ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 07.09.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, obligarea acestuia la plata sumei de 610 RON- diferență plată decontare cheltuieli turistice pentru anul 2018.

Prin sentința nr. 675 din 2 mai 2019, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1411 din 21 octombrie 2019, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 675/2019 pronunțată de Tribunalul Iași.

Împotriva sentinței nr. 675 din 02 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal și împotriva deciziei nr. 1411 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că cele două instanțe care au pronunțat hotărârile recurate au aplicat greșit normele de drept material în instrumentarea dosarului său.

Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, arătând că recurentul nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se constată că Decizia nr. 1411 din 21 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal este definitivă.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, deoarece aceasta nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 675 din 02 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal și împotriva deciziei nr. 1411 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.