ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 847/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 9 februarie 2011, reclamantul P.G.D. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

anularea Deciziei de pensie nr. 75693 din 31 decembrie 2010 și menținerea

drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 0107281/2007, precum și plata

sumei reprezentând diferența dintre pensii, cu dobânda legală.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 3320 din 16

martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că având

în vedere obiectul dosarului, respectiv contestație formulată împotriva unei

decizii emisă în baza Legii nr. 119/2010, act normativ care face trimitere la

prevederile Legii nr. 19/2000, precum și faptul că se atacă o decizie emisă de

un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casele teritoriale de pensii, instanța

competentă să soluționeze litigiul, în raport de prevederile art. 156 din Legea

nr. 19/2000, este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, și anume

Tribunalul București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă

nr. 7729 din 1 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A

constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 20 alin.

(2) raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010, fiind în situația în care

Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat, motiv pentru care

s-a făcut aplicarea art. 725 și art. 727 C. proc. civ.

Deși s-a constatat că

Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură

civilă, întrucât acestea reprezintă legea generală în materie, s-a apreciat că

și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată,

respectivul text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de

procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

chiar și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru o

judecată echitabilă, statuând respectarea normelor de procedură în vigoare la

momentul judecății.

Regulatorul de competență

urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea

argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte

cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în

prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciul Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are inclusiv domiciliul procesual ales

în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV