Decizia nr. 2651/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul căii de atac. Obiectul recursului, declarat în termen legal de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, îl constituie Sentința nr. 728 din 4 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea promovată de reclamantul Municipiul Ploiești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generala Programe Europene, a fost anulată Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 aferentă proiectului cod SMIS b și Decizia de soluționarea contestației nr. 213 din 7 octombrie 2013 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a diferențelor neachitate, în conformitate cu cererea de rambursare nr. 1.

Motivele de casare invocate. Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, precum și a prevederilor art. 14 din H.G. nr. 925/2006. A învederat recurentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cele reținute în Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. 1 aferentă proiectului cod SMIS b și în Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 213 din data de 7 octombrie 2013 sunt neîntemeiate și că, în speță, UAT Municipiul Ploiești a respectat legislația privind achizițiile publice. În procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 1 Autoritatea de Management pentru POR a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în materia achizițiilor publice, iar în conformitate cu prevederile art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 6/2011 a aplicat o reducere procentuală de 10% din valoarea Contractului de servicii nr. 18050 din 14 octombrie 2010 încheiat de UAT Municipiul Ploiești cu Asocierea SC A. SRL și SC B. SRL, conform pct. 1.6 respectiv 1.12 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011. Referitor la faptul că reclamanta recurentă UAT Municipiul Ploiești a folosit factori de evaluare insuficient detaliați și dificil de cuantificat, s-a relevat că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006 în cazul în care criteriul utilizat este ”oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, astfel cum este prevăzut la art. 198 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență, stabilirea ofertei câștigătoare se realizează prin aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative sau un algoritm specific de calcul, și că algoritmul de calcul, precum și factorii de evaluare a ofertelor, care vor fi luați în considerare în cazul aplicării criteriului ”oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, se precizează în mod clar și detaliat în cadrul documentației de atribuire și vor reflecta metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți. Or, din analizarea fișei de date a achiziției, recurentul a constatat că pentru factorii de evaluare nu a fost detaliat punctajul tehnic, astfel că nu permite verificarea modului de punctare a ofertanților, în vederea stabilirii corectitudinii procedurii de atribuire. De asemenea, s-a susținut de către recurent că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, nu a respectat transparența în ceea ce privește punctarea factorilor de evaluare, fiind încălcate astfel prevederile art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, în care se precizează că autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în documentația de atribuire algoritmul de calcul, sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice financiare prezentate de ofertanți (..). De aceea, a considerat recurentul că lipsa unui algoritm de calcul pentru fiecare factor de evaluare, în baza căruia să se realizeze evaluarea ofertelor, poate duce la subiectivism și arbitrariu în acordarea punctajelor. Referitor la chestiunea accelerării procedurii de achiziție publică, recurentul a apreciat că situația economică și gradul slab de absorbție a fondurilor structurale (sub 9% la nivel național) care au fost invocate ca motiv al accelerării nu constituie argumente de extremă urgență, astfel că prin reducerea termenului limită de depunere a ofertelor la 17 zile au fost încălcate prevederile art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora ”fără a aduce atingere prevederilor art. 71, în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziție publică este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), perioada cuprinsă între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puțin 52 de zile”. Recurentul a mai făcut trimitere și la dispozițiile art. 83 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006, și a susținut că nu se poate reține susținerea reclamantului referitoare la gradul slab de absorbție existent cu mai bine de cinci ani înainte de data limită de finalizare a Programului Operațional Regional 2007 - 2013, ca fiind un motiv de extremă urgență. S-a subliniat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, decizia de a aplica procedura de licitație restrânsă trebuie să ia în considerare numărul și dificultățile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare și selecție, precum și complexitatea contractului care urmează să fie atribuit, astfel încât accelerarea procedurilor să nu reprezinte un impediment major pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici. În concluzie, prin alegerea acestei proceduri de atribuire, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, nu a ținut cont de complexitatea contractului (valoarea maximă estimată 12.000.000 euro) care urma a fi atribuit și nu a depus toate diligențele necesare pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici (doar o singură ofertă a fost considerată conformă). În raport de toate cele mai sus expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 728 din 4 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, în urma rejudecării fondului, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta UAT Municipiul Ploiești.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței civile nr. 728 din data de 4 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 25 iunie 2015, cu citarea părților.

Analiza motivelor de casare. Înalta Curte constată că motivul de casare invocat de recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu este fondat, instanța de fond procedând în mod întemeiat, urmare aplicării și interpretării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei, pe deplin stabilite, la admiterea acțiunii promovate de UAT Municipiul Ploiești prin Primar, la anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. 1 aferentă proiectul cod SMIS b și a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 213 din 7 octombrie 2013, ambele emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și la obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferențelor neachitate, în conformitate cu cererea de rambursare nr. 1. Judecătorul fondului a reținut judicios, cât privește prima abatere imputată autorității contractante, aceea de încălcare a prevederilor art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, detaliate prin art. 14 din H.G. nr. 925/2006, că sunt satisfăcute exigențele legale de claritate și detaliere, fiind pe de o parte clar că se punctează aspectele relevante identificate și că se depunctează cele de natură a întârzia atingerea obiectivelor sau omiterile de această natură, și, pe de altă parte, că împrejurarea că identificarea aspectelor care se punctează și a celor care se depunctează este lăsată la latitudinea membrilor comisiei de evaluare nu echivalează cu lipsa unui algoritm de calcul. S-a statuat în mod just, de asemenea, de către prima instanță, referitor la cea de-a doua abatere reținută în sarcina reclamantei UAT Municipiul Ploiești, constând în încălcarea prevederilor art. 83 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 prin neindicarea unor motive de urgență apte a justifica accelerarea procedurii de licitație restrânsă, că autoritatea contractantă, pe de o parte, a motivat urgența prin nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire a acordului-cadru privind servicii de consultanță și proiectare tehnică pentru accesarea fondurilor europene, și, pe de altă parte, că această urgență a fost și demonstrată, în condițiile legii, gradul slab de absorbție a fondurilor structurale fiind menționat doar ca criteriu contextual, pentru conturarea contextului economic în care s-a derulat procedura de atribuire. În fine, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate și argumentele primei instanțe în sensul că nu au fost încălcate de către autoritatea contractantă dispozițiile art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, întrucât într-adevăr recurentul pârât nu a invocat aspecte concrete privind eventuala dificultate de întocmire a documentației de candidatură sau complexitatea contractului, valoarea estimată a contractului neputând constitui, prin ea însăși, un argument al complexității acestuia, după cum nu poate fi relevantă nici împrejurarea că a fost considerată acceptabilă și conformă o singură ofertă, atâta timp cât nu rezultă că motivele de neconformitate care au afectat celelalte candidaturi/oferte au fost generate de reducerea termenului de depunere a candidaturilor.

Hotărârea instanței de recurs. În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței civile nr. 728 din 4 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.