu care, de altfel, a stat și

la baza edictării Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Pe de altă parte,

față de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, începând cu data

intrării în vigoare a acestora, și anume 23 decembrie 2010, casele sectoriale

sunt în ființă, ca și entități juridice cu personalitate juridică, apte a sta

în judecată în calitate de subiecte de drept, continuatoare ale fostelor

structuri cu atribuții în domeniul pensiilor din cadrul M.A.N., M.A.I. și S.R.I.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în

considerarea argumentelor ce succed.

În

stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză,

trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în

timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat

competența de soluționare a c

ererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din M.A.N., M.A.I. (în prezent M.A.I.) și S.R.I., structuri care au

fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt

stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual

ales în județul Dolj,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2013.