ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2597/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2020 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași, anularea hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea discriminării nr. 201/26.02.2020.

1.2. Prin sentința nr. 2031 din 22.10.2002, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași către Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 16 din 1 februarie 2021, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Consiliul Național de Combatere a Discriminării.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, invocând prevederile art. 488 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației formulate împotriva hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 201/26.02.2020, în sensul anulării acesteia și constatării faptei de discriminare la care a fost supus de către pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași.

În cauză, intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a formulat întâmpinare, prin care, din perspectiva analizei în fond a recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea, drept temeinică și legală, a sentinței atacate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 18 mai 2021 a fost fixat termenul de judecată la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul - reclamant a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. și, adițional, cu o sumă tot de 100 RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru.

Prin adresa comunicată recurentului - reclamant la data de 24 martie 2021, conform înscrisului aflat la fila x și a dovezii de înmânare aflată la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoștința acestuia obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 16 din 1 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte observă că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina sa, nu a solicitat acordarea de facilități la plata acesteia și, până la termenul de judecată acordat, nu a depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 16 din 1 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 16 din 1 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.