ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3565/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 3209 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Harghita a respins contestația formulată de reclamanta D.B.I. împotriva dispoziției din 2 octombrie 2007 emisă de Primarul orașului Bălan. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin notificarea din 14 august 2001 reclamanta a solicitat despăgubiri pentru terenul intravilan din comuna S., trecut ulterior în teritoriul Băla, în suprafață de 57.311 m.p., din care aproximativ 20.000 m.p. sunt ocupați de construcții din anul 1952. Prin dispoziția atacată Primarul orașului Bălan a respins cererea reclamantei cu motivarea că imobilul pentru care se solicită despăgubiri nu a fost preluat de stat în mod abuziv și că nu s-a făcut dovada că terenurile ar fi aparținut antecesorului reclamantei, D.A.

Verificând dispoziția din 2 octombrie 2007 instanța de fond a stabilit că reclamanta nu a solicitat terenurile din cărțile funciare în care era notat ca proprietar D.A., ci terenurile de sub nr. top CC, DD, EE, FF și GG care se regăsesc în CF XX și în care este notat Statul Român ca proprietar, fără a se dovedi că aceste terenuri au aparținut autorului său, că acestea au fost trecute abuziv în proprietatea statului după 1954 și că sunt identice cu terenurile din CF ZZ sau QQ. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea ei și admiterea contestației formulate.

În motivarea apelului a arătat că în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea măsurilor reparatorii fie prin restituire în natură, fie prin echivalent, deoarece terenurile notificate au fost preluate abuziv de Statul Român după 6 martie 1945. Prin decizia 87/A din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul reținând că din CF nr. ZZ rezultă fără putință de tăgadă că terenul solicitat de reclamantă a fost expropriat în anul 1938, deci nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii, respectiv admiterii contestației împotriva dispoziției din 2 octombrie 2007 a Primarului orașului Bălan.

În motivarea recursului arată că decizia atacată este dată cu aprecierea eronată a probatoriului administrat și cu încălcarea vădită și gravă a legii, constând în încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (2), (4) și (5) C. proc. civ. Susține că prin dispoziția contestată nu s-a făcut referire la faptul că dreptul de proprietate al antecesorului nu a fost dovedit sau că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, astfel încât instanța de fond nu putea să analizeze aceste aspecte decât cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. De asemenea, critică decizia recurată sub aspectul nepronunțării asupra acordării măsurilor reparatorii cu privire la terenurile în suprafață de 17.831 m.p.

identificate cu nr. top HH, II, JJ, KK și LL. Susține că dispoziția din 2 octombrie 2007 a intimatului-pârât este netemeinică, ceea ce atrage netemeinicia sentinței Tribunalului Harghita și a deciziei Curții de Apel Târgu Mureș. Examinând recursul în limita criticilor promovate, ce se încadrează formal în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate, deoarece motivarea instanței de apel nu este nici contradictorie, nici străină de cauză. Pentru a fi contradictorie, este necesar ca hotărârea atacată să cuprindă argumente care să justifice altă soluție decât cea pronunțată în cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

De altfel, recurenta nici nu a dezvoltat acest aspect, mărginindu-se să-și întemeieze recursul în drept și pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează încălcarea vădită a prevederilor art. 129 alin. (2), (4) și (5) C. proc. civ., constând în faptul că judecătorul nu și-a îndeplinit rolul activ conferit de aceste texte de lege, rezolvând cauza dedusă judecății fără a cerceta fondul. O asemenea critică nu poate fi primită. Din analiza deciziei pronunțate în apel rezultă că instanța a cercetat pricina atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului prevăzut de art. 294-295 C. proc.

civ., fără a identifica elemente de netemeinicie sau nelegalitate a sentinței apelate. De asemenea, a admis probele solicitate de apelanta-reclamantă, respectiv proba cu înscrisuri și cu o expertiză topografică de identificare a parcelelor în litigiu și a dispus comunicarea de date de la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Miercurea Ciuc cu privire la temeiul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român. Din această perspectivă susținerea recurentei referitoare la lipsa rolului activ al judecătorului apare ca vădit nefondată. Recurenta a invocat, de asemenea, încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., constând în aceea că instanța a analizat problema dovezii dreptului de proprietate al antecesorului său și problema încadrării în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, deși aceste aspecte nu sunt vizate de dispoziția contestată, iar obiectul judecății l-ar constitui doar stabilirea caracterului abuziv al preluării imobilelor aparținând autorului său, D.A. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Prin contestația formulată la 26 octombrie 2007 reclamanta a solicitat anularea dispoziției Primarului orașului Bălan și înaintarea propunerii de despăgubiri cuvenite pentru terenurile ce au format proprietatea antecesorului său D.A., expropriate și trecute în proprietatea statului.

Pentru a putea decide asupra contestației întemeiate în mod expres pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 instanța este obligată să stabilească, mai întâi, dacă imobilele în litigiu fac parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv în condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001. Or, atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit, în urma probelor administrate, că imobilul înscris în CF ZZ a fost expropriat în anul 1938, în afara perioadei de referință stabilite de textul de lege mai sus indicat, astfel încât nu poate face obiectul reparației prevăzute de Legea nr. 10/2001. O asemenea analiză nu poate constitui în nici un caz încălcare a principiului disponibilității.

Nici critica referitoare la omisiunea de a se pronunța asupra terenurilor în suprafață de 17.831 m.p. identificate cu numerele top HH, II, JJ, KK și LL nu poate fi primită. Această suprafață a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert F.I. iar instanța de apel, analizând probele administrate a constatat că terenul notificat nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate în fond și apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul reclamantei D.B.I. împotriva deciziei nr. 87/A din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.