ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6024/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat instanței, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional: - anularea Informării nr. 80827/20.10.2015 privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x și emiterea unui nou act administrativ prin care să fie integral autorizată cererea emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. Proiect Cod SMIS 39328 - anularea Informării nr. 81953/20.10.2015/16.12.2015 privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P- Proiect Cod SMIS 39328 - anularea Deciziei nr. 4/13.01.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x și cu cererea de rambursare nr. x în cadrul proiectului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2044 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrație Publice-Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional, având ca obiect "anulare act administrativ".

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2044 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au declarat recurs, criticând-o prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentii au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, au susținut că instanta de fond retine în mod gresit faptul ca neeligibilitatea sumelor aferente reducerii procentuale de 5% din cererile de rambursare nr. x si 3, care fac obiectul prezentei cauze, nu au fost stabilite prin Informarile contestate, ci anterior prin Informarea nr. x din data de 23.01.2015 privind situatia cheltuielilor aprobate în Cererea de Plata nr. x, prin care s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislative nationale si comunitare in domeniul achizitiilor publice aferente contractului de lucrari nr. x/17.07.2014 semnat cu S.C. ICIM S.A si a fost aplicata o reducere procentuala de 5%. Astfel, au criticat solutia instantei de judecata pentru gresita aplicare a dispozitilor O.U.G. nr. 66/2011 in sensul ca paratul a emis pentru fiecare cerere de plata informari distincte care intra sub incidenta textului legal mai sus mentionat care au atras in mod direct aplicarea procedurii administrative si contencioase in sensul contestarii. Deci este vorba despre situatia in care paratul isi invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept, acesta emanand acte administrative de sine statatoare pentru fiecare cerere de plata formulata de Municipiul Ploiesti, iar drept consecinta solicita instantelor de judecata sa constate ca doar prima Informare este cea care produce efecte. In concret, Municipiul Ploiesti a fost obligat sa conteste atat administrativ cat si pe calea instantelor de judecata Informarile emise de catre Ministerul Dezvoltarii datorita faptului ca acestea produc efecte juridice care intra sub incidenta O.U.G. nr. 66/2011. În fine, un alt argument in sustinerea recursului cu privire la primul motiv il reprezinta faptul ca paratul Ministerul Dezvoltarii nu a invocat autoritatea sau puterea lucrului judecat atat prin intampinare si nici prin Decizia aferenta cererilor de plata, ceea ce arata in mod direct culpa paratului prin emiterea fiecarei Informari pentru fiecare cerere de plata formulata si nu una singura cum ar fi trebuit pentru intreg contractul. Pe cale de consecinta, recurenții-reclamanți au solicitat casarea in tot a sentintei civile nr. 2044, iar, dupa rejudecare, analizarea motivelor actiunii cu privire la gresita aplicare a corectiilor financiare stabilite de Ministerul Dezvoltarii prin informările nr. 80827 si 81953 din data de 20.10.2015. Cu privire la motivele privind fondul cauzei, recurenții au susținut următoarele: In data de 04.08.2015, in derularea contractului de finantare nr. x/28.06.2013, autoritatea contractanta a transmis Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice si Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Sud Muntenia cererea de rambursare nr. x a sumei de 655.149 RON, la care se adauga TVA in suma de 157.235,76 RON, reprezentand cheltuieli efectuate in implementarea proiectului pentru lucrari de constructii si instalatii. In data de 21.10.2015, autoritatea contractanta a fost informata ca a fost autorizata Cererea de rambursare nr. x in valoare totala de 414.032,81 RON si TVA in suma de 99.367,87 RON, reprezentand facturi emise in cadrul proiectului pentru execuție lucrări, fiind insa incadrate in categoria cheltuielilor neeligibile si, pe cale de consecinta, nerambursate urmatoarele sume: 8.605,12 RON si TVA in valoare de 2.065,23 RON, 8.172,19 RON si TVA in valoare de 1.961,33 RON si 5.013,88 RON si TVA in valoare de 1.203,33 RON, ca urmare a aplicarii unei corectii financiare de 5%, conform art. 6 si art. I din O.U.G. nr. 66/2011, la valoarea lucrarilor de constructii si instalatii, pentru care au fost emise facturile nr. x/09.04.2015, nr. y/19.05.2015 si nr. 1070/11.06.2015 de catre executant S.C. A. S.A si solicitate la plata de beneficiar, Municipiul Ploiesti, prin cererea mentionata. Decizia de incadrare in categoria cheltuielilor neeligibile a sumelor de: 8.605,12 RON si TVA in valoare de 2.065,23 RON, 8.172,19 RON si TVA in valoare de 1.961,33 RON si 5.013,88 RON si TVA in valoare de 1.203,33 RON, ca urmare a aplicarii unei corectii financiare de 5%, conform art. 6 si art. 9 din O.U.G.66/2011, la valoarea lucrarilor de constructii si instalatii, este netemeinica si nelegala. Motivul retinut de autoritatea emitenta a actului contestat, potrivit caruia, conform H.G. nr. 925/2006, art. 36 alin. (1), lit. b), oferta castigatoare trebuia considerata neconforma deoarece a fost depusa de un ofertant care nu indeplineste cerintele caietului de sarcini. In sustinere, a arătat că dispozitiile art. 79 alin. (2) din actul normativ anterior invocat prevede exceptii de la regula mentionata la alineatul precedent, ce pot fi constatate in situatia in care, urmare solicitarilor comisiei de evaluare privind clarificările și completările formale sau de confirmare, necesare pentru evaluarea fiecărei oferte, operatorul economic participant modifica prin raspunsurile sale continutul propunerii tehnice, aceste modificari urmand a fi acceptate în măsura în care: a) pot fi încadrate în categoria viciilor de formă sau erorilor aritmetice; sau b) reprezintă corectări ale unor abateri tehnice minore, iar o eventuală modificare a prețului, indusă de aceste corectări, nu ar fi condus la modificarea clasamentului ofertanților participanți la procedura de atribuire; prevederile art. 79 alin. (3) rămân aplicabile. Astfel, referitor la cantitatea ofertata de 99 mp fata de 274 mp cat s-a solicitat prin Caietul de sarcini la art. 3 IZF10A Obiect 03 Cladire, Categoria 3 Izolatit, in cadrul procesului de evaluare a ofertelor, comisia numita in acest scop a solicitat justificari prin adresa de clarificari nr. x/27.05.2014. Ofertantul a mentionat, prin raspunsul comunicat sub nr. x/02.06.2014, ca aceasta diferenta se datoreaza unor greseli de redactare si ca, in cazul in care oferta sa va fi declarata castigatoare, vor executa lucrarile conform cerintelor proiectului. Au mentionat recurenții că si in ceea ce priveste Devizul "Camin 2x2x2,4 + capac", respectarea de catre ofertant a cantitatii solicitate de autoritatea contractanta prin caietul de sarcini, si anume 29 de unitati fata de 28 de unitati, cat s-a mentionat din eroare in cadrul ofertei, nu conduce la modificarea pretului propus de operatorul economic declarat castigator, reprezentand, de asemenea, o abatere tehnica minora. Pe cale de consecinta, avand in vedere ca, prin asumarea respectarii cerintelor proiectului, ofertantul isi manifesta acordul pentru corectarea diferentelor cantitative constatate, precum si faptul ca, in urma estimarii acestora, a rezultat o valoare care, adaugata la pretul ofertat de operatorul economic, nu conduce la modificarea clasamentului ofertantilor participanti la procedura de atribuire, comisia de evaluare a apreciat ca sunt intrunite, in mod cumulativ, conditiile impuse de dispozitiile art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G.925/2006, astfel in respectivele diferente au fost retinute ca fiind abateri tehnice minore in intelesul dat de acest text de lege, fapt pentru care acestea au fost acceptate si nu au fost retinute drept motive de stabilire a neconformitatii ofertei. Cu privire la ofertarea de catre S.C. ICIM S.A. a 475 unitati pentru articolul TRA06A20, Deviz "Izolatii", au susținut ca aceasta cantitate respecta cerintele caietului de sarcini caruia, in perioada dintre data publicarii invitatiei de participare in SEAP si data depunerii ofertelor, i s-au adus anumite modificari si/sau completari care, de asemenea, au fost publicate in SEAP. In acest caz, in raspunsul nr. x/12.02.2014 transmis la solicitarile de clarificari ale unor operatori economici cu privire la documentatia de atribuire, autoritatea contractanta a mentionat la punctul 3.7 faptul ca pentru art. 15 TRA06A20 cantitatea este de 475 tone beton, fiind astfel modificata cantitatea mentionata initial in caietul de sarcini, de 533 to. Fata de cele prezentate, constatand ca diferentele cantitative retinute de catre autoritatea emitenta a actului contestat se incadreaza fie in categoria abaterilor tehnice minore, corectate de ofertant si acceptate de autoritatea contractanta, in contextul in care indeplinirea cumulativa a conditiilor impuse de art. 79 alin. (2) lit. b) din H.G.925/2006 obliga la o astfel de decizie, norma nefiind permisiva ("Modificări ale propunerii tehnice se acceptă în măsura în care acestea ..."), fie reprezinta propuneri conforme cerintelor caietului de sarcini, asa cum a fost acesta modificat si completat de Municipiul Ploiesti pana la data depunerii ofertelor, se impune a se constata caracterul nefondat al motivelor retinute pentru aplicarea corectiei financiare de 5%. Referitor la decizia de incadrare in categoria cheltuielilor neeligibile, a sumei de 219.325,00 RON, reprezentand post trafo si 52.638,00 RON reprezentand TVA aferenta, va rugam, de asemenea, sa constatati ca a fost adoptata cu incalcarea legii intrucat aceste cheltuieli au fost prevazute ca fiind eligibile in bugetul proiectului (linia 4.1 - constructii si instalatii) care este sectiune in cadrul cerererii de finantare si anexa la contractul de finantare. De altfel, in contractul de finantare nr. x/28.06.2013 incheiat de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Muntenia si Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Ploiesti este prevazut explicit "Cheltuielile prevazute la alin. (1) al prezentului articol sunt eligibile cu conditia ca acestea sa fie cuprinse in Anexa V Bugetul proiectului a prezentului Contract si sa fie efectuate in conformitate cu termenii si conditiile prezentului Contract valabile la data depunerii Cererii de rambursare la OI."

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care, în esență, a susținut că, în mod corect, instanța de fond a interpretat și a aplicat dispozițiile legale incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 august 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 2 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Informarea nr. x/20.10.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cerea de rambursare nr. 2, s-au reținut ca sume neeligibile sumele de 3.091,35 RON și TVA 741,92 RON, de 2619,17 RON și TVA de 628,60 RON, respectiv de 11.006,06 RON și TVA de 2641,46 RON, urmare a aplicării unei reduceri procentuale de 5%, "în conformitate cu adresa de informare anexata cererii nr. 1" Prin Informarea nr. x/20.10.2015/16.12.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 3 . s-au reținut ca neeligibile sumele de 8605,12 RON și TVA de 2065,23 RON, de 8172,19 RON și Tva de 1961,33 RON, respectiv de 5013,88 RON și Tva de 1203,33 RON, tot urmare a aplicării reducerii procentuale de 5% "în conformitate cu adresa de informare anexata cererii nr. 1". Prin această din urmă informare s-a reținut ca neeligibilă în integralitate suma de 219.325 RON și TVA de 52.638 RON, cheltuieli reprezentând "post trafo aflat în proprietatea S.C. FDEE Electrica Distribuție Muntenia Nord SA", conform facturii nr. x/09.04.2015. Prin Decizia nr. 4/13.01.2017 adoptată de pârât au fost respinse ca neîntemeiate contestațiile Municipiului Ploiești împotriva susmenționatelor Informări, "în baza aplicării principiului autorității de lucru judecat"., reținând respingerea anterior a contestației privind Informarea nr. x/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, prin care se dispusese aplicarea reducerii procentuale de 5% din valoarea întregului contract de lucrări nr. x/17.07.2014 încheiat între Municipiul Ploiești și S.C. A. S.A.. În acest context, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat instanței, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional: anularea Informării nr. 80827/20.10.2015 privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x și emiterea unui nou act administrativ prin care să fie integral autorizată cererea emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. Proiect Cod SMIS 39328; anularea Informării nr. 81953/20.10.2015/16.12.2015 privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P- Proiect Cod SMIS 39328; anularea Deciziei nr. 4/13.01.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de rambursare nr. x și cu cererea de rambursare nr. x în cadrul proiectului Motivele cererii de chemare în judecată. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantii criticând-o prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, amintește instanța de control judiciar că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinței recurate. Recurenții-reclamanți au invocat gresita aplicare a dispozitilor O.U.G. nr. 66/2011 in sensul ca paratul a emis pentru fiecare cerere de plata informari distincte care intra sub incidenta textului legal mai sus mentionat care au atras in mod direct aplicarea procedurii administrative si contencioase in sensul contestarii, in mod direct culpa paratului prin emiterea fiecarei Informari pentru fiecare cerere de plata formulata si nu una singura cum ar fi trebuit pentru intreg contractul. În realitate, recurentii au invocat argumente similare cu cele din fața primei instanțe, care au fost analizate în mod corect de aceasta, concluziile fiind împărtășite de instanța de control judiciar, care apreciază că sunt nefondate susținerile recurenților, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Astfel, reținerea ca neeligibile a sumelor aferente reducerii procentuale de 5% din cererile de rambursare nr. x și 3, ce fac obiectul prezentei cauze au fost stabilite anterior prin Informarea nr. x/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, prin care s-au identificat abateri "de la aplicarea prevederilor legislația naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice aferente contractului de lucrări nr. x/17.07.2014 semnat cu S.C. ICIM S.A. și a fost aplicată o reducere procentuală de 5%/…/", iar nu prin Informările contestate. În aceste condiții, Înalta Curte constată că aplicarea reducerilor procentuale prin informările aferente cererilor de plată subsecvente nr. 2 și 3 constituie punerea în aplicare a măsurii dispusă anterior, reducerea fiind menționată în privința tuturor cererilor de plată subsecvente, aferente aceluiași contract, neconstituind noi măsuri dispuse urmare a unei evaluări a autorității, astfel că este lipsită de suport susținerea recurenților privind gresita aplicare a dispozitilor O.U.G. nr. 66/2011 in sensul ca paratul a emis pentru fiecare cerere de plata informari distincte care intra sub incidenta textului legal. Informarea nr. x/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, care constituie izvorul neadmiterii la rambursare în integralitate a sumelor solicitate prin cererile de plată nr. x și 3, a fost contestată administrativ, respectiv pe cale judiciară, în dosarul nr. x/2015, până la soluționarea căruia a fost suspendat prezentul. Prin sentința civilă nr. 323/04.02.2016 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar nr. x/2015, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene prin care se solicitase anularea Informării nr. x/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate in cererea de plata nr. x, anularea Notei de neconformitate nr. x/13.01.2015 și anularea deciziei nr. 16110/17.03.2015 emise de parat, de respingere a contestației administrative. Sentința menționată a devenit definitivă prin respingerea recursului reclamanților, prin decizia civilă nr. 4064/22.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin urmare, raporturile juridice dintre părți, vizate de prezentul dosar, fiind tranșate irevocabil prin sentința civilă nr. 323/2016 a Curții de Apel București, aceasta a intrat in puterea lucrului judecat, impunându-se astfel ca juste abaterile și sancțiunea reținute de pârât. În consecință, instanța de recurs, în acord cu opinia judecătorului fondului, reține că în mod justificat au fost reduse sumele admise la plată cu cele derivând din aplicarea reducerii de 5%. În fine, referitor la argumentele pe fondul cauzei privind situația de fapt, se constată că, prin calea de atac exercitată, recurentii-reclamanti și-au manifestat nemulțumirea față de soluția pronunțată de prima instanță, însă aceste aspecte au fost supuse deja controlului de legalitate în fața primei instanțe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate. Așa fiind, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurentii-reclamanti ca atare. În concluzie, sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanți, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,