ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2397/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 februarie 2016 pe rolul Judecătoriei Dorohoi, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani, a formulat plângere împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției seria x nr. x și nr. x, întocmite la data de 07.02.2016, solicitând anularea actelor atacate și înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Prin sentința civilă nr. 1037 din 16 iunie 2016, Judecătoria Dorohoi a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași;

- a admis în parte plângerea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani;

- a desființat procesul-verbal de contravenție nr. x din 07.02.2016, încheiat de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași;

- a respins plângerea formulată de reclamant față de procesul-verbal de contravenție nr. x din 07.02.2016, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1037 din 16 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Dorohoi, a declarat apel reclamantul A., în temeiul art. 466 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și înlocuirea amenzii stabilite prin procesul-verbal de contravenție nr. x din 07.02.2016 cu sancțiunea avertismentului.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 august 2016 și a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2387 din 16 decembrie 2016.

Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2387 din 16 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016. Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 C. proc. civ., O.U.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002, revizuentul solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Prin decizia nr. 897A din 21 septembrie 2017, Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani.

Împotriva deciziei menționate mai sus, apelantul- revizuent A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Această cerere de revizuire a fost anulată, ca netimbrată, prin decizia nr. 2347 din 22 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 2347 din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs (intitulat "apel") revizuentul A., solicitând anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Suceava.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia nr. 2347 din 22 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 897A din 21 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, această din urmă hotărâre având caracter definitiv (întrucât a avut ca obiect soluționarea cererii de revizuire promovată de aceeași parte împotriva unei alte hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 2387 din 16 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1037 din 16 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Dorohoi).

Or, potrivit art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea contravențională "poate fi atacată numai cu apel".

În consecință, decizia nr. 2347 din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este susceptibilă de recurs, neîncadrându-se în ipotezele avute în vedere în art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii de atac formulate și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2347 din 22 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.