ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1660/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 9.01.2017 reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, au solicitat următoarele:

- Anularea Informării privind situația cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. x finală", înregistrata la autoritatea emitenta sub nr. x/10.05.2016 si comunicata autorității contractante in data de 12.05.2016;

- Anularea Deciziei nr. 208/08.07.2016 emisa de paratul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administratei Publice

- Obligarea paratului la plata diferențelor neachitate in conformitate cu cerea de plata nr. x finala in cadrul proiectului.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2211 pronunțată în data de 16 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Veche, a respins cererea formulată de reclamanții MUNICIPIUL PLOIEȘTI și PRIMARUL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 2211 din 16 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, încadrând în drept criticile formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile nr. 2211 din 16 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, cu consecința admiterii acțiunii în sensul anulării Deciziei nr. 208/0.8.07.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene, anulării actului administrativ "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x finală" (nr. de înregistrare x/10.05.2016) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x și obligării pârâtelor la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. x în cadrul Proiectului Contractul de Finanțare (cod SMIS 39328) încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Realizarea Parcului Municipal Ploiești Vest inclusiv a căilor de acces și a rețelelor edilitare specifice - Centrul de Excelență în afaceri pentru tinerii întreprinzători":.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanți a formulat întâmpinare intimatul -pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca temeinice și legale, a actelor administrative atacate.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 11 mai 2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării ce a fost formulată de intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și de normele legale incidente în litigiul ce face obiectul prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții Primarul Municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești este întemeiat, urmând a fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurentul-reclamant este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. criticându-se ca nelegală sentința pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului formal împotriva deciziei nr. 208/8.07.2016 emisă de autoritatea pârâtă.

Nelegalitatea vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. - autoritatea de lucru judecat, acesta în condițiile în care prin Decizia administrativă contestată nr. 208/2016 s-a respins contestația formulată cu privire la cererea de plată nr. x pentru autoritatea de lucru judecat.

Instanța fondului în mod eronat respinge acțiunea ca neîntemeiată considerând că este obligată să respecte constatările de fapt și de drept cuprinse în sentința civilă nr. 323/04.02.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia civilă nr. 4064/22.11.2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, repunerea în discuție a chestiunilor de fapt și de drept tranșate prin aceste hotărâri judecătorești definitive constituind o încălcare a prevederilor art. 6 din CEDO (cauza Amurariței c. României). Astfel, instanța a considerat că legalitatea și temeinicia Informării MDRAP nr. 106636/23.01.2015 privind cheltuielile aprobate în cererea de plată nr. x și a Notei de neconformitate nr. x/13.01.2015 emisă de MDRAP, în baza cărora a fost emisă informarea MDRAP nr. 33046/10.05.2016 privind plata cheltuielilor aprobate pin cererea de rambursare nr. x, finală, având în vedere autoritatea de lucru judecat a sentinței Civile nr. 323/04.02.2016 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia civilă nr. 4064/22.11.2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 430 din C. proc. civ.

Totodată, instanța de fond reține că în cauza de față au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept ca cele formulate împotriva Informării nr. .08636/23.01.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, și se aduce în plus nicio critică propriu-zisă în legătură cu valabilitatea Informărilor.

În cadrul recursului se arată că decizia administrativă a fost emisă cu exces de putere de către autoritate deoarece se apreciază că nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești cu privire la cererea de plată nr. x cu ocazia soluționării unei cereri de plată ulterioare nr. 5 care are obiect diferit de prima cerere.

În cadrul recursului recurentul-pârât formulează și critici de fond privind Decizia nr. 208/8.07.2016 emisă în urma contestației nr. 55813/14.06.2016 formulată împotriva actului administrativ Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x finală.

Se arată pentru fiecare categorie de cheltuieli care au făcut obiectul cererii de rambursare motivele pentru care aceste cheltuieli erau eligibile și puteau fi admise a fi rambursate.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulat.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 431 C. proc. civ.

Aceasta deoarece, în parte obiectul celor două cereri de plată cererea de plată mr. 1 și cererea de plată nr. x cerere care a făcut obiectul Deciziei nr. 208/8.07.2016, nu este identic în totalitate.

Prin Decizia nr. 208/8.07.2016 emisă de intimatul-pârât s-a respins contestația nr. 55813/14.06.2016 formulată împotriva actului "Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. 5n finală pentru autoritate de lucru judecat, în raport de dispozițiile art. 430-431 C. proc. civ.

Această Decizie administrativă a fost menținută prin sentința atacată, hotărâre a cărei legalitate a fost contestată prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 C. proc. civ.

În esență s-a invocat excesul de putere al autorității care a emis Decizia nr. 208/2016 și greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 430-431 C. proc. civ. de către prima instanță care prin soluția de respingere a acțiunii a validat legalitatea deciziei administrative.

Curtea apreciază recursul ca fondat în cauză impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece obiectul celor două cereri de plată nu a fost identic, iar prima instanță nu a analizat pe fond cheltuielile care au fost apreciate ca neeligibile pe cererea de plată nr. x cheltuieli care nu au făcut obiectul cererii de plată nr. x respectiv din Nota de neconformitate din 13.04.2015, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015

Curtea constată că în ceea ce privește cererea de plată nr. x, recurentul-pârât, în calitate de autoritate contractantă a fost informată că aceasta a fost admisă în parte, fiind apreciate neeligibile și respinse la rambursare următoarele sume:

50.480,46 RON si TVA aferenta în valoare de 12.115.31 RON, 9.302,46 RON și TVA aferentă de 2.232,59 RON și 11.079,04 RON TVA aferentă de 2.658,97 RON reprezentând contravaloare materiale noi, neofertate inițial și neincluse în oferta prin act adițional;

25.162,68 RON și TVA aferentă în suma de 6.039,04 RON, 30.673,37 și TVA aferentă de 7.361,61 RON și 24.059,01 RON și TVA de 5.774,16 RON, reprezentând corecție financiară de 5% din valoarea contractului potrivit Notei de neconformitate nr. x/13.01.2015, având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 "A.M. are obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiar, în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011" astfel încât anumite cheltuieli au fost considerate neeligibile, ca urmarea a aplicării următoarelor reduceri procentuale:

contravaloare materiale noi, neofertate inițial și neincluse în oferta prin act adițional;

5 % la cheltuielile solicitate spre rambursare, aferente contractului de lucrări nr. x/17.07.2014, semnat cu S.C. A. S.A..

Curtea constată că puterea de lucru judecat a fost corect reținută de autoritate și de prima instanță în raport de corecția financiară de 5% aplicată prin nota de neconformitate nr. x din 13.01.2015 vizând contractul de lucrări nr. x/17.07.2014.

Prin sentința recurată s-a constatat corect cu privire la corecția de 5% în sensul că informarea nr. x/10.05.2016 este o măsură de executare a reducerii de 5% aplicate anterior prin informarea din 13.01.2015 contestată în dosarul nr. x/2015 soluționat definitiv prin sentința nr. 323/4.02.2016 sentință rămasă definitivă.

Curtea constată că sunt corect aplicate dispozițiile art. 430-431 C. proc. civ. numai în ceea ce privește corecția de 5%, în cauză impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pe celelalte categorii de cheltuieli neeligibile care nu au fost analizate pe fond de prima instanță.

Aceste cheltuieli, față de care nu operează puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2015 sunt următoarele sume;

50.480,46 RON si TVA aferenta în valoare de 12.115.31 RON, 9.302,46 RON și TVA aferentă de 2.232,59 RON și 11.079,04 RON TVA aferentă de 2.658,97 RON reprezentând contravaloare materiale noi, neofertate inițial și neincluse în oferta prin act adițional.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată.

Va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru analizarea pe fond a cheltuielilor apreciate neeligibile față de care nu operează puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții Primarul Municipiului Ploiești și Municipiul Ploiești împotriva sentinței civile nr. 2211 din 16 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.