ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 9 februarie 2011, reclamantul P.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea Deciziei de pensie nr. 75693 din 31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 0107281/2007, precum și plata sumei reprezentând diferența dintre pensii, cu dobânda legală. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 3320 din 16 martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că având în vedere obiectul dosarului, respectiv contestație formulată împotriva unei decizii emisă în baza Legii nr. 119/2010, act normativ care face trimitere la prevederile Legii nr. 19/2000, precum și faptul că se atacă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii, instanța competentă să soluționeze litigiul, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, și anume Tribunalul București. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 7729 din 1 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 20 alin. (2) raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. S-a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010, fiind în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 725 și art. 727 C. proc. civ. Deși s-a constatat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât acestea reprezintă legea generală în materie, s-a apreciat că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, respectivul text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru o judecată echitabilă, statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciul Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual ales în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2013. Procesat de GGC - GV