ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea Informării privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x înregistrată sub nr. x din 9 februarie 2016 și a Deciziei nr. 52870 din 4 iulie 2016 emisă de MDRAP - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional și obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. 4.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 414 din 10 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității, invocată de pârâtă, ca nefondată; a respins cererea în anulare formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 414 din 10 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Au invocat recurenții, în esență, greșita aplicare de către instanța de fond a prevederilor H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, ale art. 25 și art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, dar și ale Ordinului nr. 1568/2002 pentru aprobarea reglementării tehnice "Ghid privind elaborarea devizelor la nivel de categorii de lucrări și obiecte de construcții pentru investiții realizate din fonduri publice" și Ordinului nr. 2368/2012 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere" din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013.

Având în vedere ca dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 stabilesc obligația autorității contractante de a estima și publica valoarea contractului de achiziție publică (art. 25), precum și cuantumul aferent procentului de diverse și neprevăzute, astfel cum acestea au fost definite de către proiectant în devizul general, prin raportarea acestui procent la valoarea estimată a contractului, neexistând obligația, dar nici posibilitatea legală și de fapt (în conținutul Fișei de date a achiziției și în invitația de participare) de a face publice limitele maxime acceptate pe fiecare linie bugetară din cadrul bugetului aprobat al proiectului, astfel încât acestea să poată fi impuse participanților la procedura de achiziție publică, nu este legală sancționarea Municipiului Ploiești prin declararea ca neeligibile a sumelor menționate la lit. a) și b) de la acest punct.

Pe parcursul evaluării cererii de finanțare și a documentației tehnico-financiare depuse spre aprobare la OI ADR Sud Muntenia, în cadrul bugetului proiectului, a fost aprobata în categoria cheltuielilor eligibile aferente subliniei 3.1.2. Cheltuieli conexe organizării de șantier, valoarea de 96.605,60 RON fără TVA și 23.185,34 RON TVA aferent, conform devizului confidențial al proiectantului, fiind astfel aprobată ca o cheltuială eligibilă, la contractare, și valoarea aferentă articolului YC06 Transport muncitori și materiale.

Recurenții au susținut că este nelegală și declararea ca neeligibile a cheltuielilor cu schela, deși acestea se încadrau în prevederile Ordinului nr. 2368/2012 (art. 5 alin. (4) pct. g "montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității").

De asemenea, Ghidul privind elaborarea devizelor prevede la Categorie cost SCHELA-11. Cheltuieli pentru amenajarea și întreținerea șantierului - Cheltuielile aferente construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor provizorii care se fac pe seama cheltuielilor indirecte: gherete (cu excepția celor de pază), eșafodaje, rafturi interioare, schela capra, schele ușoare suspendate, podețe peste șanțuri în incita șantierului etc. (...)

Au mai arătat recurenții că, în mod evident, lucrările efectuate/serviciile prestate pentru organizarea de șantier sunt executate, servind scopului prevăzut pentru acestea și fiind necesare executantului în vederea creării condițiilor de realizare a lucrărilor, astfel că autoritatea contractantă este îndreptățită la rambursarea integrală a cheltuielilor cu aceste lucrări/servicii solicitate la decontare.

Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanților este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenții reclamanți au încheiat cu pârâtul Contractul de finanțare nr. x din 29 ianuarie 2015, în cadrul programului Operațional Regional 2007 - 2013, pentru finanțarea proiectului cu titlul "Reabilitare termică blocuri în Municipiul Ploiești Bloc 14 A, Bd. x, Bloc 14 B1 - 14 B2, Bd. x, Bloc 14 Bd. x.

Prin Informarea nr. x din 9 februarie 2016 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, s-a aplicat o reducere procentuală de 10% conform Notei de neconformitate nr. x din 26 ianuarie 2016.

Prin Informarea nr. x din 10 mai 2016 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x, s-a reținut reducerea procentuală de 10% din valoarea facturilor SC A. SRL conform Notei de neconformitate nr. x din 26 ianuarie 2016, fiind excluse de la rambursare sumele de 26.047,98 RON și 6.251,52 RON TVA și, respectiv, sumele de 707,92 RON și 169,90 RON TVA aferentă, ca urmare a excluderii de la rambursare a acelor cheltuieli.

Prin sentința recurată, acțiunea în anularea actelor mai sus menționate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la criticile aduse de recurenți hotărârii atacate, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Instanța de fond a reținut corect, pe baza susținerilor tuturor părților, că, sunt eligibile cheltuielile pentru montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității, aici fiind incluse și cheltuielile pentru montare schelă, dar conform listei de cantități de lucrări pe categorii de lucrări prezentată la decontare, articolul YC15 reprezintă schelă, noțiune total diferită de noțiunea montaj schelă, deci nu poate fi declarată eligibilă. De asemenea, articolul YC06 nu are corespondență în prevederile acestuia, neregăsindu-se printre cheltuielile eligibile.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): (...) c) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006".

Or, în privința eligibilității cheltuielilor în art. 5 alin. (1) din Contractele de finanțare, părțile contractante au convenit că "Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare și cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării regionale și turismului nr. 2368/2012, al ministrului afacerilor europene nr. 1058/2012 și al viceprim-ministrului ministru al finanțelor publice nr. 1501/2012 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere" din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013".

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): (…) d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

Înalta Curte, raportând articolele YC06 și YC15 la conținutul art. 5 din Ordinul nr. 2368/2012, constată că aceste cheltuieli nu se regăsesc între cheltuielile eligibile menționate în textul legal, care prevede:

"(1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de șantier, lucrările de construcții și instalații aferente organizării de șantier, activitățile conexe organizării de șantier și cotele legale. (...)

(4) Cheltuielile eligibile aferente activităților conexe organizării de șantier includ cheltuielile pentru: (...)

g) montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității."

De asemenea, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din contractele de finanțare, cheltuielile "sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul cererii de finanțare a prezentului Contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract valabile la data depunerii Cererii de rambursare la OI".

Or, în speță, cheltuielile contestate nu sunt cuprinse în Anexa V - "Bugetul cererii de finanțare" la Contract.

Cu privire la declararea ca neeligibilă a cheltuielii cu articolul "Schelă", recurenții au arătat că această cheltuială ar fi eligibilă și pentru că se încadrează în art. 5 alin. (4) pct. g din Ordinul nr. 2368/2012 ("montajul utilajelor și echipamentelor necesare desfășurării activității").

Or, fără a contesta realitatea necesității unei schele pentru organizarea de șantier, nu poate fi negat nici faptul evident că schela reprezintă un obiect, o construcție auxiliară provizorie, iar nu o activitate de montaj a unui utilaj sau echipament necesar desfășurării activității, pentru a putea fi încadrată în textul legal menționat.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Ploiești prin Primar și Primarul Municipiului Ploiești împotriva Sentinței nr. 414 din 10 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP