ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Vâlcea, secția civilă sub nr. 2499/90/2007 la data de 13 iunie 2007,

reclamanții P.C.M., D.L. și P.I.I. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

în contradictoriu cu M.R.V., anularea în parte a dispozițiilor nr. 3.949 și

3.950 din 11 aprilie 2007, ambele emise de p.M.R.V. și obligarea pârâtului la

emiterea unor noi dispoziții prin care să se restituie în natură suprafețele de

teren rămase libere și neocupate de construcții aferente imobilelor menționate

în notificare, conform expertizei ce se va întocmi în cauză, precum și

acordarea de despăgubiri pentru suprafețele din aceste terenuri ocupate efectiv

de construcții.

În motivarea contestației, au arătat că, în calitate

de moștenitori ai autorului P.C.I., au solicitat restituirea în natură, pe cât

este posibil și sub forma de despăgubiri pentru ceea ce nu se mai poate

restitui în natură, pentru toate imobilele preluate abuziv din proprietatea

tatălui acestora, sens în care, în baza Legii nr. 10/2001 modificată, au

notificat pe pârât cu notificarea nr. 489/2001, printre imobilele solicitate

figurând și cel de 550 mp din Rm. Vâlcea, precum și cel de 650 mp din Rm.

Vâlcea, și, cum P.M.R.V. nu a răspuns notificării, petenții au depus apoi și

alte cereri în vederea soluționării acesteia.

Au susținut că pentru preluarea abuzivă a imobilelor

respective, au deținut doar adresele menționate în notificare, nu și decretele

de expropriere de care se susține în preambulul dispozițiilor că aceștia nu

le-ar fi depus, și că, ulterior, deplasându-se și la fața locului, au înțeles

că de fapt aceste suprafețe sunt și acum în parte libere, depunând astfel

cererea nr. 37.771 din 29 ianuarie 2005, prin care au solicitat restituirea în

natură a porțiunilor rămase libere, alături de despăgubirile în bani, pentru

restul imobilelor pentru care nu se putea lua măsura restituirii în natură.

În concret, au pretins că din imobilul de 550 mp,

teren din str. Mihai Bravu, cumpărat de autorul lor cu actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 244/1955, a mai rămas liberă o porțiune

de aproximativ 200 mp, în spatele blocului de locuințe de pe str. Pătrașcu

Vodă, teren care nu este ocupat de conducte de alimentare cu apă sau gaze și

este nefolosit pentru că are o pantă foarte înclinată de la stradă până la

bloc, în acest spațiu fiind montat doar un bătător de covoare de către

locatarii din bloc.

Din imobilul de 650 mp, teren din str. Grigore

Procopiu, a mai rămas neocupată o suprafață de aproximativ 600 mp, în spatele

blocului de pe str. Gigore Procopiu, teren viran, liber, fără nici un element

de urbanism, care nu este ocupat de conducte de alimentare cu apă sau gaze, în

dreptul proprietății lui C.V. existând o cale de acces, cu toate că aceasta mai

are un acces pe partea opusă, care duce în spatele blocului pentru ridicarea

gunoiului.

Prin întâmpinarea din 29 august 2007, pârâtul a

solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât prin cele două dispoziții

ale Primarului s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, conform art.

10.3 din H.G. nr. 250/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, respectiv, prin dispoziția nr. 3.949 din 11

aprilie 2007 s-au propus despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 550

mp și construcție, situat în str. Mihai Bravu, deoarece nu s-a putut restitui

acest teren, fiind ocupat de un bloc cu amenajările aferente din str. Pătrașcu

Vodă, terenul având o parte foarte înclinată și fiind ocupat de un bătător de

covoare.

De asemenea, aceeași situație este și în ceea ce

privește dispoziția nr. 3.950 11 aprilie 2007, în care s-a propus acordarea de

despăgubiri pentru terenul de 650 mp din str. Grigore Procopiu, ocupat de blocul

de locuințe, cu amenajările aferente: alei pietonale, spații verzi, loc de

joacă pentru copii, parcare.

În dovedirea contestației petenții au administrat

proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică-judiciară, la rândul său,

pârâtul prezentând o serie de înscrisuri în susținerea poziției procesuale

avute în dosar.

Astfel, petenții au depus la înscrisurile

reprezentate de dispozițiile nr. 3.949 și nr. 3.950 din 11 aprilie 2007, dovada

comunicării dispozițiilor atacate, notificarea adresată inițial Prefecturii

Județului Vâlcea cu privire la imobilele în litigiu, cererea prin care

petiționarii solicită restituirea în natură a terenurilor sau acordarea de

despăgubiri pentru mai multe terenuri între care și cele care fac obiectul

prezentului proces, cererea din 29 noiembrie 2005 privind restituirea în natură

și acordarea de măsuri compensatorii cu privire la terenurile din Rm. Vâlcea,

str. Mihai Bravu și str. Procopiu, certificat de deces seria din 14 iulie 2004

eliberat de P.M.R.V. privind pe contestatoarea P.M., adresa din 12 mai 1987 a

fostei Î.J.G.C.L.V. către P.C.I., ca răspuns la scrisoarea acestuia din 6

aprilie 1987 privind exproprierea conform Decretului nr. 18/1987 a terenului

din str. Procopiu, copia legalizată de Notariatul de Stat Județean Vâlcea, la

data de 26 martie 1975, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 15

iunie 1955, transcris de Grefa Tribunalului Vâlcea, încheiat între vânzătoarea

M.S.N. și cumpărătorii P.C.I. și P.M. cu privire la un teren cu casă de locuit,

de circa 510 mp, situat în Rm. Vâlcea, str. Mihai Bravu.

Contestatorii au mai depus la dosar schița de plan

din anul 1975 pentru imobilul din str. Mihai Bravu (și str. Gabriel

Stoianovici), planul cadastral pentru terenul din str. Grigore Procopiu, au

prezentat și alte înscrisuri, între care o notificare către pârât, emisă la 15

ianuarie 2008, în sensul de a nu se aduce modificări terenului din str. Grigore

Procopiu, precum și un set de fotografii privind lucrările pretins începute

spre realizare la terenul menționat.

La rândul său, pârâtul a depus înscrisurile constând

în adrese ale comisiei de analiză pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul

P.R.V., înregistrate la 10 octombrie 2007, ca fiind remise către SC A. SA, SC C.D.,

respectiv SC C.G. SA, în sensul de a figura pe planul de situație anexat toate

trasele utilităților, respectiv apă și canal, rețele de electricitate și de

alimentare cu energie termică, dacă acestea există, fiecare fiind însoțită și

de planul de situație la care se face referire.

După introducerea acțiunii, petenta P.C.I. a decedat

la data de 14 iulie 2007, conform actului de deces de la dosar fond, procesul

fiind continuat de către ceilalți contestatori, în nume personal și în calitate

de moștenitori ai săi, conform precizărilor făcute în ședință publică (dosar

fond).

Prin sentința civilă nr. 191 din 6 martie 2008

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a admis în parte contestația

reclamanților formulată împotriva dispoziției nr. 3.949 din 11 aprilie 2007,

care a fost parțial anulată, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă

dispoziție privind restituirea în natură a suprafeței de 178 mp teren situat în

municipiul Râmnicu Vâlcea, cu acces la str. Gabriel Stoianovici, identificat în

schița Anexă, la completarea raportului de expertiză întocmit de expert ing. K.S.;

a fost menținut restul dispoziției contestate pentru diferența de teren de 372

mp; s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva dispoziției nr.

3.950 din 11 aprilie 2007 cu privire la terenul din Râmnicu Vâlcea, str. Grigore

Procopiu, jud. Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a

reținut că din ansamblul probelor administrate rezultă, în esență, că

terenurile, a căror restituire în natură se solicită în suprafețele menționate,

au aparținut autorului comun P.C.I., fiind expropriate de stat în scopul

edificării unor blocuri de locuințe prin Decretul nr. 116/1983 în str. Mihai

Bravu și Decretul nr. 18/1987 în str. Grigore Procopiu, astfel cum reține și

pârâtul prin dispozițiile contestate.

Prin raportul de expertiză tehnică-judiciară atașat

la dosar, întocmit de expert tehnic specialitatea cadastru ing. K.S., urmat de

completarea efectuată în urma obiecțiunilor formulate de părți și în urma

aplicării la fața locului a înscrisurilor prezentate în cauză, depusă la dosar,

se menționează că fosta proprietate a contestatorilor din str. Grigore

Procopiu, colorată cu roșu în Anexa 1, a fost în suprafață de 653 mp, stabilind

că pe o parte din aceasta se află construit blocul, colorat cu maro în Anexa 1,

și se concluzionează în final că: o suprafață de 233 mp, colorată cu albastru

în aceeași anexă, configurată grafic, poate fi restituită în natură, deoarece

nu se află edificate construcții, este liberă, nu are utilități care să

afecteze zona, ca și lucrare publică pe aceasta fiind un spațiu verde și o alee

de acces, care nu este absolut necesară pentru accesul în bloc, locatarii având

și o altă alee de acces, colorată cu galben în Anexa 1 la raport.

Cât privește fosta proprietate din str. Mihai Bravu,

teren expropriat prin Decretul nr. 116/1983, expertiza a concluzionat că a avut

suprafața totală de 594 mp, colorată cu roșu în Anexa 2, că pe o parte din

teren se află construit un bloc, care are o scară de acces din str. Mihai

Bravu, colorat cu maro în Anexa 2 și propune, în final, ca terenul de 178 mp

colorat cu portocaliu în Anexa 2 din str. Gabriel Stoianovici, să fie restituit

în natură, cu mențiunea că este posibil aceasta întrucât pe teren nu se află

edificate construcții, este liber și nu are utilități care să afecteze zona,

rețeaua de gaze și canalizare fiind configurate în Anexa 1 la raport, care nu

afectează respectiva suprafață.

Expertiza a mai stabilit că din aceeași suprafață de

594 mp, o porțiune de 48 mp, colorată cu mov în Anexa 2, este ocupată de către

vecinul de la Est al proprietății contestatorilor, fapt care nu a fost

contestat de vreuna dintre părți.

Instanța de fonda mai reținut că, potrivit art. 10

din Legea nr. 10/2001, reglementare actualizată, în situația imobilelor

preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost

demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul

liber iar pentru terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent (alin. (1)). În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat

construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate,

persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase

liberă, iar pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent (alin. (2)). Se restituie în natură și terenurile pe

care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu

mai sunt necesare unității deținătoare (alin. (5)). Dacă terenul nu este liber,

măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent (alin. (6), teza

a II-a).

Conform pct. 10.1. din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 ipoteza

restituirii în natură a terenului liber are scopul de a limita restituirea în

natură numai la acele suprafețe de terenuri care nu sunt ocupate de noi

construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale. În cazul în care o parte

din terenul inițial aferent construcției are o astfel de afectațiune, restituirea

se va limita numai la construcția existentă și la terenul liber. Pentru partea

de construcție demolată și pentru terenul ocupat de noi construcții ori afectat

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale restituirea se va converti în măsurile reparatorii în

echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10 din lege (compensare cu

alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale

sau modalitățile reparatorii combinate).

La pct. 10.3. din Normele metodologice, se statuează

că: „În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are

obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a

terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces

(existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și

altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de

alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi

militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații,

restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere

sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și

utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de

teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse

unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație

(străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări

de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice,

piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul

procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul

entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere,

de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a

teritoriului și de urbanism."

Făcând aplicarea normelor legale arătate, față de

probele produse în dosar, tribunalul a apreciat că pretențiile formulate de

contestatori sunt justificate în parte, respectiv este întemeiată contestația

introdusă împotriva dispoziției nr. 3.949/2007, care a fost admisă, în sensul

că s-a anulat în parte, și anume, cu privire la mențiunile cuprinse la art. 1

și 2, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție privind restituirea

în natură a suprafeței de 178 mp din terenul preluat abuziv, așa cum este

identificat în schița anexă nr. 2 la completarea la expertiză, imobil - teren

având accesul în str. Gabriel Stoianovici (partea opusă a str. Mihai Bravu), cu

vecinii indicați în schița anexă parte integrantă din hotărâre, fiind menținută

în rest dispoziția atacată cu privire la mențiunile referitoare la acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru diferența de

teren, respectiv pentru suprafața de 372 mp (550 mp - 178 mp) care nu este

posibil a fi restituită în natură, parcela de 48 mp fiind inclusă în

proprietatea unei persoane fizice, indicate în raportul de expertiză.

Referitor la contestația împotriva dispoziției nr. 3.950/2007,

tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată deoarece, așa cum a

rezultat din ansamblul probelor existente în dosar, suprafața de 653 mp este

afectată în prezent în mod efectiv prin construcția blocului de locuințe, iar

diferența de 233 mp solicitată din aceasta este și ea destinată spațiilor verzi

și afectată de o cale de acces la imobil, care nu a fost ignorată nici de

expert, chiar dacă se susține că nu este absolut necesară, în realitate fiind

în mod cert realizată pentru uzul public al locatarilor din zona în litigiu,

fiind irelevant dacă pentru proprietatea C.V. mai există și o altă cale de

acces la imobil pe partea opusă.

Prima instanță a constatat că, deși pârâtul a pretins

că la nivelul comisiei din cadrul P.R.V. s-au identificat ambele terenuri și

s-a stabilit că nu pot fi restituite în natură, propunând acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, motivat de afectațiunea unor amenajări de utilitate

publică, în fapt nu a dovedit această apărare decât în privința imobilului,

teren ce face obiectul dispoziției nr. 3.950/2007, cel situat în str. Grigore

Procopiu, pe care se află o alee de acces asfaltată, destinată uzului public în

zona în litigiu, precum și spații verzi, lucrări necesare pentru confortul și

pentru accesul locatarilor în imobilele din apropiere.

Totodată, nu s-a confirmat nici situația relevată de

pârât cum că terenul de 178 mp ar fi traversat de utilități publice, precum:

rețele de agent termic, gaze și canalizare sau de energie electrică, expertul

cauzei valorificând actele prezentate.

Împotriva sentinței instanței de fond, în termen

legal, au declarat apel pârâtul M.R.V., precum și reclamanții, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul reclamanților a vizat o singură critică, și

anume, aceea că în mod greșit instanța de fond nu a admis contestația și

împotriva dispoziției nr. 3.950 din 11 aprilie 2007, emisă de pârâtă, în sensul

restituirii în natură a suprafeței de 233 mp. teren.

Reclamanții apelanți au arătat că motivarea sentinței

instanței de fond încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001 și mai ales normele de

aplicare ale acesteia, reglementate prin H.G. nr. 250/2007, în sensul că

terenul precizat mai sus nu este afectat de utilități publice, alei de acces

sau spații verzi și nici de o cale de acces la imobilul proprietatea C.,

deoarece din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că familia C. are

acces la proprietatea sa și prin altă parte, situație asemănătoare având și

locatarii blocului (accesul acestora se poate realiza și pe altă intrare).

Apelul pârâtului P.M.R.V. a criticat sentința

instanței de fond pe considerentul că în mod greșit a fost admisă contestația

și dispusă restituirea în natură cu privire la terenul în suprafață de 178 mp.,

deoarece acest teren este traversat de o conductă de termoficare, fapt dovedit

de planul de situație vizat de C.G., precum și de faptul că acest teren

aparține domeniului public fiind încălcate dispozițiile art. 10 alin. (3) din

H.G. nr. 250/2007, în sensul că este interzisă restituirea terenurilor afectate

de utilități publice și de dotări tehnico-edilitare subterane.

În ședința din 23 mai 2008, Curtea de Apel a dispus

efectuarea unei noi expertize de către același expert care a efectuat expertiza

la instanța de fond, la cererea părților, care să aibă ca obiective precizarea

dacă terenul de 233 mp. reprezintă cale de acces către bloc sau către

proprietatea particulară a numitului C. și dacă acesta din urmă mai are o altă

posibilitate de acces către locuința proprietate personală; să se precizeze în

mod expres dacă suprafața de teren reprezintă în mod clar una din cele două căi

de acces absolut indispensabile la intrarea în blocul respectiv; pentru același

teren să se precizeze dacă este afectat de detalii de sistematizare și

utilități publice, iar pentru terenul de 178 mp să se precizeze dacă este

afectat de utilități publice, respectiv conducte de alimentare cu apă, gaze,

energie electrică și cabluri telefonice, conform Legii nr. 10/2001; dacă face

parte din domeniul public și respectiv în baza cărei hotărâri privind

inventarul bunurilor proprietate publică.

În aceeași ședință a fost admisă și proba cu

înscrisuri de la apelantul-pârât în sensul de a se depune la dosar acte privind

inventarul bunurilor proprietate publică pentru cele două terenuri, respectiv

de 233 mp și 178 mp, iar cu privire la terenul de 178 mp să fie depuse acte de

la SC D., SC E., SC A.C., telefonie, etc., privind afectarea terenului de

utilități publice, să se depună la dosar actul prin care s-a dispus afectarea

terenului de 233 mp cu utilități publice și amenajarea ca spațiu verde,

respectiv includerea în planurile zonale de urbanism.

A fost respinsă proba cu martori ca inadmisibilă pe

teza probatorie solicitată și care de fapt a reprezentat obiectivele stabilite pentru

efectuarea expertizei.

În ședința din 12 septembrie 2008, s-a depus un

borderou cu acte de către apelantul-pârât, iar instanța de apel a pus în vedere

acestei părți să depună la dosar act de la D. și E. privind afectarea

terenurilor în litigiu de utilități publice și completarea raportului de

expertiză în raport de actele depuse la termenul respectiv de către aceeași

parte.

De asemenea, s-a făcut adresă la expert să refacă

lucrarea cu citarea legală a părților, cu obiectivele stabilite în încheierea

de ședință din 23 mai 2008 și să aibă în vedere actele depuse la acest termen

de judecată.

S-a depus refacerea raportului de expertiză tehnică

din dosar, iar în ședința din 5 decembrie 2008, apărătorul

apelanților-contestatori a precizat că are obiecțiuni la raportul de expertiză

în sensul că expertul a identificat pe un teren o conductă cu apă, iar pe

celălalt o conductă cu energie termică, însă în fapt acestea nu se regăsesc pe

teren și solicită completarea raportului de expertiză cu identificarea fizică a

conductelor în cauză, precum și numirea unui expert-consilier.

Instanța de apel a admis obiecțiunile formulate de

apelanții-contestatori și a emis o adresă către expert să completeze lucrarea,

urmând să precizeze în mod concret dacă există conducte în subteran și dacă

cele două terenuri în litigiu sunt afectate de către acestea.

La dosar s-a depus această completare la raportul de

expertiză, precum și opinia separată a expertului observator S.I., la

completarea fiind anexate și acte din partea SC A. SA.

În ședința din data de 20 martie 2009, s-au făcut din

nou obiecțiuni la raportul de expertiză din partea apelanților-contestatori, în

sensul că expertul nu consemnează în lucrare punctul său de vedere cu privire

la constatările efectuate, ci punctul de vedere al reprezentanților SC A. SA.

La același termen, instanța de apel a admis din nou

obiecțiunile formulate de apelanții-contestatori și a dispus refacerea

completării raportului de expertiză, în sensul de a se preciza în mod expres

din constatările sale personale și nu din spusele reprezentanților SC A. SA

dacă există conducte în subteran și dacă cele două terenuri în litigiu sunt

afectate de acestea, urmând a se dispune și convocarea expertului la completul

de judecată, în cameră de consiliu, respectiv în data de 31 martie 2009 la ora

10,00 pentru a i se da lămuriri.

S-a dispus o nouă completare la raportul de expertiză

și de această dată apărătorul apelanților-contestatori a formulat obiecțiuni în

ședința din 29 mai 2009, invocând pe de o parte faptul că expertul nu a răspuns

la obiectivele stabilite de instanță prin încheierea de ședință din 20 martie

2009, în sensul că nu s-a deplasat în teren și nu a citat părțile. Totodată,

s-a solicitat înlocuirea expertului cu un altul, specialist în instalații, care

să răspundă la obiectivul care se referă la utilități.

Instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul

de expertiză, constatând că expertul s-a deplasat în teren pentru efectuarea

lucrării, a convocat părțile pentru termenul stabilit și a răspuns la

obiectivele stabilite de instanță în prima completare, iar în ultima completare

expertul a făcut numai precizări la cea inițială, situație față de care nu se

mai impunea citarea părților.

În plus, Curtea de Apel a apreciat că expertul

desemnat în cauză, respectiv de specialitate topo, are pregătirea necesară

pentru a stabili dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare și

utilități publice în înțelesul Legii nr. 10/2001, situație care nu impune în

nici un fel înlocuirea acestuia cu un expert în instalații.

Pe de altă parte, s-a reținut de către instanța de

apel faptul că dosarul se află de multă vreme pe rolul instanței judecătorești,

s-a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță, s-a refăcut raportul de

expertiză și a fost completat de mai multe ori prin încuviințarea obiecțiunilor

formulate de către apelanții-contestatori.

Prin decizia civilă nr. 98/ A din 5 iunie 2009 Curtea

de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si

asigurări sociale si pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul

declarat de pârâtul M.R.V., a schimbat în parte sentința în sensul că a respins

contestația și față de dispoziția nr. 3.949 din 11 aprilie 2007 și a respins ca

nefondat apelul reclamanților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a

reținut că în mod greșit instanța de fond a admis contestația formulată de

apelanții-contestatori și a dispus restituirea în natură a terenului în

suprafață de 178 mp cu motivarea că acesta este liber și neafectat de detalii

de sistematizare.

În realitate, așa după cum rezultă din raportul de

expertiză, așa cum a fost refăcut și completat în apel de către inginer expert

K.S., terenul respectiv este afectat atât de rețeaua de termoficare, care are

rolul de a alimenta cu căldură un bloc, cât și de rețeaua de alimentare cu apă

a aceluiași bloc, respectiv: o conductă de canalizare menajeră și un cămin de

canalizare.

Instanța de apel a mai constatat faptul că și

expertul observator S.I. ales de parte, a formulat aceleași concluzii și anume

că terenul în suprafață de 178 mp este afectat de conductele arătate mai sus și

nu se poate dispune restituirea lui în natură.

În ceea ce privește apelul declarat de

apelanții-contestatori prin care se solicită restituirea în natură și a

terenului de 233 mp cu privire la care prima instanță a respins contestația,

s-a reținut de către Curtea de Apel că nici acest teren nu poate fi restituit

în natură.

Astfel, din concluziile aceluiași raport de expertiză

a rezultat că terenul de 233 mp este afectat de conducte în subteran, respectiv

rețea de alimentare cu apă a blocului, trei branșamente de apă ale aceluiași

bloc, trei cămine de apometru, o conductă de canalizare menajeră și cămine de

canalizare, situație care rezultă fără echivoc atât din constatările

expertului, cât și din înscrisurile depuse la dosar de către SC A. SA aflate la

dosar.

În legătură cu existența acestor utilități publice

instanța trebuie să ia în considerare dispozițiile H.G. nr. 930/2005 și anume:

R.C.O.F.S.P.A.A.C., sens în care vor fi respectate toate normele privitoare la

zonele de protecție sanitare sau de siguranță a obiectivelor de alimentare cu

apă pe acest amplasament.

Astfel, este interzisă cu desăvârșire amplasarea de

construcții pe aceste zone de protecție sanitară, afectarea de orice fel a

funcționării rețelelor publice de alimentare cu apă și de canalizare. De asemenea,

în cazul producerii unor avarii la rețelele de apă și de canalizare situate pe

aceste suprafețe de teren, unitățile specializate trebuie să intervină, având

accesul necondiționat pentru remedierea eventualelor avarii.

De asemenea, terenul de 233 mp reprezintă și calea de

acces a locatarilor din bloc, știut fiind că toate blocurile au două căi de

acces, neputând a se impune locatarilor să folosească o singură cale de acces,

fără să paralizeze atributele dreptului de proprietate forțată, comună, respectiv

dreptul de folosință.

Potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 3 din H.G. nr.

250/2007, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea unitară a Legii

nr. 10/2001, nu se pot restitui în natură, terenurile afectate de utilitate

publică, iar prin sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale se are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei

utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări

destinate a deservi nevoilor comunității și anume căi de comunicație (străzi,

alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații

verzi din jurul blocurilor de locuit, precum și altele.

S-a mai reținut de către instanța de apel că ambele

terenuri, respectiv de 178 și 233 mp sunt afectate de amenajări subterane,

respectiv conducte de alimentare cu apă și agent termic, reprezintă și căi de

acces ale locatarilor din bloc, situație față de care nu se poate dispune

restituirea lor în natură.

Așa fiind, din toate probele administrate în cauză

rezultă că terenurile în litigiu sunt afectate de amenajări de utilitate

publică, care fac incidente dispozițiile din Legea nr. 10/2001, republicată, în

sensul că măsurile reparatorii ce pot fi acordate apelanților-reclamanți sunt

cele în echivalent, conform titlului VI din Legea nr. 247/2005 și care, de

altfel, au fost propuse prin dispozițiile contestate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții P.I.I. și D.L., arătând că raportul de expertiză efectuat de expert

ing. K.S. a stabilit că terenurile în litigiu sunt libere de construcții și nu

sunt traversate de conducte subterane; că aleea existentă a fost recent creată

și nu este destinată utilității publice ci pentru accesul familiei C. la

proprietatea sa, în condițiile în care aceasta mai are două căi de acces; că

așa-zisul spațiu verde este un teren viran neamenajat și că obiecțiunile

formulate la raportul de expertiză întocmit în apel din care a rezultat că

ambele terenuri sunt traversate în subteran de conducte de utilități au fost înlăturate

în mod nejustificat.

Prin decizia civilă nr. 324 din 25 ianuarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

respins ca nefondat recursul declarat, reținând că în mod judicios instanța de

apel a constatat că terenurile în litigiu, respectiv, suprafețele de 178 mp și

233 mp, sunt afectate atât de rețeaua de termoficare, ce are rolul de a

alimenta cu căldură blocul, cât și de rețeaua de alimentare cu apă a aceluiași

bloc, respectiv, o conductă de canalizare menajeră și un cămin de canalizare.

Împotriva acestei decizi reclamanții D.L. și P.I. au

formulat contestație în anulare, întemeiată, conform precizărilor orale

dezvoltate prin notele scrise de la dosar, pe dispozițiile art. 317 alin. (2)

C. proc. civ.

În susținerea contestației, s-a arătat, în esență, că

instanța de recurs a soluționat cauza în condițiile în care se impunea

completarea probatoriilor administrate, încălcând astfel dreptul de proprietate

al reclamanților și pronunțând o hotărâre nelegală.

Contestația este nefondată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii, precum și atunci când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la

competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului.

Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că,

pentru aceleași motive anterior arătate, se mai poate face contestație în

anulare când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar

instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă

recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Este de observat că nici în motivele contestației și

nici în notele scrise depuse la dosarul cauzei contestatorii nu au semnalat

nereguli referitoare la procedura de citare ori la competență, astfel încât

deși cererea a fost formal întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ.,

rezultă că acest text de lege este inaplicabil în cauză, întrucât criticile

formulate nu se circumscriu ipotezelor reglementate de norma legală invocată.

Cu toate că în cererea formulată s-a arătat că se

impunea efectuarea unei noi expertize în cauză, echivalând, din perspectiva

dispozițiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ. cu „lipsa unor verificări de

fapt", alin. (2) al art. 317 se raportează la motivele privind procedura

de citare și competența de ordine publică, care însă nu au fost invocate de

către contestatori, astfel încât nu pot fi analizate.

Aspectele învederate de contestatori nu se pot

încadra nici în ipoteza prevăzută de art. 318 teza 1, întrucât presupusele

deficiențe de administrare și interpretare a probatoriilor reprezintă presupuse

greșeli de judecată și nu „greșeli materiale" în sensul reglementării

evocate.

Contestația în anulare specială este o cale

extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile

expres și limitativ prevăzute de lege, prin care nu se pot remedia greșeli de

judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a

unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Deși contestatorii nu au indicat sau precizat la care

dintre cele două cazuri reglementate de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. fac

referire, din modalitatea de redactare a cererii rezultă că este vorba de prima

teză a textului de lege indicat, respectiv, „dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale".

Recursul formulat de contestatori s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar din analiza deciziei ce face

obiectul prezentei căi extraordinare de atac, rezultă că instanța a soluționat

cauza din perspectiva cazului de casare indicat, apreciind, în final, recursul

ca nefondat.

Răspunzând punctual criticilor subsumate motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța supremă a apreciat că „din

probele existente la dosarul cauzei rezultă că terenurile în litigiu sunt

afectate de amenajări de utilitate publică, lucru ce face incidente

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că

măsurile reparatorii ce pot fi acordate recurenților sunt cele în echivalent,

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și care au fost propuse prin

dispozițiile contestate"

A mai reținut că în mod corect instanța de apel, pe

baza unui vast probatoriu administrat în fond și apel, în cadrul căruia

contestatorii și-au exercitat dreptul la apărare formulând cereri și obiecțiuni

la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, a constatat imposibilitatea

restituirii în natură.

Față de cele arătate mai sus, rezultă că instanța de

recurs s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor supuse controlului de

legalitate, sub acest aspect nefiind incident în cauză nici art. 318 teza a

doua C. proc. civ.

Contestatorii solicită, în realitate, să se

reaprecieze o serie de aspecte care țin de situația de fapt or, față de

configurația art. 304 C. proc. civ., acest lucru nu ar fi fost permis nici cu

prilejul soluționării recursului, cu atât mai puțin în soluționarea

contestației în anulare.

Împrejurările relevate de contestatori în susținerea

prezentei căi de atac se referă la chestiuni de fond ce nu pot fi avute în

vedere în acest context și care exced motivelor prevăzute de art. 317 și 318 C.

proc. civ., întrucât deturnează scopul și finalitatea textului legal arătat,

încercându-se transformarea acestei căi extraordinare de atac într-un veritabil

recurs la recurs.

Interpretarea și aprecierea probatoriilor ori a

dispozițiilor legale incidente într-o anumită cauză este atributul instanței de

judecată astfel învestită și reprezintă expresia principiului rolului activ al

acesteia, neputând constitui premise ale formulării unor căi extraordinare.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondată

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare

formulată de contestatorii P.I.I. și D.L. împotriva deciziei civile nr. 324 din

25 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie

2011.