ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.05.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat in judecata pe parata Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare (CNVM), solicitând anularea ca netemeinice și nelegale a Ordonanței nr. 5 din 15 ianuarie 2013 și a Deciziei nr. 260 din 21 martie 2013, obligarea pârâtei la sistarea solicitărilor de a derula oferta publică de preluare obligatorie a S.C B. S.A. adresate către A. și la plata cheltuielilor de judecată.

SSIF C. S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei ASF (succesoare în drepturi și obligații a CNVM în temeiul art. 61(1) și (3) și următoarele noul C. proc. civ.) cererea fiind admisă în principiu în ședința publică de la 25.10.2013.

Prin sentința nr. 3352 din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (fostă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) și intervenienta S.S.I.F. C. S.A.

În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva sentinței nr. 3352 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Au fost invocate ca motive de nelegalitate:

- "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" și

- "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 488(1) pct. 6 și 8 noul C. proc. civ. (Capitolul III. Căile extraordinare de atac - Secțiunea 1. Recursul) și nu așa cum în mod eronat recurenta indică drept temeiuri juridice ale căii de atac dispozițiile art. 480(1) și (3), art. 482(1) pct. 6 și pct. 8 noul C. proc. civ. care reglementează calea de atac a apelului, cu atât mai mult cu cât în materia contenciosului administrativ hotărârile judecătorești pot fi atacate numai cu recurs în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare.

În dezvoltare criticilor subsumate dispozițiilor art. 488(1) pct. 8 noul C. proc. civ., în esență, s-a arătat că au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/20041 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, punctând următoarele:

- Este în afara oricărui dubiu faptul că D. a derulat în condițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 o ofertă publică de preluarea obligaților în anul 2006.

În anul 2006 D., în temeiul dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 a derulat o ofertă publică de preluare obligatorie a S.C. B. S.A. La acea dată, D. făcea parte dintr-un grup de persoane care acționa în mod concertat în privința emitentului S.C. B. S.A., alături de S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. Datorită depășirii pragului, de 33% din totalul drepturilor de vot ale B. S.A., de către grupul de persoane care acționa în mod concertat, aceștia au fost obligați la efectuarea unei oferte publice de preluare obligatorie în baza art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Toate acestea rezultă din Prospectul de ofertă publică de preluare obligatorie, aprobat de CNVM cu Decizia nr. 2/36 din 15 august 2006, din Decizia CNVM nr. 696 din 09 august 2012 ("la acea dată S.C. E. S.R.L. acționa în mod concertat cu S.C. F. S.R.L. și cu domnul D."), după cum retine instanța de fond.

Prin întâmpinare, pârâta, a afirmat că nu există motive pertinente pentru a se constata că domnul D., ca urmare a desfășurării ofertei, ar fi dobândit în mod indirect acțiuni ale S.C. B. S.A., fundamentându-și susținerile pe faptul că reclamantul nu figura ca și asociat și nu putea influența politica investițională a S.C. E. S.R.L. sau S.C. F. S.R.L. În condițiile în care prin acte administrative provenind de la CNVM se constată valabilitatea ofertei publice de preluare obligatorie din anul 2006, pârâta își contesta propriile Decizii.

Arată recurenta că prin obligarea persoanelor sau grupurilor de persoane care acționează în mod concertat, și depășesc pragul de 33%, la derularea unei oferte publice de preluare obligatorie, acționarilor cu drepturi de vot restrânse li se oferă posibilitatea de a părăsi societatea în situația în care un acționar sau un grup de acționari ajung într-o poziție dominantă în ceea ce privește drepturile de vot. Acționarii cărora le este adresată oferta publică de preluare obligatorie nu au obligația de a-și înstrăina acțiunile deținute, acest fapt rămânând la latitudinea lor.

Valabilitatea ofertei publice de preluare obligatorie nu este condiționată de dobândirea efectivă de acțiuni, directă sau indirectă, de către ofertanți. Întreaga legislație a pieței de capital nu impune asemenea condiție pentru a considera valabilă o ofertă publică, tocmai datorită naturii sale. Oferta publică obligatorie reprezintă un mijloc de transparență al tranzacțiilor și de protecție a acționarilor, principii fundamentale ale oricărei piețe de capital reglementată.

Datorită faptului că a derulat în conformitate cu art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 oferta publică de preluare obligație în anul 2006 a emitentului S.C. B. S.A., lui D., urmare a achizițiilor sale directe, sau prin entități deținute de acesta, nu îi mai poate fi imputabilă derularea unei asemenea oferte.

Potrivit art. 66 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, persoanele care au dobândit cu respectarea prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 pot achiziționa acțiuni ale aceluiași emitent fără a derula o ofertă publică de preluare obligatorie.

În speță, D. a efectuat, în condițiile Legii nr. 297/2004 art. 203 alin. (1), o ofertă publică de preluare obligatorie a emitentului S.C. B. S.A., după cum s-a arătat, iar din acel moment, conform art. 66, alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, D. putea achiziționa, nelimitat, acțiuni ale aceluiași emitent fără a mai exista în sarcina sa obligația de a derula o noua ofertă publică. A admite contrariul ar însemna că, odată ce o persoană sau un grup de persoane au depășit pragul de 33% din drepturile de vot, în urma oricărei tranzacții, ar trebui efectuată o nouă ofertă publică de preluare obligatorie, soluție total absurdă.

Oferta publică de preluare implică costuri și impune în sarcina ofertanților obligația de a achiziționa toate acțiunile pe care ceilalți acționari doresc să le înstrăineze. În atare situație, este firesc dreptul câștigat de către persoanele care au fost obligate la derularea unei oferte publice, de a achiziționa în continuare acțiuni ale aceluiași emitent, după cum prevede art. 66 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.

De asemenea, și pârâta recunoaște regula unicității ofertei publice de preluare obligatorie în considerentele deciziei nr. 696 din 09 august 2012: "Legiuitorul a instituit o normă imperativă de strictă interpretare ce constă într-o obligație unică de lansare a unei oferte unice de preluare obligatorie". Formularea folosita de către CNVM exclude fără drept de apel posibilitatea unei oferte publice de preluare obligatorie consecutivă.

- Modalitatea de calcul a procentului de 33% prevăzut de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 este explicită în cadrul Instrucțiunii nr. 3/2009 privind deținerile directe și indirecte prevăzute la art. 66(5) din Regulamentul Comisia Națională a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006.

Având în vedere faptul că D. deține totalitatea drepturilor de vot asupra A. S.R.L., persoana juridică-acționar al emitentului B. S.A., în baza art. 4 alin. (1). lit. I) a Instrucțiunii CNVM nr. 3/2009, deținerile A. S.R.L. reprezintă dețineri indirecte ale recurentului.

În sprijinul punctului său de vedere, recurenta face trimitere la prevederile directivelor europene privind piața de valori mobiliare: art. 2 alin. (1) lit. e) și (2) din Directiva nr. 2004/25/CE, art. 87 și 92 din Directiva nr. 2001/34/CE.

De altfel, chiar instanța de fond reține faptul că deținerile S.C. A. S.R.L., asupra emitentului S.C. B. S.A., reprezintă dețineri ale recurentului D. și intră în masa de calcul a procentului de 33% prevăzut la art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

- Referitor la modificarea adusă de CNVM legislației privind oferta publică de preluare obligatorie prin Dispunerea de măsuri nr. 7 din 4 aprilie 2013, recurenta apreciază că aceasta îngrădește dreptul de a achiziționa în continuare acțiuni ale aceluiași emitent unei persoane, care, deși nu deținea drepturi de vot suficiente pentru a avea singură o poziție dominantă, datorită faptului că acționa în mod concentrat cu alte persoane, i-a fost imputată obligația de a derula o ofertă publică obligatorie.

Se susține inaplicabilitatea în speță a Dispunerii de măsuri nr. 7 din 4 aprilie 2013, deoarece nu pot fi aplicate retroactiv nici reclamantului, nici întreprinderii controlate de către acesta.

În fapt, CNVM impută recurentei obligația de a derula o a doua ofertă publică de preluarea S.C. B. S.A., fără să motiveze însă existența acestei obligații din punct de vedere legal.

Totodată, prin art. 1 din Dispunerea de măsuri nr. 7/2013 se interpretează abuziv art. 66(3) din Regulamentul CNVM, instituindu-se o excepție de la unicitatea ofertei publice de preluare obligatorie în lipsa unui text legal care să prevadă același lucru în forma anterioară.

După cum chiar CNVM reține, o excepție veritabilă de la prevederile art. 66 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, pe care însă recurenta o pune sub semnul întrebării, este instituită prin prevederile art. 2 teza II din Dispunerea de măsuri nr. 7/2013.

Comparând cele arătate cu prevederile art. 66 alin. (3), sub nici o formă acestea nu pot fi interpretate în sensul existenței unei obligații de a derula o a doua ofertă publică de preluare obligatorie în sarcina persoanelor care la data primei oferte publice nu dețineau 33% din drepturile de vot asupra unui emitent, iar urmare a unor tranzacții au depășit acest prag.

Chiar dacă s-ar reține că o asemenea interpretare a prevederilor art. 66, alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, este posibilă, dubiul asupra acesteia nu poate fi înlăturat.

Cum în prezenta cauză este în discuție sfera dreptului contravențional, orice dubiu va fi interpretat în favoarea contravenientului, în baza prezumției de nevinovăție a acestuia.

O asemenea interpretare nu putea fi pusă în sarcina reclamantei deoarece aceasta nu putea în mod obiectiv să înțeleagă prevederile art. 66, alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 în acest mod, după s-a arătat anterior.

Indiferent însă de interpretarea care s-ar da art. 66 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, dispozițiile sale nu sunt aplicabile reclamantei.

Având în vedere faptul că D. nu mai acționa în mod concertat cu nicio persoană, în ceea ce privește deținerile acestuia asupra S.C. B. S.A., orice interpretare s-ar da art. 66 alin. (3) din Regulamentul amintit, acesta nu îi este aplicabil reclamantului.

Conchide recurenta că atât D., precum și S.C. A. S.R.L. (întreprindere controlată de acesta) nu mai pot fi obligați la derularea unei noi oferte publice de preluare a societății emitente S.C. B. S.A. și, astfel, actele sancționatoare contestate se impun a fi anulate ca netemeinice și nelegale.

În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ. se arată că formularea extrem de ambiguă a motivării hotărârii recurate, precum și lipsa de aplicabilitate a motivelor reținute în cauza ce se afla pe rolul CAB reprezintă motiv suficient pentru a admite prezentul recurs, căci sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar constatările prin care instanța înțelege să își motiveze soluția, fie sunt favorabile reclamantei, fie sunt străine de pricină.

Se mai arată că D. a declarat în mod expres că acționează concertat, alături de S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. în anul 2006 și ca urmare toți aceștia au fost obligați la derularea unei oferte publice de preluare, dobândind astfel dreptul de a cumpăra acțiuni ale aceluiași emitent. Reclamantul D. a procedat întocmai, iar acest drept dobândit în urma derulării ofertei publice la preluarea obligatorie a S.C. B. în anul 2006 este unul din fundamentele acțiunii în anulare promovată, admis, de altfel, și de către Curtea de Apel București.

Natura relațiilor dintre D. și S.C. A. S.R.L. este de subordonare, în sensul că societatea reprezintă o întreprindere controlată de către reclamant, iar deținerile societății reprezintă dețineri indirecte ale reclamantului. Pe bună dreptate, se poate considera că cele două entități sunt prezumate ca acționează în mod concertat, însă în măsura în care nu recunosc acest fapt. Odată ce D. recunoaște ca este unic asociat și administrator al societății S.C. A. S.R.L. și că aceasta reprezintă o întreprindere controlată de către reclamant, prezumția concertării între cei doi rămâne fără obiect.

Și raportul de deținere existent între cele două entități reprezintă unul din argumentele pe care a fost fundamentată acțiunea în anulare promovată în fata Curții de Apel București, raport un urma căruia, S.C. A. S.R.L. nu poate fi obligată la derularea unei oferte publice de preluare obligatorie, având în vedere că reprezintă o întreprindere controlată de către reclamantul D., iar deținerile societății reprezintă dețineri indirecte ale reclamantului.

Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 noul C. proc. civ. pentru a se dispune reformarea sentinței atacate.

Din cuprinsul cererii de recurs, redate rezumativ la pct. 5 din prezenta decizie, rezultă că nu se aduc critici soluției pronunțate de curtea de apel, respectiv din perspectiva motivelor de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță, fiind reiterate aspecte care au fost avute în vedere la judecarea fondului cauzei.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere casarea "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei", se observă că susținerile recurentei sunt infirmate de înseși considerentele sentinței în care sunt arătate în mod concis, dar clar, concluziile avute în vedere la stabilirea raționamentului privind respingerea cererii în anulare, precum și temeiurile de drept care au stat la baza convingerii instanței în pronunțarea soluției.

În privința celui de-al doilea motiv de casare invocat, încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., instanța de control judiciar consideră că soluția de respingere a cererii în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. este corectă și legală, afirmațiile recurentei-reclamante nefiind susținute de probe și de normele legale incidente.

Obiectul controlului de legalitate solicitat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este reprezentat de Ordonanța nr. 5 din 15 ianuarie 2013 prin care CNVM a dispus la art. 1) sancționarea reclamantei cu amendă în cuantum de 100.000 RON în calitatea sa de acționar al S.C. B. S.A. Oradea.

În fapt, prin Ordonanța nr. 5 din 15 ianuarie 2013, C.N.V.M. a dispus la art. 1 sancționarea recurentei-reclamante cu amendă în cuantum de 100.000 lei, în calitatea sa de acționar al S.C. B. S.A. Oradea.

Prin art. 3 al Ordonanței C.N.V.M. nr. 5 din 15.01.2013, i-a fost acordat un termen de 15 zile de la data emiterii ordonanței pentru executarea obligației legale privind efectuarea ofertei publicee de preluare obligatorie.

Sancțiunea a fost dată ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, a faptului că S.C. A. S.R.L. Oradea Împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat nu au depus la C.N.V.M., în termenul prevăzut de art. 203 din Legea nr. 297/2004 documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. B. S.A. Oradea și, de asemenea, a nerespectării dispozițiilor impuse prin Ordonanța nr. 323/2012 de a efectua oferta publică de preluare obligatorie în termen de 15 zile de la data emiterii ordonanței.

Împotriva Ordonanței nr. 5 din 15 ianuarie 2013, recurenta-reclamantă a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 260 din 21 martie 2013, în sensul respingerii contestației și menținerii ca temeinică și legală a Ordonanței nr. 5 din 15 ianuarie 2013, decizie a cărei anulare a fost solicitată de asemenea.

Motivul de recurs invocat cu privire la derularea în condițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, a unei oferte publice de preluare obligatorie de către S.C. A. S.R.L. nu este întemeiat.

Istoricul elementelor de fapt care au condus la emiterea celor două acte administrative individuale contestate a fost deja prezentă în cuprinsul sentinței recurate și în acest context nu va mai fi reluat.

S-a reținut că în data de 30.12.2011 a avut loc o tranzacție pe piața de capital în urma căreia S.C. A. S.R.L. a achiziționat un pachet de 34.305.693 acțiuni reprezentând 51,88% din capitalul social al S.C. B. S.A. Oradea.

Prin adresa C.N.V.M. nr. 223 din 11 ianuarie 2012, S.C. A. S.R.L. Oradea și S.C. B. S.A. Oradea au fost notificate cu privire la incidența dispozițiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Depășirea pragului de 33% din capitalul social al S.C. B. S.A. impune îndeplinirea de către grupul de acționari care acționează concertat a obligațiilor impuse de art. 203 (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital iar neîndeplinirea acestora atrage incidența sancțiunilor contravenționale corespunzătoare, în speță, sancțiunea prevăzută de art. 2732 (4) lit. c) din Legea nr. 297/2004.

Conform dispozițiilor art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, până la derularea ofertei publice obligatorie de preluare, drepturile de vot aferente valorilor mobiliare depășind pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului sunt suspendate, iar respectivul acționar și persoanele cu care acesta acționează în mod concertat nu mai pot achiziționa, prin alte operațiuni, acțiuni ale aceluiași emitent.

Recurenta nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind tranzacțiile exceptate, dat fiind faptul că, pachetul de acțiuni reprezentând 51,88% din capitalul social al S.C. B. S.A. Oradea, dobândit de către S.C. G. S.R.L. Timișoara (prin fuziunea S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. în anul 2007) a fost achiziționat de către S.C. A. S.R.L. printr-o tranzacție de pe piața de capital în data de 30.12.2011 - tranzacție ce a fost raportată la C.N.V.M. în data de 03.01.2012.

Așa fiind, recurenta are obligația legală de a derula ofertă publică de preluare, obligație instituită în mod corect prin Ordonanța nr. 106/2012, Ordonanța nr. 185/2012 și menținută prin Ordonanța nr. 323/2012.

Până în prezent nu a fost depusă documentația aferentă ofertei publice obligatorie de preluare a S.C. B. S.A. Oradea.

Nerespectarea prevederilor privind obligația de promovare a ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. B. S.A. Oradea este imputabilă atât societății cât și lui D. în calitate de administrator și asociat unic al societății, conduita acestora de neîndeplinire a obligațiilor sale legale fiind de natură să lezeze interesele celorlalți acționari ai societății emitente, cărora ar fi trebuit să le adreseze oferta de preluare, la un preț stabilit de legea pieței de capital și de reglementările emise în aplicarea acesteia.

Argumentația recurentei privitoare la unicitatea ofertei publice de preluare obligatorie, cu trimitere la prevederile art. 205 din Legea nr. 297/2004 și art. 66 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 nu se susține.

Dispozițiile art. 66 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 invocate de către recurentă prevăd faptul că,, Persoanele care au dobândit cu respectarea prevederilor art. 203 alin. (1) sau art. 205 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 297/2004, mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale sau care și-au îndeplinit obligația prevăzută la art. 205 alin. (3) din această lege, pot achiziționa acțiuni ale aceluiași emitent fără a derula o ofertă publică de cumpărare/preluare".

Obligația unică de lansare unei oferte publice de preluare obligatorie, ar fi intervenit numai în condițiile în care, în anul 2006, în cadrul ofertei publice obligatorii de preluare a S.C. B. S.A. Oradea, inițiată de S.C. E. S.R.L Timișoara (42,37%), societate care acționa în mod concertat cu S.C. F. S.R.L. (3,12%), recurentul achiziționa acțiuni.

Or, în cadrul ofertei din anul 2006, recurentul nu deținea nici o acțiune în cadrul S.C. E. S.R.L. Timișoara sau S.C. F. S.R.L. și de asemenea, acesta astfel cum rezulta din structura acționariatului nu a achiziționat nici o acțiune.

Astfel, în structura acționariatului S.C. B. S.A. ca urmare a operațiunilor derulate în perioada 2006-2007 respectiv-oferta publică de preluare(2006), fuziunea și absorbția societăților care, dețineau acțiuni la S.C. B. S.A. ORADEA, nu a existat nici o operațiune inițiată sau derulată de către S.C. A. S.R.L. sau de către acționarul unic al acesteia D.

Mai mult, la momentul 2006-2007 societatea A. S.R.L. nu era înființată; aceasta a fost înființată în august 2011, având ca asociat unic pe D. și a achiziționat de pe piața de capital 51,88% din capitalul S.C. B. S.A. Oradea.

Astfel, D. și-a majorat deținerea în S.C. B. S.A. de la 28,13% (direct) la 80,02% (direct și indirect - în calitatea acestuia de unic asociat al S.C. A. S.R.L.) devenindu-i incidente prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004.

Acțiunile obiect al tranzacției din data de 30.12.2011 au fost achiziționate de S.C. A. S.R.L. de la S.C. G. S.R.L.

Așadar, în conformitate cu art. 203 din Legea nr. 297/2004 și art. 2 din Ordonanța nr. 106/2012 (a cărei anulare nu a fost cerută și care, deci, produce efecte juridice) recurentului îi incumbă obligația de a face oferta de preluare obligatorie a S.C. B. S.A.

Dispozițiile art. 87 și art. 92 din Directiva nr. 2001/34/CE invocate de recurentă au fost abrogate, în prezent aceste reglementări regăsindu-se în Directiva nr. 2004/25/CE.

Dispozițiile art. 5 alin. (1) din Directiva 2004/25/EC privind ofertele publice de preluare fac referire expresă la noțiunea de deținere "indirectă".

Având în vedere faptul că D. deținea la data emiterii actului acțiuni ale emitentului B. S.A., atât în mod direct (28,13%) cât și în mod indirect (51,89%) prin acțiunile deținute de S.C. A. S.R.L. (și, astfel cum s-a arătat, D. deținea 100% din acțiunile S.C. A. S.R.L. fiind administrator și asociat unic), obligația de lansare a ofertei publice de preluare devenea incidență persoanelor care acționează în mod concertat în situația în care dețineau controlul asupra unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

De asemenea, obligația de lansare a ofertei publice de preluare obligatorii intervine și în cazul în care controlul este obținut ca urmare a unor achiziții făcute de însăși persoana în cauză, cât și ca urmare a unor achiziții ale persoanelor împreună cu care aceasta acționează în mod concertat(cazul în speță).

Au fost invocate de către recurentă și art. 2 alin. (1) lit. e) și (2) din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare, potrivit cărora " (1)în sensul prezentei directive: (e) "valori mobiliare" înseamnă valorile mobiliare care conferă drepturi de vot într-o societate;

(2) în sensul alin. (1) lit. (d), persoanele controlate de o altă persoană în sensul articolului 87 din Directiva 2001/34/CE [12] sunt considerate persoane care acționează în mod concertat cu această altă persoană și unele cu altele".

În raport de dispozițiile menționate, se reține că în anul 2006, D. avea o deținere 28% de acțiuni în cadrul emitentului S.C. B. S.A., nu deținea nici o acțiune în cadrul celorlalte 2 societăți care au inițiat oferta de preluare (și care ulterior au fuzionat), nu a achiziționat nici o acțiune în cadrul ofertei de preluare realizată în anul 2006.

În anul 2011, D. a înființat S.C. A. S.R.L., care a cumpărat de pe piața de capital acțiuni ale emitentului S.C. B., fapt pentru care în speță au devenit incidente dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004.

În privința invocării de către recurentă a Dispunerii de măsuri a CNVM nr. 7 din 4 aprilie 2013, Înalta Curte reține că legalitatea unui act administrativ se raportează la acele normative de nivel superior în vigoare la data emiterii acestuia.

Dispunerea de măsuri nr. 7 care prevede că "aplicarea prevederilor art. 66 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, cu modificările și completările ulterioare se suspendă până la data intrării în vigoare a modificărilor reglementărilor C.N.V.M. referitoare la ofertele publice de preluare obligatorii", nu sunt aplicabile recurentei-reclamante.

Recurenta - reclamantă nu beneficiază de efectele actului administrativ dat fiind faptul că Ordonanța nr. 5 a fost emisă în data de 15.01.2013, Decizia nr. 260 a fost emisă în data de 21.03.2013, iar Dispunerea de măsuri a fost emisă ulterior, respectiv în data de 04.04.2013.

Referitor la dispozițiile art. 66 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, în mod corect prima instanță a analizat conținutul acestor prevederi, precum și pe cele ale art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, concluzionând în mod judicios că reclamanta nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind tranzacțiile exceptate, dat fiind faptul că, pachetul de acțiuni reprezentând 51,88% din capitalul social al S.C. B. S.A. Oradea, dobândit de către S.C. G. S.R.L. Timișoara a fost achiziționat de către S.C. A. S.R.L. printr-o tranzacție de pe piața de capital, în data de 30.12.2011, tranzacție ce a fost raportată la C.N.V.M în data de 03.01.2012.

În aceste condiții, reclamanta are obligația legală de a derula oferta publică de preluare, obligație instituită în mod corect prin Ordonanța nr. 106/2012, Ordonanța nr. 185/2012 și Ordonanța nr. 323/2012.

Referitor la ipoteza de prezumție de concertare invocată de către recurent, se impune a se preciza că în data de 22.07.2011 D. a notificat Consiliul de Administrație al S.C. B. S.A. cu privire la faptul că acesta nu mai acționează în mod concertat cu S.C. G. S.R.L. (societate ce a absorbit capitalurile sociale ale S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L).

Dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 îi sunt aplicabile recurentei-reclamante/lui D. cu atât mai mult cu cât acesta a declarat că nu mai acționează concertat cu societatea mamă și filialele acesteia, pe de o parte iar, pe de altă parte, S.C. A. a achiziționat pe de piața de capital în 2011 de la S.C. G. S.R.L. Timișoara pachetul de acțiuni reprezentând 51,88% din capitalul social al S.C. B. S.A. Oradea.

Concluzia care se desprinde este aceea că recurenta nu a răsturnat cu argumente pertinente din punct de vedere faptic și legal prezumția de veridicitate și prezumția de legalitate a actelor administrativ atacate, astfel că soluția de respingere a acțiunii în anulare este corectă și legală și se impune menținerea ei.

Având în vedere cele expuse, dispozițiile art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3352 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2015.