ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2387/2016

Decizia nr. 2387/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 aprilie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.S.F. - S.I.I.F.:

- anularea Deciziei din 23 iulie 2013, anularea Deciziei din 23 iulie 2013, anularea Deciziei din 10 octombrie 2013 de respingere a cererii de anulare a deciziilor din 23 iulie 2013, suspendarea executării deciziilor din 23 iulie 2013 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor acte, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2.551 din data de 30 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta A.S.F. - S.I.I.F., ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces - din fond și recurs.

În motivarea cererii sale de recurs, SC A. SA a arătat în esență următoarele:

- Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Hotărârea instanței de fond este pronunțată prin aplicarea unui act normativ care nu este incident speței - Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Prevederile Legii nr. 297/2004 se aplică doar societăților calificate drept emitenți potrivit înțelesului respectivei legi. În acest sens s-a stabilit că "sunt emitenți, în sensul Legii nr. 297/2004 societățile comerciale ale căror valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice, sunt înregistrate la C.N.V.M. și sunt tranzacționate pe o piață reglementată".

Cinci condiții se cer a fi așadar cumulativ îndeplinite:

- să fie vorba de o societate comercială;

- aceasta să fie emitent de valori mobiliare (în sens general);

- aceste valori mobiliare să fi făcut obiectul unei oferte publice;

- aceleași valori mobiliare să fie înregistrate la CNVM; și

- aceleași valori mobiliare să fie tranzacționate pe o piață reglementată.

Or, este evident că recurenta nu îndeplinește integral aceste condiții, acțiunile sale nefăcând niciodată obiectul unei oferte publice, nefiind înregistrate la C.N.V.M. (sau A.S.F.) și nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată (în ambele decizii ale A.S.F. făcându-se vorbire de readmitere la tranzacționare, subliniind așadar faptul că acțiunile recurentei nu sunt, și nu erau, la data de 23 iulie 2013 admise la tranzacționare). În această situație este evident că aceasta nu este emitent de valori mobiliare în sensul Legii nr. 297/2004 și astfel nu îi sunt aplicabile prevederile acestei legi.

- Readmiterea este o sintagmă folosită de C.N.V.M. care s-ar vrea echivalentul admiterii la tranzacționare, dar readmiterea nu este o categorie folosita de Legea nr. 297/2004, astfel încât nu se poate vorbi de o accepțiune legală a acestei sintagme din care să decurgă obligațiile pe care ea le presupune.

Prin urmare, nu se poate adăuga un nou concept în piața valorilor mobiliare, cu privire la care să se facă apoi dizertații asupra conținutului său. Așa fiind, sintagma readmitere", nefolosită de I.C.C.J., ci de C.N.V.M., nu are a fi luată în seamă în sensul unei obligații ce ar fi fost impusă de C.N.V.M. societății A. SA.

Dacă în anul 1996, societățile au fost "obligate" să fie tranzacționate în cadrul acestei Piețe B., în temeiul Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare și a H.G. nr. 626/1995 pentru aprobarea Listei societăților comerciale care se privatizau potrivit Legii nr. 55/1995, în anul 2004, după intrarea în vigoare Legii nr. 297/2004, condițiile menținerii sau (re)admiterii unei societăți la tranzacționare s-au schimbat radical. Iar ele sunt prevăzute în special pentru piața reglementată (BVB).

Rezultă, așadar, imposibilitatea societății noastre, de a fi repusă în situația anterioară datei de 11 septembrie 2004, și prin prisma faptului ca "Piața" B. actuală nu mai corespunde autorizării date de C.N.V.M. în anul 1996, nefiind o piață reglementată în sensul art. 125 din Legea nr. 297/2004 sau al art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/3/CE.

Decizia nr. A253/2013 emisă de pârâtă constată o situație falsă, întrucât este emisă de A.S.F. în data de 23 iulie 2013 confirmă "calitatea de emitent de valori mobiliare a SC A. SA".

Sunt emitenți, în sensul Legii nr. 297/2004 societățile comerciale ale căror valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice, sunt înregistrate la C.N.V.M. și sunt acționate pe o piața reglementată.

Faptul ca acțiunile A. SA nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată reiese în mod evident chiar din textul Deciziei nr. 254/2013 emisă de A.S.F. care se cere societății să întreprindă demersuri necesare pentru "reintroducerea la tranzacționare a acțiunilor emise de SC A. SA", fiind așadar evident respectivele acțiuni nu sunt tranzacționate nici la data emiterii deciziei și nici în momentul de față.

Mai mult, societatea recurentă nu se afla nici în evidența A.S.F., care este autoritatea obligată să țină evidențele tuturor emitenților de valori mobiliare.

- Având în vedere faptul ca SC A. SA nu îndeplinește nici una dintre condițiile de mai sus, rezultă că nu este un emitent de valori mobiliare în înțelesul Legii nr. 297/2004 ceea ce face ca Decizia nr. 253/2013 emisă de A.S.F. în data de 23 iulie 2013 să confirme în mod eronat acest lucru, motiv de anulare a respectivului act individual.

Decizia din 10 octombrie 2013 a A.S.F. de a respinge cererea de anulare a Deciziei din 2013 emise în data de 23 iulie 2013 este una greșită, întrucât în motivare, A.S.F. nu face altceva decât să invoce ca s-au anulat atât Hotărârea A.G.E.A. din 11 septembrie 2004 cât și Decizia din 15 noiembrie 2006, și că au existat mai multe procese pe rolul instanțelor judecătorești în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a actelor de retragere de la tranzacționare. Prin Sentința civilă nr. 1.268 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 4.922 din 22 noiembrie 2012.

Prin această hotărâre instanța judecătorească a dispus anularea actelor emise de C.N.V.M. care confirmau retragerea acțiunilor de la tranzacționare și pierderea statutului de emitent a societății A. SA. Însă, aceasta nu înseamnă să societatea a redevenit emitent pe piața de capital, ci societatea are latitudinea de a hotărî din nou, în condiții de legalitate, admiterea pe o asemenea piață.

- Se arată că Decizia nr. 4.922 din 22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a statuat faptul recurenta este o societate de tip deschis, ci doar a menținut sentința instanței de fond prin care au fost anulate actele administrative emise de C.N.V.M.

Societatea A. SA nu este și nu poate deveni emitentă în sensul prevederilor Legii nr. 297/2004, având în vedere că acțiunile sale nu sunt admise la tranzacționare, societatea nu este înregistrată ca emitent la C.N.V.M. (actual A.S.F.), iar acțiunile sale nu au făcut obiectul unei oferte publice. Mai mult, societatea nu poate deveni emitent, neputând îndeplini condițiile imperative prevăzute de Legea nr. 297/2004.

- Actele emise de A.S.F. sunt date cu încălcarea prevederilor legii.

Decizia din 23 iulie 2013 este dată cu depășirea cadrului legal imperativ fixat de art. 3 din Legea nr. 93/2012, deoarece nicăieri în acest articol nu este prevăzută posibilitatea A.S.F. de a cere unui emitent (deci cu atât mai mult unui neemitent cum este A. SA) să încheie contracte sau mai mult, să inițieze procedurile de readmitere la tranzacționare a acțiunilor sale.

Conform art. 9 din Statutul C.N.V.M., nu se poate identifica dacă A.S.F. putea emite cele două decizii a căror anulare se solicită.

Societatea recurentă nu este o entitate reglementată în sensul Legii nr. 297/2007 și, prin urmare, A.S.F. nu are competența să supravegheze această societate.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin Încheierea pronunțată la data de 16 martie 2016 în Camera de Consiliu, s-a admis în principiu recursul declarat de SC A. SA, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului și a discutării admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată în cauză de petenta C. SA, în interesul intimatei-pârâte A.S.F.

La termenul din 4 octombrie 2016 a fost formulată o cerere de intervenție în interesul recurentei A. SA.

Cele două cereri de intervenție au fost discutate în principiu în ședința publică de la 4 octombrie 2016, în conformitate cu prevederile art. 64 C. proc. civ., fiind admise în principiu, conform încheierii de la acea dată.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Motivul privind neaplicarea în speță a Legii nr. 297/2004, privind piața de capital

Recurenta-reclamantă a arătat că nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, că nu este emitent deoarece nu emite valori imobiliare care să facă obiectul unei oferte publice, nu e înregistrată la C.N.V.M. și acțiunile sale nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată, subliniind că Piața B. nu este reglementată conform cerințelor prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului european și a Consiliului din data de 21 aprilie 2004.

Având în vedere situația de fapt derulată, descrisă și de instanța de fond, se constată că nu se poate reține niciun argument din cele prezentate de recurent, altfel ar fi lipsite de efecte hotărârile judecătorești prin care s-au anulat pe de o parte Hotărârea A.G.E.A. din 11 septembrie 2004 și, pe de altă parte, Atestatul din 15 noiembrie 2006 și Decizia din 15 noiembrie 2006.

Câtă vreme retragerea de la tranzacționare a acțiunilor reclamantei pe piața B. și BVB a fost anulată, recurenta-reclamantă își reia calitatea de societate cu acțiuni tranzacționate pe o piață reglementată în virtutea hotărârilor judecătorești și a actelor administrative ale C.N.V.M., care a confirmat calitatea reclamantului de emitent de valori mobiliare și corect a obligat-o să facă demersuri pentru reintroducerea la tranzacționare a acțiunilor reclamantei pe piața B. și BVB, aceasta din urmă competență fiind atribuită pârâtei CNVM (A.S.F.) în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 113/2013.

- În ceea ce privește calitatea de piață reglementată a Pieței Electronice B., se constată că practica Înaltei Curți este unanimă în a considera că B. îndeplinește condițiile pentru a putea fi calificate ca piață reglementată, intrând sub incidența dispozițiilor Legii nr. 297/2004 și a Reglementărilor CNVM emise de aceasta în calitate de autoritate ce reglementează și supraveghează piața de capital.

CNVM a adoptat o serie de regulamente și măsuri prin care s-au prevăzut modalitățile prin care Piața B. și emitenții tranzacționați pe această piață urmau să fie integrați în sistemul pieței de capital sub imperiul Legii nr. 297/2004 (deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1.644/2014; nr. 2.023/2014; nr. 5.705/2013; nr. 5.331/2013).

Nu se poate spune că recurenta-reclamantă nu este emitentă în sensul Legii nr. 297/2004, câtă vreme, ca urmare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile se consideră că acțiunile sale nu au fost retrase de la tranzacționare, că nu a fost radiată din evidența C.N.V.M.

- Nu poate fi primită susținerea că hotărârile judecătorești nu au niciun efect asupra "revenirii" pe piața reglementată și că o dată operată retragerea are efecte ireversibile, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.

De altfel, există reglementări privind obligațiile societăților comerciale pe acțiuni admise la tranzacționare de a depozita toate clasele de valori tranzacționate pe o piață reglementată la SC D. SA.

În conformitate cu prevederile art. 147 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital: "toate clasele de valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare vor fi depozitate, în mod obligatoriu la depozitarul central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operațiunilor cu valori mobiliare și asigurării unei evidențe unitare a acestor operațiuni.

Conform art. 147 din Legea nr. 297/2004 privind societățile comerciale, conform cărora: "în afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcut în contul acțiunilor. Evidența acțiunilor tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare se realizează cu respectarea legislației specifice pieței de capital".

Rezultă că recurenta-reclamantă nu a făcut niciun demers dintre cele obligatorii stabilite de lege, considerând eronat că nu s-a stipulat expres în hotărârile judecătorești, însă anularea unui act administrativ duce necontestat la revenirea la situația juridică anterioară și, având în vedere și obligațiile care decurg din lege în calitate de societate deschisă la tranzacționare, rezultă astfel că actele emise de A.S.F. sunt legale.

Recurenta-reclamantă nu admite să execute nici actele A.S.F., nici dispozitivele hotărârii judecătorești, ceea ce constituie o atitudine/comportament abuziv/ă, deoarece în calitate de emitent de valori mobiliare are drepturile și obligațiile arătate în legea privind piața de capital.

Nu sunt aplicabile dispozițiile privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru ca acțiunile societății să fie admise la tranzacționare conform art. 213 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, deoarece nu se discută despre această admitere în nicio hotărâre judecătorească și nici în actele C.N.V.M.

Nu se pune în discuție nicio vreo readmitere, cum interpretează eronat recurenta, ci o revenire clasică la situația anterioară anulării hotărârii A.G.E.A. și a actelor administrative cu respectarea demersurilor specifice procedurii pieței de capital, căreia i se supune obligatoriu prin lege recurenta.

Nici invocarea prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 93/2012, potrivit căreia actele individuale ale A.S.F. sunt autorizațiile avizele și deciziile, nu este relevantă, având în vedere că aceste dispoziții înlocuiesc prevederile art. 7 alin. (4) din Statutul C.N.V.M., potrivit cărora actele individuale emise de către C.N.V.M. erau deciziile, ordonanțele, atestatele și avizele.

Temeiul legal al societății pronunțate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., având în vedere că hotărârea de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, precum și cererea de intervenție accesorie a petentei SC E. SA.

Se va admite cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei-pârâte A.S.F. și va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată de 1.000 RON către C. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 2.551 din 30 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de petenta C. SA în interesul intimatei - pârâtei A.S.F. - S.I.I.F.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de petenta SC E. SA în interesul recurentei-reclamante SC A. SA.

Obligă recurenta-reclamantă SC A. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. către intervenienta C. SA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N