ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6006/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.06.2018, sub nr. x/2018*, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea pârâților să ia măsurile pentru respectarea demnității în muncă și încetarea hărțuirii morale, la plata diferenței dintre drepturile salariale ce i se cuvin, începând cu 09.07.2016, când a fost forțat să iasă la pensie, cu revenirea la situația anterioară, și la plata daunelor morale de 10.000 euro.

Prin sentința civilă nr. 1828 din 3 decembrie 2018, Tribunalul Iași a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului A. și a obligat reclamantul la plata către pârâtul B. a cheltuielilor de judecată de 1.500 RON și la plata către pârâtul C. a cheltuielilor de judecată de 1.500 RON, reprezentând onorarii de avocat.

1.2. Reclamantul A. a formulat recurs împotriva acestei sentinței.

Prin Decizia nr. 811 din 20 mai 2019, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul, ca tardiv, recurentul-reclamant fiind obligat la plata către intimații B. și C. a câte 750 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 1828 din 3 decembrie 2018 a Tribunalului Iași și a Deciziei nr. 811 din 20 mai 2019 a Curții de Apel Iași, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 și art. 503 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1263/2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 1828 din 3 decembrie 2018 a Tribunalului Iași.

2.1. Ca urmare a declinării de competență, contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 11.10.2019, sub nr. x/2019.

La data de 21.11.2019, contestatorul A. a depus cerere de renunțare la judecata contestației în anulare.

La termenul din 12.12.2019, intimații B. și C. au precizat că se opun cererii de renunțare și au formulat concluzii cu privire la inadmisibilitatea contestației în anulare, solicitând cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1580 din 12 decembrie 2019, Tribunalul Iași a constatat opunerea intimaților la cererea de renunțare la judecată și a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1828 din 3 decembrie 2018 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obligând contestatorul la plata către fiecare intimat a sumei de 868 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2.2. Împotriva acestei sentințe, contestatorul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 460 din 29 iunie 2020, Curtea de Apel Iași a respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile n.r 1580 din 12 decembrie 2019 a Tribunalului Iași, ca nefondat.

A obligat recurentul la plata sumei de 500 RON către intimații B. și C., reprezentând onorariu de avocat.

Recurentul A. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1580 din 12 decembrie 2019 a Tribunalului Iași și împotriva Deciziei nr. 460 din 29 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., casarea hotărârilor recurate, întrucât sunt netemeinice și nelegale.

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că inadmisibilitatea căii de atac.

4.1. Prin cererea de recurs, recurentul A. a atacat atât sentința civilă nr. 1580 din 12 decembrie 2019 a Tribunalului Iași pronunțată asupra contestației în anulare, cât și decizia civilă nr. 460 din 29 iunie 2020 a Curții de Apel Iași prin care a fost soluționat recursul formulat împotriva sentinței tribunalului nr. 1580/2019.

Or, potrivit principiului unicității căii de atac, reglementat de art. 460 C. proc. civ., este inadmisibilă calea de atac a recursului formulată împotriva sentinței Tribunalului Iași, care deja a făcut obiectul recursului soluționat prin decizia Curții de Apel Iași.

Astfel, este inadmisibil recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului Iași.

4.2. Referitor la recursul formulat împotriva Deciziei nr. 460 din 29 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportate la cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1, pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ., decizia ce face obiectul căii de atac este este definitivă.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, și hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei decizii date în soluționarea unui recurs, hotărâre care este definitivă, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

4.3. Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 1580 din 12 decembrie 2019 a Tribunalului Iași și Deciziei nr. 460 din 29 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.