Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.12.2013
inadmisibil

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2013

HOTĂRÂRE
12.12.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5789/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 27 mai 2010 sub nr. 7027/95/2010, reclamantul P.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la restituirea imobilelor casă de cărămidă cu cinci încăperi, acoperită cu țiglă, un grajd de animale acoperit cu țiglă, o magazie construită din lemn și acoperită cu țiglă, un pătul construit din lemn acoperit cu țiglă și terenul aferent în suprafață de 35 ha, preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și acordarea despăgubirilor civile pentru încălcarea drepturilor prevăzute de art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Inițial, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut că acest imobil se află pe teritoriul comunei Bălești, după aceea precizând că se află pe teritoriul comunei Drăguțești, lângă Barajul Rovinari, astfel că au fost citați în cauză Primăria comunei Drăguțești, precum și detentorul U.V.V., care în baza contractului de vânzare-cumpărare a achiziționat mai multe imobile construcții de la SC A.B. SA.

Instanța a dispus atașarea Dosarului nr. 15304/95/2008 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 147 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, iar reclamantul și-a precizat acțiunea la 11 ianuarie 2012, în sensul că obiect al cererii de chemare în judecată îl constituie despăgubiri numai pentru imobilul descris la punctul 1 din Procesul-verbal din 14 septembrie 1962, el fiind compus din casă de locuit, construită din cărămidă și acoperit cu țiglă, cu 4 camere, sală deschisă, bucătărie și pivniță, un grajd mare pentru animale acoperit cu țiglă, magazie din lemn acoperită cu țiglă și alte anexe.

Prin Sentința civilă nr. 14 din 25 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții Primăria comunei Drăguțești și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2009 și apreciindu-se că reclamantul nu a suferit nici condamnări cu caracter politic și nici nu s-a luat împotriva lui o măsură administrativă cu caracter politic.

Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 4593 din 03 aprilie 2012 a admis recursul formulat de reclamant, a casat Sentința civilă nr. 14/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj și a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca, cu ocazia rejudecării reclamantul să-și precizeze clar obiectul cererii sale și temeiul juridic al acesteia, respectiv dacă înțelege să formuleze o acțiune în revendicarea bunurilor și acordarea despăgubirilor întemeiată pe prevederile CEDO sau o acțiune în restituirea acestora, ori acordarea măsurilor reparatorii conform legilor speciale de retrocedare (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/23005). Prin aceeași decizie s-a arătat că se impune a se verifica dacă există identitate totală de obiect, între cauza de față și litigiile declanșate anterior de către reclamant cu privire la restituirea bunurilor, preluate abuziv.

Prin Sentința nr. 11 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010*, s-a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta Primăria comunei Drăguțești. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.S., împotriva pârâților U.V.V., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Comunei Drăguțești și Primăria Comunei Bălești, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009. Față de îndrumarea dată de instanța superioară prin Decizia civilă nr. 4593/2012, reclamantul a arătat că își întemeiată acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, Legea nr. 30/1991 și Legea nr. 30/1994.

Cu privire la imobilul casă de locuit și față de îndrumarea dată prin decizia de casare, s-a reținut că cererea reclamantului a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 147/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 15304/95/2008, rămasă definitivă prin Decizia nr. 276/2009 a Curții de Apel Craiova și Decizia nr. 5304/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Sentința civilă nr. 147/2009 a fost admisă excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta Primăria comunei Drăguțești, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul P.S. S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc.

civ., reținându-se că restituirea locuinței situată în punctul „Baraj Rovinari” cu anexele gospodărești au făcut obiectul acțiunii civile în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 13 din 31 ianuarie 2008. Prin această sentință a fost respinsă acțiunea reclamantului cu privire la restituirea casei și a anexelor gospodărești, apreciindu-se că notificarea formulată de reclamant în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, era tardivă. În acțiunea civilă ce a format obiectul Dosarul nr. 15304/95/2008 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 147/2009, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005. Cu privire la acțiunea de față, prin care reclamantul a solicitat restituirea aceluiași imobil, ce a făcut obiectul cauzelor arătate mai sus, tribunalul a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1201 C. civ.

raportat la art. 166 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat fiind in rem, avându-se în vedere că privește aceleași imobile preluate abuziv, astfel că, față de Sentința civilă nr. 147/2009, există autoritate de lucru judecat. Cât privește imobilul teren în suprafață de 35 ha, s-a reținut că cererea reclamantului întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind restituirea suprafeței de 30 ha teren agricol, a fost soluționată de Judecătoria Târgu Jiu prin Sentința civilă nr. 9664/2011 pronunțată în Dosarul nr. 23402/318/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 533/2012 a Tribunalului Gorj.

Prin Sentința civilă nr. 9664/2011 a fost anulată parțial Hotărârea comisie județene nr. 4207 din 2006 reconstituind reclamantului dreptul de proprietate asupra a 30 ha teren agricol, prin acordarea de despăgubiri, urmând a fi înscrisă în anexa nr. 39. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Locală Drăguțești, iar prin Decizia civilă nr. 533/2012 a fost admis recursul, modificată sentința în sensul respingerii acțiunii, reținându-se că petiționarul nu este îndreptățit la reconstituire pentru această suprafață de teren. S-a apreciat de instanța de recurs că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv art. 61 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Cum Legea nr. 247/2005 a modificat atât legile fondului funciar, cât și Legea nr. 10/2001, tribunalul a apreciat că și cu privire la teren există autoritate de lucru judecat, fiind incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., raportat la dispozițiile art. 166 C. proc. civ., susținerea reclamantului că ar deține o suprafață mai mare de teren în acel punct, fiind făcută tocmai pentru a nu se reține autoritatea lucrului judecat. Prin urmare, s-a reținut că există identitate totală de obiect între cauza de față și litigiile declanșate anterior de către reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.S., criticând-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin încheierea de la termenul de judecată din 29 aprilie 2013 a calificat ca fiind recurs calea de atac exercitată de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 11 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7027/95/2010*, având în vedere că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, în raport de dispozițiile art. XII din Legea nr. 202/2010, coroborat cu art. XXVI din aceeași lege. Prin Decizia nr. 5659 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, procedând la rejudecarea cauzei, în mod corect Tribunalul Gorj a reținut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumției, față de ceea ce au statuat instanțele judecătorești în litigiile anterioare soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile.

Astfel, cererea de față s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, așa cum rezultă din precizarea de acțiune de la fila 16 dosar fond și declarația dată de reclamant în ședința publică din 7 decembrie 2012, existentă la fila 66 același dosar. Trebuie precizat că, Legea nr. 247/2005 deși a adus modificări atât legilor fondului funciar, cât și Legii nr. 10/2001, aceasta nu a repus în termenul de notificare persoanele care nu au formulat în termen cererea de restituire sau în despăgubiri. Prin urmare, în situația în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că cererea de restituire sau despăgubiri nu a fost formulată în termen, nu se poate ca odată cu apariția Legii nr. 247/2005 să aibă loc o repunere în termen care să dea dreptul la o nouă acțiune în instanță, deoarece legea nu prevede o asemenea posibilitate.

Or, în speță, în ceea ce privește imobilul casă de locuit și anexe gospodărești există hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a reținut că reclamantul nu a formulat în termen notificarea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. S-a reținut că, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat restituirea aceluiași imobil, ce a făcut obiectul litigiilor soluționate anterior în mod irevocabil prin respingerea acțiunii, așa încât cererea de restituire sau în despăgubiri nu mai poate fi analizată, câtă vreme cererea a făcut obiectul unei judecăți anterioare și s-a tranșat irevocabil modalitatea de soluționare a acesteia. De asemenea, referitor la cererea ce vizează terenul în suprafață de 35 ha, s-a constatat că și aceasta a format obiectul unei judecăți anterioare, stabilindu-se în mod irevocabil că reclamantul nu este îndreptățit la restituire.

Prin urmare, s-a reținut că și problema terenului în litigiu a fost tranșată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar modalitatea de soluționare a acesteia nu mai poate fi contrazisă prin hotărârea pronunțată în prezenta cauză, deoarece s-ar aduce atingere prevederilor art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., ce instituie prezumția de lucru judecat. În consecință, instanța de recurs a constatat că Tribunalul Gorj s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare, respectând întocmai dispozițiile art. 315 C. proc. civ. Cu privire la susținerile bazate pe prevederile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, curtea de apel a reținut că aceste prevederi legale reglementează dreptul la viață și, respectiv, interzicerea torturii, astfel că nu au niciun fel de incidență în cauza dedusă judecății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.S., susținând încălcarea normelor procedurale prin calificarea greșită a căii de atac de către instanță. În acest sens, recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit curtea de apel a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs, iar nu apel. Recurentul a criticat decizia atacată arătând și că, în mod nelegal instanța a soluționat cauza prin prisma excepției autorității de lucru judecat, fără a intra pe fondul cauzei. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc.

civ., dar nu sunt fondate, pentru următoarele considerente: Contrar susținerii reclamantului recurent, calificarea căii de atac s-a realizat în mod corect de către instanța anterioară, în raport de modificările operate în ce privește regimul căilor de atac în materia Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 202/2010, și în raport de norma tranzitorie conținută de acest din urmă act normativ. Astfel, în mod corect instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. XII din Legea nr. 202/2010 și art. XXVI din Legea nr. 202/2010, în raport de obiectul cauzei. În speță, sentința primei instanțe a fost pronunțată la data de 25 ianuarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 (care a avut loc la 25 noiembrie 2010), iar această hotărâre, atât potrivit normei tranzitorii cât și potrivit dispoziției de drept comun (art. 725 C. proc.

civ.) rămâne supusă regimului căilor de atac în vigoare la data emiterii actului jurisdicțional. O hotărâre desființată (cum este sentința pronunțată în cauză în primul ciclu procesual) nu este producătoare de efecte, este inexistentă juridic, astfel încât prin raportare la ea nu se poate determina situația căilor de atac cărora le este supusă. Intenția legiuitorului, dedusă din conținutul art. XXVI al Legii nr. 202/2010, a constat în suprimarea unei căi de atac în privința hotărârilor de primă instanță pronunțate după intrarea în vigoare a noii reglementări - ipoteză regăsită în speță, cu referire la Sentința civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului Gorj.

În felul acesta, legiuitorul s-a îndepărtat de la regula conform căreia dispozițiile noi de procedură se aplică numai proceselor, cererilor începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a legii (art. XXII alin. (2)), alegând ca moment de referință cel al pronunțării hotărârii de primă instanță după modificarea normei. În consecință, rezultă că instanța anterioară a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. XXVI din Legea nr. 202/2010, atunci când a constatat că împotriva sentinței tribunalului este deschisă doar calea de atac a recursului și a procedat în consecință la calificarea și soluționarea acesteia. Ca atare, fiind vorba în speță de o hotărâre irevocabilă, devenită astfel prin judecata recursului, rezultă caracterul inadmisibil al demersului judiciar cu care reclamantul a învestit Înalta Curte.

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva Deciziei nr. 5659 din 27 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5304/2010
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 26 august 2008, formulată de reclamantul P.S. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și Primăria Drăguțești, s-a solicitat ca prin hotărâr
ÎCCJ 2012-05-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3811/2012
Asupra recursului civil de față, constată: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 28 mai 2010, reclamantul P.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea
ÎCCJ 2013-03-22
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1625/2013
civilă nr. 53 din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, apelul reclamanților a fost admis, sentința apelată a fost schimbată în parte în sensul că a admis în parte acțiunea completată și a constatat dreptul r
ÎCCJ 2010-02-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 994/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 2155/90/2008 astfel cum a fost precizată, P.G. a solicitat în contradictoriu cu Prim
ÎCCJ 2011-11-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8198/2011
fie în sensul admisibilității cererii de acordare a despăgubirilor întemeiată pe Legea nr. 10/2001 în cazul stabilirii despăgubirilor plafonate în baza Legii nr. 112/1995. Rejudecând cauza, prin Sentința civilă nr. 588 din 25 mai 2010, Trib
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă