ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2017

Decizia nr. 433/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea Deciziei nr. 214 din 7 octombrie 2013 emisă de pârât și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare, precum și obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1010 din 26 martie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 214 din 7 octombrie 2013 emisă de pârât și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1

Totodată, a obligat pârâtul la plata diferențelor neachitate din cererea de rambursare nr. 1.

2.1. Recursul;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul a criticat sentința atacată, arătând că este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.

În esență, recurentul a susținut următoarele critici:

- hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și a prevederilor art. 14 din H.G. nr. 925/2006;

- nu prezintă relevanță verificările efectuate de C., D. și E. pentru că, potrivit art. 32

4

din H.G. nr. 457/2008, doar recurentul are atribuții/competențe în controlul acestor achiziții și în sancționarea abaterilor de la legislația națională și europeană din acest domeniu;

- în mod eronat s-a reținut de prima instanță că procedura de achiziție publică s-a desfășurat în conformitate cu legislația națională aplicabilă în domeniu, iar motivarea accelerării procedurii nu reiese din Nota justificativă din 6 aprilie 2010, situația economică și gradul de absorbție a fondurilor structurale, nefiind argumente de extremă urgență.

2.2. Întâmpinarea;

Municipiul Ploiești și primarul Municipiului Ploiești au formulat întâmpinare prin care au fost combătute criticile recurentului, fiind apreciată temeinică și leală sentința recurată.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 10 iunie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, în raport cu actele dosarului, nu a fost contestată în cauză.

Astfel, la data de 29 martie 2013 între pârât în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 și reclamanta în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de finanțare din 29 martie 2013 pentru acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional pentru implementarea proiectului din 30 decembrie 2011 cod SMIS «Creșterea mobilității transportului public prin reabilitarea traseului tramvaiului 101 cu lucrări vizând calea de rulare, stații cu peroane adaptate persoanelor cu dizabilități, material rulant, elemente de semnalizare și automatizare etapa II».

În legătură cu acest contract și cu cererea de rambursare nr. 1, pârâtul a emis informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1, informare prin care a fost autorizată cererea de rambursare cu o reducere procentuala de 10% la cheltuielile solicitate aferente contractului din 29 decembrie 2010 încheiat cu SC F. SRL atât pentru cheltuielile aferente studiilor de teren cât și cele de proiectare și inginerie.

Împotriva Informării privind plata cheltuielilor aprobate prin Cererea de rambursare nr. 1, înregistrată din 5 august 2013 a fost formulată contestație de către reclamantă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 214 din 7 octombrie 2013, care a fost atacată în cauză.

S-a reținut în sarcina reclamantei încălcarea obligației de a preciza în documentația de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți, precum și faptul că în mod greșit a aplicat procedura de licitație restrânsă accelerată, fapt ce a restricționat accesul ofertanților/ operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de servicii.

Soluția instanței de fond este corectă.

Conform art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare: „autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în documentația de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți”.

Analizând fișa de date a achiziției în raport cu dispozițiile legale citate/menționate, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că au fost prezentate detalii privind algoritmul de calcul în raport cu specificul contractului de achiziție - servicii de proiectare și proiectare tehnică.

Astfel, nu se confirmă prima abatere imputată reclamantei, respectiv aceea de încălcare a prevederilor art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, detaliate prin art. 14 din H.G. nr. 925/2006, întrucât sunt satisfăcute exigențele legale de claritate și detaliere, fiind pe de o parte clar că se punctează aspectele relevante identificate și că se depunctează cele de natură

a întârzia atingerea obiectivelor/ contractelor sau omiterile de această natură.

Referitor la cea de-a doua abatere reținută în sarcina reclamantei A. Ploiești, constând în încălcarea prevederilor art. 83 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prin neindicarea unor motive de urgență apte a justifica accelerarea procedurii de licitație restrânsă, se reține că aceasta nu a fost confirmată/ dovedită în cauză.

Analizând actele dosarului, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că prin Nota justificativă de la filele 118-119 dos. fond, reclamanta a specificat/motivat alegerea procedurii de atribuire a acordului-cadru privind servicii de proiectare și proiectare tehnică pentru accesarea fondurilor europene. Deci, motivele de urgență apte a justifica accelerarea procedurii de licitație restrânsă au fost prezentate în nota justificativă, în condițiile legii, gradul slab de absorbție a fondurilor structurale fiind menționat doar drept criteriu contextual, pentru conturarea contextului economic în care s-a derulat procedura de atribuire, fiind neîntemeiate/nereale criticile recurentului-pârât.

În altă ordine, din perspectiva concurenței/transparenței proceduri, nu poate fi relevantă nici împrejurarea că a fost considerată acceptabilă și conformă o singură ofertă, atâta timp cât nu rezultă că motivele de neconformitate care au afectat celelalte candidaturi/oferte au fost generate de reducerea termenului de depunere a candidaturilor.

Deși recurenta face referire la sentința nr. 4156/2013 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, aceasta nu prezintă relevanță, nefiind definitivă.

Mai mult, printr-o altă hotărâre definitivă, respectiv Decizia nr. 2651/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a vizat aceeași problemă de drept, recursul recurentei a fost respins, fiind menținută soluția de anulare a actelor administrative atacate.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 1010/2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. - G. împotriva sentinței nr. 1010 din 26 martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.