ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2014, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, au solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 282/08.09.2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generala Programe Europene, anularea actului administrativ "Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Rambursare nr. 1,2,3", obligarea pârâților la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. 1,2,3.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 180 din data de 27.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la anularea Deciziei nr. 282/08.09.2014 emisa de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generala Programe Europene; anularea actului administrativ "Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Rambursare nr. 1,2,3", obligarea pârâților la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. 1,2,3.
În motivarea cererii, recurenții-reclamanți reiterează argumentele de nelegalitate cuprinse în cererea de chemare în judecată, criticând considerentele instanței de fond potrivit cărora actele administrative atacate sunt nelegale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.
Apărările intimatului
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice a solicitat, în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Procedura de soluționare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 27 februarie 2017, completul de filtru a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, și a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 stipulează că:
"În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei."
Prin urmare, din punct de vedere legislativ, soluțiile ce pot fi dispuse prin decizia de admitere a contestației sunt clar stabilite de textul normativ, autoritatea publică care soluționează contestația putând să anuleze titlul de creanță și să dispună refacerea acestuia în funcție de circumstanțele cauzei.
În cauza de față, prin Decizia nr. 282/08.09.2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a dispus desființarea Notei de neconformitate nr. x/03.07.2014 emisă de Direcția Autorizare Plăți din cadrul MDRAP și refacerea acesteia astfel încât să reflecte motivarea în fapt și în drept a aspectelor constatate care au constituit încălcări ale prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și care au stat la baza aplicării sancțiunilor, precum și desființarea celor 3 Informări privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 1, 2 și 3 și refacerea acestora în concordanță cu noul act administrativ.
Măsura refacerii titlului de creanță în acord cu cerințele legii este o dispoziție legală și temeinică, pe deplin justificată, în raport de considerentele anulării titlului de creanță emis și care respectă prevederile art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011. Textul legal precitat permite autorității ca, admițând contestația, să dispună emiterea unui nou titlu de creanță, operațiune ce echivalează cu refacerea actului anulat în condiții de legalitate, pentru a reflecta motivarea în fapt și în drept a aspectelor constatate, care sunt considerate încălcări ale prevederilor legislației în domeniul achizițiilor publice.
Se impune a se menționa împrejurarea că, urmare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 282/08.09.2014, autoritatea publică a procedat la refacerea titlului de creanță, sens în care a fost emisă Nota de neconformitate nr. x/30.10.2014, iar prin Informarea nr. x/03.11.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 6 s-a dispus aplicarea unei reduceri procentuale de 5% din valoarea facturilor solicitate la plată pentru contractul de lucrări nr. x/31.01.2014.
Împotriva Informării nr. x/03.11.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 6, recurentul Municipiul Ploiești a formulat contestație administrativă, soluționată prin Decizia nr. 27/10.04.2015, prin care intimatul a admis contestația și a dispus anularea Notei de neconformitate nr. x/30.10.2014 și, pe cale de consecință, anularea tuturor Informărilor prin care s-a aplicat reducerea procentuală de 5%.
Având în vedere aceste aspecte, rezultă inexistența unei vătămări aduse recurenților-reclamanți prin această măsură, în sensul indicat de art. 2 alin. (1) lit. a) și o) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței nr. 180 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.