ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 239/2017

Decizia nr. 239/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - C., a solicitat:

- Anularea Deciziei nr. A/602 din data de 12 noiembrie 2013 și Deciziei nr. A/696 din 19 decembrie 2013 emise de B.;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1240 din 15 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - C., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. după cum rezultă din conținutul cererii în care s-au indicat în mod generic dispozițiile art. 488 pct. 5 și art. 488 alin. (2) C. proc. civ., precizarea fiind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

II. Analiza cererii de recurs;

Critica sentinței prin cerea de recurs se circumscrie aspectelor referitoare la faptul că:

- la data preluării de acțiuni de la SC D. SRL Oradea de către SC E. SRL recurentul nu avea calitatea de asociat sau administrator la aceasta din urmă societate.

- nici la data preluării nu avea control în cadrul SC E. SRL, iar în raport de deținerile ulterioare de 3,176,534% nu fi obligat la derularea unei oferte publice de preluare.

- raportarea din sentința la SNC și nu la SRL în legătură cu dreptul de control al asociaților societății.

Decizia B. nr. A/602 din 12 noiembrie 2013 a fost emisă având în vedere faptul că SC E. SRL Oradea, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, nu a derulat în termenul legal oferta publică de preluare obligatorie la SC D. S A Oradea și au fost încălcate dispozițiile Deciziei B. nr. A/61 din 04 iunie 2013.

Trebuie menționat că Decizia B. nr. 61 din 4 iunie 2013 (filele 27, 28 dos. fond) a fost menținută prin sentința nr. 211 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia nr. 684 din 10 martie 2016 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Rezultă că recurentul a fost sancționat în calitate de asociat pentru nerespectarea unei obligații impuse de SC E. SRL după ce aceasta a devenit asociat al societății, după cum și afirmă la 13 septembrie 2012.

Totodată, se

constată faptul că la baza emiterii Deciziei nr. A/61 din 4 iunie 2013 au stat și prevederile Ordonanței F. nr. 5 din 15 ianuarie 2013, care a făcut obiectul unei acțiuni în anulare, ce a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 3074 din 8 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul confirmării legalității acestei decizii.

Împotriva Deciziei B. nr. A/61 din 4 iunie 2013 recurenta a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. A/261 din 25 iulie 2013, în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei atacate ca temeinică și legală.

Se impune o recapitulare a deciziilor anterioare respectiv:

- Decizia B. nr. A/61 din 04 iunie 20133 a fost emisă având în vedere faptul că SC E. SRL Oradea, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, nu au derulat în termenul legal G. obligatorie la SC D. SA Oradea și au fost încălcate dispozițiile Ordonanței F. nr. 5 din 15 ianuarie 2013;

- Ordonanța F. nr. 5 din 15 ianuarie 20136 fost emisă având în vedere faptul că SC E. SRL Oradea, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, nu a derulat în termenul legal G. obligatorie la SC D. SA Oradea și au fost încălcate dispozițiile Ordonanței F. nr. 323 din 25 septembrie 2012.

Ordonanța F. nr. 323 din 25 septembrie 20127 fost emisă având în vedere faptul că H. în calitate de asociat unic al SC E. SRL Oradea, acționar al SC D. SA Oradea nu a derulat în termenul legal G. obligatorie la SC D. SA Oradea și au fost încălcate dispozițiile Ordonanțelor F. nr. 106 din 04 aprilie 2012 și nr. 185 din 20 iunie 2012;

- Ordonanța F. nr. 185 din 20 iunie 20128 fost emisă având în vedere faptul că H. în calitate de asociat unic al SC E. SRL Oradea, acționar al SC D. SA Oradea nu a derulat în termenul legal G. obligatorie la SC D. SA Oradea și au fost încălcate dispozițiile Ordonanței F. nr. 106 din 04 aprilie 2012.

De altfel, ordonanțele menționate anterior prin care s-a instituit obligația legală de a derula oferta publică, au fost confirmate sub aspectul legalității fiind reținută puterea de lucru judecat și prin Deciziile nr. 2357 din 5 iunie 2015 și nr. 9 din 9 ianuarie 2014, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fiind confirmată astfel soluția pronunțată pe excepția puterii de lucru judecat, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurentă pe aspectul obligației instituite prin art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 66 alin. (1) din Regulamentul F. nr. 1/2006.

În raport de cele de mai sus nu se poate primi argumentarea reclamantului - recurent precum că obligația nu-i revenea fiind anterioară dobândirii părților sociale deciziile B. și Ordonanțele F. emise fiind în majoritate, ulterioare acestui moment.

În data de 13 septembrie 2012 dl. A. ca urmare a cesiunii de creanță desfășurată în conformitate cu Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 25 iunie 2012, dobândește calitatea de asociat al SC E. SRL și 10 părți sociale, reprezentând 50% din capitalul social.

Astfel, structura deținerilor de capital social la SC E. SRL s-a modificat, în sensul că asociații acesteia erau H. (50%) și A. (50%).

În ceea ce privește calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată, calitate dobândită ca urmare a cesiunii de creanță, trebuie menționat că transmiterea părților sociale implică și transmiterea calității de asociat, cu toate drepturile si obligațiile aferente.

Din dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată și completată, precum și a art. 17 din "Actul constitutiv actualizat al Societății comerciale SC E. SRL" în situația în care într-o societate cu răspundere limitată nu există cenzori sau auditori financiar, dreptul de control asupra societății revine în sarcina asociaților.

Astfel, prin control asupra societății se înțelege buna funcționare a societăților comerciale și presupune obligativitatea asigurării unui control asupra actelor și operațiunilor realizate de organele de administrare și conducere a societății.

Prin urmare, în speță, controlul societății SC E. SRL a fost asigurat în egală măsură de către cei 2 asociați, aceștia având obligația de a decide împreună și de a adopta hotărâri cu respectarea obligațiilor legale specifice pieței de capital și a măsurilor dispuse de către B. prin actele administrative individuale.

Astfel că obligația recurentului trebuie raportat la calitatea sa de asociat trimiterea din sentință la obligațiile asociațiilor dintr-o SNC fiind doar una exemplificativă.

De altfel corect s-a reținut că prin art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. c)

13

din Legea nr. 297/2004, legiuitorul a instituit o prezumție legală în ceea ce privește acțiunea concertată pe piața de capital.

Potrivit acestui text de lege, persoanele prezumate că acționează în mod concertat sunt o societate comercială cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate. precum și aceste persoane între ele.

În speța analizată, numiții H. și A. împreună cu SC E. SRL Oradea acționează în mod concertat în legătură cu SC D. SA Oradea, conform prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. c) din Legea nr. 297/2004 deoarece:

- H. este administrator al SC E. SRL;

- reclamantul A. este asociat majoritar în cadrul SC E. SRL, deținând 50% din părțile sociale.

H. și A. prin deținerile acestora de 50% din capitalul social al SC E. SRL Oradea se circumscriu ipotezei descrise la lit. (a) a art. 2 alin. (1) pct. 22 din Legea nr. 297/2004 (persoane implicate), astfel:

Având în vedere deținerea acestora în SC E. SRL Oradea de 50%-50%, fiecare dintre ei puteau adopta hotărâri privind politica investițională a societății.

Obligația instituită de B. prin Decizia nr. 61/2013 (comunicată societății în data de 04 iunie 2013, dată la care recurentul dobândise calitatea de asociat), este coroborată cu drepturile și obligațiile câștigate de către recurent începând cu data de 13 septembrie 2012 - dată la care a dobândit în mod indirect 50% din acțiunile deținute de SC E. SRL în cadrul emitentului SC D. SRL.

La momentul emiterii actului administrativ, recurentul avea, dincolo de deținerea directă, din acțiunile emitentului SC D. SA și o deținere indirectă de 25,9%- acțiuni prin SC E. SRL.

Astfel, cei doi asociați ai SC E. SRL aveau împreună 51,89% dețineri indirecte din acțiunile emitentului SC D. SA, acțiuni ce depășeau procentul de 33% din capitalul social al emitentului SC D. SA

Or, procentul de dețineri directe de 3,17% nu face decât să se adauge deținerilor directe și indirecte de peste 33% ale grupului de acționari care acționau în mod concertat în legătură cu emitentul SC D. SA Oradea.

Toate aceste aspecte mai sus analizate converg în concluzia că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, cum recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se vădește a fi fondat, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a-l respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1240 din 15 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 februarie 2017.