ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 846/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 2 februarie 2011, reclamantul M.L.D.D. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, anularea Deciziei de pensie nr. 157072 din 27

decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr.

157072 din 19 octombrie 2010, precum și plata sumei reprezentând diferența

dintre pensii, cu dobânda legală.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 3337 din 9

martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de

instanță. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

S-a reținut că în

speță se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casele

teritoriale de pensii, astfel încât instanța competentă să soluționeze

litigiul, în raport de prevederile art. 156 teza a doua din Legea nr. 19/2000,

este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 8178 din 10 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut, față de

prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, act normativ în vigoare la data

sesizării Tribunalului Dolj, că aparține instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul sau reședința reclamantului, competența soluționării

cererii.

Raportându-se și la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în

materie și având în vedere că pentru stabilirea competenței teritoriale

prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței,

care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr.

19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află

domiciliul reclamantului.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea

argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte

cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciul Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea

actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii

vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr.

263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual

ales în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta

revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV