ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj la data de 27 mai 2010 sub nr. 7027/95/2010, reclamantul P.S.

a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice solicitând obligarea acestuia la restituirea imobilelor casă de

cărămidă cu cinci încăperi, acoperită cu țiglă, un grajd de animale acoperit cu

țiglă, o magazie construită din lemn și acoperită cu țiglă, un pătul construit

din lemn acoperit cu țiglă și terenul aferent în suprafață de 35 ha, preluate

de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și acordarea

despăgubirilor civile pentru încălcarea drepturilor prevăzute de art. 2 și 3

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Inițial, prin cererea

de chemare în judecată reclamantul a susținut că acest imobil se află pe

teritoriul comunei Bălești, după aceea precizând că se află pe teritoriul

comunei Drăguțești, lângă Barajul Rovinari, astfel că au fost citați în cauză

Primăria comunei Drăguțești, precum și detentorul U.V.V., care în baza

contractului de vânzare-cumpărare a achiziționat mai multe imobile construcții

de la SC A.B. SA.

Instanța a dispus

atașarea Dosarului nr. 15304/95/2008 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.

147 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, iar reclamantul și-a precizat

acțiunea la 11 ianuarie 2012, în sensul că obiect al cererii de chemare în

judecată îl constituie despăgubiri numai pentru imobilul descris la punctul 1

din Procesul-verbal din 14 septembrie 1962, el fiind compus din casă de locuit,

construită din cărămidă și acoperit cu țiglă, cu 4 camere, sală deschisă, bucătărie

și pivniță, un grajd mare pentru animale acoperit cu țiglă, magazie din lemn

acoperită cu țiglă și alte anexe.

Prin Sentința civilă

nr. 14 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

7027/95/2010 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de

pârâții Primăria comunei Drăguțești și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice București, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva

pârâților, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr. 221/2009 și apreciindu-se că reclamantul nu a suferit nici condamnări cu

caracter politic și nici nu s-a luat împotriva lui o măsură administrativă cu

caracter politic.

Curtea de Apel

Craiova prin Decizia nr. 4593 din 03 aprilie 2012 a admis recursul formulat de

reclamant, a casat Sentința civilă nr. 14/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj și

a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca, cu ocazia rejudecării reclamantul

să-și precizeze clar obiectul cererii sale și temeiul juridic al acesteia, respectiv

dacă înțelege să formuleze o acțiune în revendicarea bunurilor și acordarea

despăgubirilor întemeiată pe prevederile CEDO sau o acțiune în restituirea

acestora, ori acordarea măsurilor reparatorii conform legilor speciale de

retrocedare (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/23005).

Prin aceeași decizie

s-a arătat că se impune a se verifica dacă există identitate totală de obiect,

între cauza de față și litigiile declanșate anterior de către reclamant cu

privire la restituirea bunurilor, preluate abuziv.

Prin Sentința nr. 11

din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

7027/95/2010*, s-a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de

pârâta Primăria comunei Drăguțești.

S-a respins acțiunea

formulată de reclamantul P.S., împotriva pârâților U.V.V., Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Comunei Drăguțești și Primăria Comunei

Bălești, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.

Față de îndrumarea

dată de instanța superioară prin Decizia civilă nr. 4593/2012, reclamantul a

arătat că își întemeiată acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și

dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, Legea nr. 30/1991 și

Legea nr. 30/1994.

Cu privire la

imobilul casă de locuit și față de îndrumarea dată prin decizia de casare, s-a

reținut că cererea reclamantului a fost soluționată prin Sentința civilă nr.

147/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 15304/95/2008, rămasă

definitivă prin Decizia nr. 276/2009 a Curții de Apel Craiova și Decizia nr. 5304/2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința civilă

nr. 147/2009 a fost admisă excepția autorității lucrului judecat invocată de

pârâta Primăria comunei Drăguțești, fiind respinsă acțiunea formulată de

reclamantul P.S.

S-a apreciat că sunt incidente

dispozițiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ., reținându-se

că restituirea locuinței situată în punctul „Baraj Rovinari” cu anexele

gospodărești au făcut obiectul acțiunii civile în care s-a pronunțat Sentința

civilă nr. 13 din 31 ianuarie 2008.

Prin această sentință

a fost respinsă acțiunea reclamantului cu privire la restituirea casei și a

anexelor gospodărești, apreciindu-se că notificarea formulată de reclamant în

baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, după intrarea în vigoare a Legii nr.

247/2005, era tardivă.

În acțiunea civilă ce

a format obiectul Dosarul nr. 15304/95/2008 în care s-a pronunțat Sentința

civilă nr. 147/2009, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.

Cu privire la

acțiunea de față, prin care reclamantul a solicitat restituirea aceluiași

imobil, ce a făcut obiectul cauzelor arătate mai sus, tribunalul a apreciat că

sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C.

proc. civ., autoritatea de lucru judecat fiind in rem, avându-se în vedere că

privește aceleași imobile preluate abuziv, astfel că, față de Sentința civilă

nr. 147/2009, există autoritate de lucru judecat.

Cât privește imobilul

teren în suprafață de 35 ha, s-a reținut că cererea reclamantului întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind restituirea suprafeței de 30 ha teren

agricol, a fost soluționată de Judecătoria Târgu Jiu prin Sentința civilă nr.

9664/2011 pronunțată în Dosarul nr. 23402/318/2010, rămasă irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 533/2012 a Tribunalului Gorj.

Prin Sentința civilă

nr. 9664/2011 a fost anulată parțial Hotărârea comisie județene nr. 4207 din

2006 reconstituind reclamantului dreptul de proprietate asupra a 30 ha teren

agricol, prin acordarea de despăgubiri, urmând a fi înscrisă în anexa nr. 39.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Locală Drăguțești, iar prin Decizia civilă

nr. 533/2012 a fost admis recursul, modificată sentința în sensul respingerii

acțiunii, reținându-se că petiționarul nu este îndreptățit la reconstituire

pentru această suprafață de teren.

S-a apreciat de

instanța de recurs că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea

și interpretarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv art. 61 din Legea

nr. 1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Cum Legea nr.

247/2005 a modificat atât legile fondului funciar, cât și Legea nr. 10/2001,

tribunalul a apreciat că și cu privire la teren există autoritate de lucru

judecat, fiind incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., raportat la

dispozițiile art. 166 C. proc. civ., susținerea reclamantului că ar deține o

suprafață mai mare de teren în acel punct, fiind făcută tocmai pentru a nu se

reține autoritatea lucrului judecat.

Prin urmare, s-a

reținut că există identitate totală de obiect între cauza de față și litigiile

declanșate anterior de către reclamant.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul P.S., criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, prin încheierea de la termenul de judecată din 29

aprilie 2013 a calificat ca fiind recurs calea de atac exercitată de reclamant

împotriva Sentinței civile nr. 11 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de

Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010*, având în vedere că acțiunea este

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, în raport de dispozițiile art.

XII din Legea nr. 202/2010, coroborat cu art. XXVI din aceeași lege.

Prin Decizia nr. 5659

din 27 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamant.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a constatat că, procedând la rejudecarea cauzei, în

mod corect Tribunalul Gorj a reținut că în cauză operează autoritatea de lucru

judecat sub forma prezumției, față de ceea ce au statuat instanțele

judecătorești în litigiile anterioare soluționate prin hotărâri definitive și

irevocabile.

Astfel, cererea de

față s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, așa cum rezultă din

precizarea de acțiune de la fila 16 dosar fond și declarația dată de reclamant

în ședința publică din 7 decembrie 2012, existentă la fila 66 același dosar.

Trebuie precizat că,

Legea nr. 247/2005 deși a adus modificări atât legilor fondului funciar, cât și

Legii nr. 10/2001, aceasta nu a repus în termenul de notificare persoanele care

nu au formulat în termen cererea de restituire sau în despăgubiri.

Prin urmare, în

situația în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că

cererea de restituire sau despăgubiri nu a fost formulată în termen, nu se

poate ca odată cu apariția Legii nr. 247/2005 să aibă loc o repunere în termen

care să dea dreptul la o nouă acțiune în instanță, deoarece legea nu prevede o

asemenea posibilitate.

Or, în speță, în ceea

ce privește imobilul casă de locuit și anexe gospodărești există hotărâre

judecătorească irevocabilă prin care s-a reținut că reclamantul nu a formulat

în termen notificarea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată

prin Legea nr. 247/2005.

S-a reținut că, în

prezenta cauză, reclamantul a solicitat restituirea aceluiași imobil, ce a

făcut obiectul litigiilor soluționate anterior în mod irevocabil prin

respingerea acțiunii, așa încât cererea de restituire sau în despăgubiri nu mai

poate fi analizată, câtă vreme cererea a făcut obiectul unei judecăți

anterioare și s-a tranșat irevocabil modalitatea de soluționare a acesteia.

De asemenea,

referitor la cererea ce vizează terenul în suprafață de 35 ha, s-a constatat că

și aceasta a format obiectul unei judecăți anterioare, stabilindu-se în mod

irevocabil că reclamantul nu este îndreptățit la restituire.

Prin urmare, s-a

reținut că și problema terenului în litigiu a fost tranșată prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, iar modalitatea de soluționare a acesteia nu mai

poate fi contrazisă prin hotărârea pronunțată în prezenta cauză, deoarece s-ar

aduce atingere prevederilor art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin.

(2) C. civ., ce instituie prezumția de lucru judecat.

În consecință,

instanța de recurs a constatat că Tribunalul Gorj s-a conformat îndrumărilor

date prin decizia de casare, respectând întocmai dispozițiile art. 315 C. proc.

civ.

Cu privire la

susținerile bazate pe prevederile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, curtea de apel a reținut că aceste prevederi legale

reglementează dreptul la viață și, respectiv, interzicerea torturii, astfel că

nu au niciun fel de incidență în cauza dedusă judecății.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul P.S., susținând încălcarea normelor

procedurale prin calificarea greșită a căii de atac de către instanță.

În acest sens,

recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit curtea de apel a calificat calea

de atac exercitată ca fiind recurs, iar nu apel.

Recurentul a criticat

decizia atacată arătând și că, în mod nelegal instanța a soluționat cauza prin

prisma excepției autorității de lucru judecat, fără a intra pe fondul cauzei.

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc.

civ., dar nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Contrar susținerii

reclamantului recurent, calificarea căii de atac s-a realizat în mod corect de

către instanța anterioară, în raport de modificările operate în ce privește

regimul căilor de atac în materia Legii nr. 10/2001, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 202/2010, și în raport

de norma tranzitorie conținută de acest din urmă act normativ.

Astfel, în mod corect

instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. XII din Legea nr.

202/2010 și art. XXVI din Legea nr. 202/2010, în raport de obiectul cauzei.

În speță, sentința

primei instanțe a fost pronunțată la data de 25 ianuarie 2013, ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (care a avut loc la 25 noiembrie

2010), iar această hotărâre, atât potrivit normei tranzitorii cât și potrivit

dispoziției de drept comun (art. 725 C. proc. civ.) rămâne supusă regimului

căilor de atac în vigoare la data emiterii actului jurisdicțional.

O hotărâre

desființată (cum este sentința pronunțată în cauză în primul ciclu procesual)

nu este producătoare de efecte, este inexistentă juridic, astfel încât prin

raportare la ea nu se poate determina situația căilor de atac cărora le este

supusă.

Intenția

legiuitorului, dedusă din conținutul art. XXVI al Legii nr. 202/2010, a constat

în suprimarea unei căi de atac în privința hotărârilor de primă instanță

pronunțate după intrarea în vigoare a noii reglementări - ipoteză regăsită în

speță, cu referire la Sentința civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului

Gorj.

În felul acesta,

legiuitorul s-a îndepărtat de la regula conform căreia dispozițiile noi de

procedură se aplică numai proceselor, cererilor începute, respectiv formulate

după intrarea în vigoare a legii (art. XXII alin. (2)), alegând ca moment de

referință cel al pronunțării hotărârii de primă instanță după modificarea

normei.

În consecință,

rezultă că instanța anterioară a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.

XXVI din Legea nr. 202/2010, atunci când a constatat că împotriva sentinței tribunalului

este deschisă doar calea de atac a recursului și a procedat în consecință la

calificarea și soluționarea acesteia.

Ca atare, fiind vorba

în speță de o hotărâre irevocabilă, devenită astfel prin judecata recursului,

rezultă caracterul inadmisibil al demersului judiciar cu care reclamantul a

învestit Înalta Curte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva Deciziei nr. 5659

din 27 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM