ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2226/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 214 din 7 octombrie 2013 emisă de pârât și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1, precum și obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1010 din 26 martie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 214 din 7 octombrie 2013 emisă de pârât și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1.

Totodată, a obligat pârâtul la plata diferențelor neachitate din cererea de rambursare nr. 1.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Prin Decizia nr. 433 din 9 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013 s-a respins recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene împotriva Sentinței nr. 1010 din 26 martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 433 din 9 februarie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013 a formulat cerere de revizuire recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de recurs formulate de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii promovate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea cererii de revizuire se arată că între revizuent, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013 și intimata Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x din 29 martie 2013 privind implementarea proiectului cod SMIS 40253 "Creșterea mobilității transportului public prin reabilitarea traseului tramvaiului 101 cu lucrări vizând calea de rulare, stații cu peroane adaptate persoanelor cu dizabilități, material rulant, elemente de semnalizare și automatizare etapa II".

Revizuentul susține că a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în materia achizițiilor publice, iar conform art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, prin Nota de conformitate nr. x din 12 iulie 2013, a aplicat o reducere de 10 % din valoarea Contractului de servicii nr. x din 14 octombrie 2010.

Prezenta cerere de revizuire este formulată în raport de soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2014, în care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești și ulterior, a fost respins și recursul formulat de această reclamantă. În acest dosar s-a solicitat anularea Deciziei nr. 309 din 09 decembrie 2013 de soluționare a contestației administrative și a Informării nr. x din 07 octombrie 2013 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare (CR) nr. 2 (Contract de finanțare nr. x din 29 martie 2013, cod SMIS 40253), privind același contract de finanțare, respectiv implementarea aceluiași proiect.

Astfel, arată că în Dosarul nr. x/2014 a fost analizată temeinicia și legalitatea măsurii dispuse prin Nota de conformitate nr. x din 12 iulie 2013 cu privire la reducerea de 10 % aplicată contractului nr. x din 29 decembrie 2010, încheiat între beneficiar și Asocierea S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., comunicată Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Ploiești prin Informarea nr. x din 07 octombrie 2013, privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2.

A mai arătat revizuentul că ambele informări, cu nr. x din 5 august 2013 (CR 1) și nr. x din 7 octombrie 2013 (CR2) au la bază constatările din nota de conformitate nr. x din 12 iulie 2013, prin care s-a stabilit o reducere procentuală de 10% din valoarea contractului nr. x din 14 octombrie 2010.

Revizuentul critică faptul că, în speță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1010 din 26 martie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei nr. 214 din 7 octombrie 2013 emisă de pârât și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1, obligând pârâtul la plata diferențelor neachitate din cererea de rambursare nr. 1, soluție ce a rămas definitivă în calea de atac a recursului.

Consideră că Decizia nr. 433 din 09 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013 încalcă autoritatea de lucru judecat a soluției pronunțate în Dosarul nr. x/2014.

Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată și menținerea Deciziei nr. 433 din 09 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013.

Intimații susțin, în esență, că, pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, este necesar a exista tripla identitate de părți, obiect și cauză, condiție ce nu este îndeplinită în cauză, deoarece obiectul Dosarului nr. x/2014 constă în anularea Deciziei nr. 309 din 09 decembrie 2013 de soluționare a contestației administrative și în final, aprobarea cererii de rambursare nr. 2, iar Dosarul nr. x/2013 vizează anularea Deciziei nr. 214 din 07 octombrie 2013 de soluționare a contestației administrative și în final, aprobarea cererii de rambursare nr. 1.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cererea de revizuire, prin prisma cazului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire, ca nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de revizuire invocat în cauză este cel prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (8) C. proc. civ., referitor la revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, ce poate fi cerută atunci "când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice;

b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;

În al doilea proces să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, excepția să nu fi fost discutată;

Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În privința cerințelor reliefate la lit. a), c), d) și e) din enumerarea anterioară, se reține că acestea sunt îndeplinite, cererea de revizuire fiind nefondată pentru lipsa triplei identități cu privire la părți, obiect și cauză în cele două dosare.

Dosarele în care s-au pronunțat hotărâri pe care revizuentul-recurent le apreciază a avea caracter potrivnic nu se află într-un raport specific unei autorități de lucru judecat, tripla identitate de părți, obiect și cauză nefiind întrunită în cererile litigioase ce au generat cazul de revizuire pendinte.

Astfel, în Dosarul nr. x/2014, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 06.01.2014, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat instanței judecătorești competente, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, să dispună anularea actelor administrative constând în Decizia nr. 309 din 09 decembrie 2013, emisă de MDRAP și informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 2, precum și obligarea pârâților la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare.

Dosarul nr. x/2013, înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 5.11.2013, cu aceleași părți precum în Dosarul nr. x/2014, a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 214 din 07 octombrie 2013, emisă de MDRAP, Direcția Generală de Programe Europene, precum și a informării privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1, cu obligarea pârâților la plata diferențelor neachitate, în conformitate cu cererea de rambursare.

Este real că cele două informări de plată a cheltuielilor solicitate prin cererile de rambursare nr. 1 și nr. 2 au fost emise în executarea aceluiași contract de servicii nr. x din 14 octombrie 2010 încheiat de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Ploiești cu Asocierea A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., însă aplicarea corecției financiare a fost contestată distinct în cadrul celor două dosare anterior menționate, actele administrative atacate producând efecte cu privire la fiecare dintre cele două cereri de rambursare formulate în cadrul proiectului Cod SMIS 40252, cu titlul "Creșterea mobilității transportului public prin reabilitarea traseului tramvaiului 101 cu lucrări vizând calea de rulare, stații cu persoane adaptate persoanelor cu dizabilități, material rulant, elemente de sistematizare și automatizare etapa a II-a."

Pentru a fi întemeiat acest motiv de revizuire, este necesar să fie întrunită condiția triplei identități de obiect, părți și cauză în ambele dosare, astfel încât hotărârea pronunțată în ultimul dosar să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în prima cauză înregistrată.

Dacă în privința părților și a cauzei juridice a fiecăreia dintre cele două cereri de chemare în judecată se poate reține existența unei identități, această condiție nu este îndeplinită cu privire la obiectul acțiunilor înregistrate în dosarele anterior evidențiate.

Actele administrative contestate în cauză sunt diferite, fiecare dintre acestea fiind verificat de către instanțele judecătorești competente, în cele două stadii procesuale specifice contenciosului administrativ, cu privire la legalitatea lor, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate asupra lor.

Cum obiectul acțiunii în contencios administrativ pentru cele două dosare, reprezentat prin actele administrative contestate ce au produs fiecare efecte proprii, este distinct în litigiile invocate de revizuent în susținerea temeiniciei motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu este îndeplinită cerința identității de obiect din conținutul elementelor care formează autoritatea de lucru judecat, astfel că cererea de revizuire este nefondată.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Deciziei nr. 433 din 9 februarie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Deciziei nr. 433 din 9 februarie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN