ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 994/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 2155/90/2008 astfel cum a fost precizată, P.G.

a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Bălcești, anularea dispoziției nr. 147 din 16 iunie 2008 emisă de primar și constatarea calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent – despăgubiri bănești – care vor fi acordate potrivit procedurii prevăzută în titlul VII din Legea nr. 247/2005 – pentru o casă cu 6 încăperi și pivniță din cărămidă acoperită cu tablă galvanizată, o casă cu 3 camere, din cărămidă acoperită cu tablă galvanizată, un pătul cu capacitate de 2 vagoane, din lemn acoperit cu tablă galvanizată, o magazie cu capacitatea de 5 vagoane, din lemn, acoperită cu tablă galvanizată – dimensiuni 17/35 m, un șopron din scândură acoperit cu tablă galvanizată de dimensiuni 12/4, o casă cu dimensiunile 6/4 pentru oi, din scândură acoperită cu tablă galvanizată, un coteț 5/2 m și gardul împrejmuitor din scândură, în lungime de 200 ml.

În motivarea contestației, reclamantul arată că aceste construcții au aparținut autorului său P.P. și i-au fost transmise prin succesiunea deschisă în 1947, iar în 1950 a fost strămutat cu întreaga familie în comuna Bulzești cu domiciliu obligatoriu, iar imobilele preluate. După revoluția din 1989 reclamantul pretinde că în temeiul sentinței nr. 2979 din 09 septembrie 1997, Consiliul local Bălcești a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie bunurile preluate abuziv, fără nici un titlu. Notificarea adresată Primăriei Bălcești a fost respinsă prin dispoziția nr. 147 din 16 iunie 2008 cu motivarea că bunurile solicitate nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 iar degradarea imobilelor s-a produs ca urmare a lipsei de diligență a notificatorului.

Prin sentința nr. 1063 din 27 noiembrie 2008 Tribunalul Vâlcea a respins excepția lipsei de legitimare procesuală pasivă a primarului orașului Bălcești precum și cererea reclamantului P.G. împotriva Primăriei orașului Bălcești. Prin aceeași sentință tribunalul a admis acțiunea contestatorului P.G., a anulat dispoziția nr. 147/2008 emisă de primarul orașului Bălcești și a constatat calitatea acestuia de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent potrivit Legii nr. 10/2001, asupra construcțiilor solicitate prin notificare și prin acțiunea adresată instanței. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că situația terenurilor contestatorului preluate abuziv a fost rezolvată în temeiul Legii nr. 18/2001 nu însă și a construcțiilor.

În gospodăria reclamantului a funcționat sediul C.A.P. Gorunești până în anul 1975, după care construcțiile au fost demolate, iar materialele au fost transportate la noul sediu al C.A.P. și folosite la construcția acestuia. Din bunurile preluate și solicitate de reclamant, în prezent mai există o singură casă, aflată în stare avansată de degradare. Imobilele preluate abuziv de la reclamant, a reținut instanța, fac obiectul Legii nr. 10/2001, chiar dacă în privința acestora s-a pronunțat sentința nr. 2979/1997 în revendicare, anterior apariției Legii nr. 10/2001. În condițiile în care construcțiile nu mai există în natură, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, probele evidențiind că degradarea lor s-a produs anterior anului 1990, dată până la care contestatorul s-a aflat în imposibilitate de a le folosi.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 30 A din 5 februarie 2009 a admis apelul Primarului orașului Bălcești împotriva sentinței civile nr. 1063 din 27 noiembrie 2008 A Tribunalului Vâlcea, pe care a schimbat-o și pe fond a respins ca nefondată contestația lui P.G. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Pitești a reținut că, în condițiile în care prin sentința nr. 2979 din 9 septembrie 1997 a Judecătoriei Drăgășani, a fost promovată acțiunea reclamantului P.G. în revendicarea bunurilor preluate abuziv, anterior anului 1950, solicitate și prin notificare, acesta nu mai este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece bunurile se aflau deja în proprietatea acestuia la data apariției legii.

În recursul declarat de P.G. împotriva deciziei civile nr. 30 A din 05 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și neîncadrat în drept se susține în esență că la data soluționării acțiunii în revendicare, construcțiile nu mai existau, astfel ca reparația efectivă a prejudiciului adus reclamantului prin deposedarea abuzivă nu s-a realizat pe calea acțiunii de drept comun, situație în care acesta, în temeiul Legii nr. 10/2001 are acces la modalitatea de reparație prin echivalent reglementată de lege în art. 26 alin. (1). - Susținerile instanței de apel privind neacordarea de măsuri reparatorii datorită sentinței pronunțată în revendicarea unor construcții inexistente, încalcă principiile legale fundamentale ale asigurării unor reparații reale în condițiile Legii nr. 10/2001 prin echivalent.

Recursul este întemeiat. Prin dispoziția nr. 147 din 16 iunie 2008 a Primarului Orașului Bălcești notificarea reclamantului P.G. prin care solicita în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile din orașul Bălcești – trecute fără titlu în proprietatea statului și apoi folosite de C.A.P. – în prezent demolate și unele aflate în stare avansată de degradare, a fost respinsă pe considerentul că acestea nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 și în plus prin sentința nr. 2979/1997 a Judecătoriei Drăgășani acestea i-au fost restituite. Este adevărat că în 1997 reclamantul a promovat o acțiune în revendicare a bunurilor imobile, teren și construcțiile de care fusese deposedat abuziv.

Din considerentele sentinței nr. 2979/1997 prin care acțiunea în revendicare a fost admisă integral se observă clar că reclamantul a învederat instanței că edificatele aflate pe teren au fost demolate și mutate de fostul C.A.P. în altă parte, construcția rămasă fiind și ea în stare avansată de degradare. Aceeași idee a fost exprimată de reclamant prin avocat și în concluziile puse în instanța și consemnate în practicaua sentinței – atunci când a solicitat ca pentru construcțiile care nu se mai afla pe teren să-i fie acordate despăgubiri. În pofida acestor susțineri și chiar a acordului pârâtei de restituirea imobilului – teren și construcția aflată pe acesta, prin sentința nr. 2979/1997, instanța admite în integralitate acțiunea în revendicare formulată de P.G.

dispunând restituirea terenului loc de casă și a tuturor construcțiilor aflate pe teren și pentru care reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 sub forma despăgubirilor bănești. Susținerea intimatei – făcută în întâmpinare potrivit căreia existența sentinței nr. 2979/1997 îi obstrucționează reclamantului calea valorificării dreptului sau în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie analizată în raport de administrarea probelor concludente legate de executarea sentinței în termenul legal de prescripție și în funcție de efectele hotărârii judecătorești a cărei executare s-a prescris, în planul valorificării aceluiași drept dar în temeiul altei cauze, în speță Legea nr. 10/2001.

De asemenea trebuia verificată și probată susținerea reclamantului privind demolarea construcțiilor, perioada demolării și autorii acestei măsuri, pentru a se putea stabili incidența sub toate aspectele a dispozițiunilor Legii nr. 10/2001 pe care reclamantul și-a fondat acțiunea. Se impune de a asemenea efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate menită să stabilească dacă pe teren mai există construcțiile solicitate prin notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, starea celor care mai există, cauzele degradărilor (vechimea sau distrugerea). Numai după administrarea acestor probe și atașarea dosarului administrativ ce a stat la baza dispoziției contestate nr. 147/2008 se poate concluziona pertinent în legătură cu incidența în cauză a dispozițiunilor Legii nr. 10/2001 – și a măsurilor reparatorii care se impun – față de caracterul prioritar al reparațiilor în natură – consacrate de Legea nr. 10/2001.

În contextul celor mai sus arătate se impune admiterea recursului și aplicarea în cauză a dispozițiunilor art. 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei civile nr. 30 A din 05 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.