ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.02.2016 reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, au solicitat instanței de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 9/08.01.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generala Programe Europene; anularea actului administrativ "Informarea și nota de neconformitate privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Plata nr. 2" și obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plata nr. 2.

Prin sentința civilă nr. 1952 din 7 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, a neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Reluând prezentarea situației de fapt, recurenții-reclamanți au invocat greșita reținere de către instanța de fond a faptului că autoritatea publică locală - reclamantă în prezenta cauză - nu a prezentat motive de drept din care să rezulte faptul că intimatul a aplicat greșit corecția financiară, arătând că argumentele pe care a fost întemeiată cererea de chemare în judecată au fost coroborate și cu situația de fapt.

Au susținut faptul că pârâtul a aplicat o corecție pe argumente de drept care nu se circumscriu în situația de fapt și de drept a proiectului.

Ori, în această situație reclamanților Municipiului Ploiești și Primarului Municipiului Ploiești le revenea sarcina de a arăta că argumentele de drept nu pot fi circumstanțiate în situația de fapt, aspecte care au fost prezentate atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea de recurs.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând să se constate nulitatea acestuia pentru nemotivare, având în vedere că motivele invocate de recurentă nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind reiterate motivele prezentate la judecarea în fond a cauzei. Pe fond, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu prealabil, examinând excepția nulității recursului invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată, reținând că, în cauză, criticile de nelegalitate invocate de recurenții-reclamanți prin cererea de recurs, raportate la hotărârea atacată, se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin demersul judiciar inițiat în instanță, reclamanții urmăresc anularea Deciziei nr. 9/08.01.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generala Programe Europene, anularea actului administrativ "Informarea și nota de neconformitate privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Plata nr. 2" și obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plata nr. 2.

Prin nota de neconformitate contestată a fost aplicată o reducere procentuală de 5% (2.291.400,19 RON) din valoarea contractului de achiziție de lucrări nr. x/24 septembrie 2014, încheiat cu Asocierea S.C. A. S.R.L. - B. - S.C. C. S.R.L., pentru implementarea proiectului cod SMIS 39407, cu titlul "Creșterea mobilității transportului public prin reabilitarea traseului tramvaiului 102 cu lucrări vizând calea de rulare, stații cu peroane adaptate persoanelor cu dizabilități, material rulant, elemente de semnalizare și automatizare - etapa II: intersecție Republicii - Bucla Vest", proiect derulat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013.

În esență, s-a reținut că, în cadrul procedurii de atribuire, au fost încălcate următoarele prevederi ale O.U.G. nr. 34/2004: art. 2 alin. (2) și art. 200 alin. (1) "În termen de 25 de zile de la data deschiderii ofertelor, autoritatea contractantă stabilește oferta câștigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în invitația de participare/anunțul de participare și în documentația de atribuire, dacă oferta respectivă îndeplinește toate condițiile de admisibilitate care rezultă din documentația de atribuire și actele anexate".

De asemenea, s-a reținut încălcarea art. 11 alin. (4) și (5), art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

În ceea ce privește nota de neconformitate, pe baza conținutului cererii de chemare în judecată și a documentelor depuse la dosar, curtea de apel a analizat încălcarea legislației privind procedura de atribuire calificată de autoritatea emitentă ca fiind neregulă și a considerat neîntemeiate criticile reclamanților, reținând, în final, că aceasta configurează conținutul neregulii constatate și justifică reducerea procentuală aplicată.

Această soluție a primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Atât în Nota de neconformitate cât și în Decizia de soluționare a contestației administrative deduse judecății s-a reținut faptul că ofertantul declarat de autoritatea contractantă ca fiind câștigător nu îndeplinea, la data declarării ofertei câștigătoare, cerințele privind participarea la lucrări ce trebuiau executate de către S.C. C. S.R.L., în speță partea de reabilitare linie de contact, așa cum a fost depusă oferta. Astfel, în momentul încheierii contractului - 24 septembrie 2014, asocierea câștigătoare a ofertat o lucrare care nu mai putea fi executată, asociatul S.C. C. S.R.L. fiind dizolvat și radiat începând cu data de 6 februarie 2014.

În cadrul Fișei de date a achiziției, la cap. III.2.1. b) Capacitatea de exercitare a activității profesionale, Persoane fizice/juridice române, autoritatea contractantă a solicitat "prezentarea certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului din care rezultă că ofertantul are în obiectul de activitate execuția lucrărilor supuse ofertării (în original/copie legalizată/copie lizibilă cu mențiunea "conform cu originalul"). Informațiile cuprinse în certificatul constatator trebuie să fie reale/actuale la data limită de depunere a ofertelor".

Având în vedere că data finală de transmitere a informărilor privind rezultatul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică a fost 10 septembrie 2014, autoritatea contractantă avea obligația de a solicita prezentarea certificatelor constatatoare, emise de ORC înainte de comunicarea rezultatului procedurii.

Or, autoritatea contractantă a solicitat ofertantului câștigător, pentru toți membrii asocierii, prezentarea în original/copie legalizată a certificatelor constatatoare emise de Oficiul Registrului Comerțului depuse inițial în cadrul ofertei în copie "conform cu originalul"/copie, pentru verificarea conformității.

Prin urmare, pentru S.C. C. S.R.L., asocierea a prezentat, în original, Certificatul constatator emis la data de 7 iunie 2013, pe care îl prezentase inițial în cadrul ofertei în copie "conform cu originalul".

Se constată, astfel, că recurenta-reclamantă, cu nerespectarea propriilor criterii stabilite prin fișa de date a achiziției, a considerat îndeplinită cerința prezentării certificatului constatator prin raportare la data inițială de emitere a informărilor privitoare la rezultatul procedurii, stabilind oferta câștigătoare, cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanți Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1952 din 07 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2019.