ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj la data de 3 februarie 2011, reclamantul R.F.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea

deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie

stabilite prin decizia nr. x/2006, precum și plata sumei reprezentând diferența

dintre pensii, cu dobânda legală.

Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3809 din 18 martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că în

speță se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale

de pensii, astfel încât instanța competentă să soluționeze litigiul, în raport

de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, este cea de la domiciliul sau

sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

7683 din 28 septembrie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat

competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

S-a reținut că Legea nr.

19/2000 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010, la intrarea căreia în vigoare a

fost modificată competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la

deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I.), în sensul că acestea se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

S-a constatat, de

asemenea, că decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr.

119/2010, însă acțiunea a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 725 C. proc. civ.

Deși s-a reținut că

Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură

civilă, întrucât acestea reprezintă legea generală în materie, s-a apreciat că

și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată,

respectivul text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de

procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin

respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în

considerarea argumentelor ce succed.

În

stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză,

trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în

timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin

dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a

reglementat

competența de soluționare a c

ererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual

ales în județul Dolj,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2013.