ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă sub nr. 2499/90/2007 la data de 13 iunie 2007, reclamanții P.C.M., D.L. și P.I.I. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu M.R.V., anularea în parte a dispozițiilor nr. 3.949 și 3.950 din 11 aprilie 2007, ambele emise de p.M.R.V. și obligarea pârâtului la emiterea unor noi dispoziții prin care să se restituie în natură suprafețele de teren rămase libere și neocupate de construcții aferente imobilelor menționate în notificare, conform expertizei ce se va întocmi în cauză, precum și acordarea de despăgubiri pentru suprafețele din aceste terenuri ocupate efectiv de construcții.

În motivarea contestației, au arătat că, în calitate de moștenitori ai autorului P.C.I., au solicitat restituirea în natură, pe cât este posibil și sub forma de despăgubiri pentru ceea ce nu se mai poate restitui în natură, pentru toate imobilele preluate abuziv din proprietatea tatălui acestora, sens în care, în baza Legii nr. 10/2001 modificată, au notificat pe pârât cu notificarea nr. 489/2001, printre imobilele solicitate figurând și cel de 550 mp din Rm. Vâlcea, precum și cel de 650 mp din Rm. Vâlcea, și, cum P.M.R.V. nu a răspuns notificării, petenții au depus apoi și alte cereri în vederea soluționării acesteia.

Au susținut că pentru preluarea abuzivă a imobilelor respective, au deținut doar adresele menționate în notificare, nu și decretele de expropriere de care se susține în preambulul dispozițiilor că aceștia nu le-ar fi depus, și că, ulterior, deplasându-se și la fața locului, au înțeles că de fapt aceste suprafețe sunt și acum în parte libere, depunând astfel cererea nr. 37.771 din 29 ianuarie 2005, prin care au solicitat restituirea în natură a porțiunilor rămase libere, alături de despăgubirile în bani, pentru restul imobilelor pentru care nu se putea lua măsura restituirii în natură.

În concret, au pretins că din imobilul de 550 mp, teren din str. Mihai Bravu, cumpărat de autorul lor cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 244/1955, a mai rămas liberă o porțiune de aproximativ 200 mp, în spatele blocului de locuințe de pe str. Pătrașcu Vodă, teren care nu este ocupat de conducte de alimentare cu apă sau gaze și este nefolosit pentru că are o pantă foarte înclinată de la stradă până la bloc, în acest spațiu fiind montat doar un bătător de covoare de către locatarii din bloc. Din imobilul de 650 mp, teren din str. Grigore Procopiu, a mai rămas neocupată o suprafață de aproximativ 600 mp, în spatele blocului de pe str. Gigore Procopiu, teren viran, liber, fără nici un element de urbanism, care nu este ocupat de conducte de alimentare cu apă sau gaze, în dreptul proprietății lui C.V.

existând o cale de acces, cu toate că aceasta mai are un acces pe partea opusă, care duce în spatele blocului pentru ridicarea gunoiului. Prin întâmpinarea din 29 august 2007, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât prin cele două dispoziții ale Primarului s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, conform art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, respectiv, prin dispoziția nr. 3.949 din 11 aprilie 2007 s-au propus despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 550 mp și construcție, situat în str. Mihai Bravu, deoarece nu s-a putut restitui acest teren, fiind ocupat de un bloc cu amenajările aferente din str. Pătrașcu Vodă, terenul având o parte foarte înclinată și fiind ocupat de un bătător de covoare.

De asemenea, aceeași situație este și în ceea ce privește dispoziția nr. 3.950 11 aprilie 2007, în care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul de 650 mp din str. Grigore Procopiu, ocupat de blocul de locuințe, cu amenajările aferente: alei pietonale, spații verzi, loc de joacă pentru copii, parcare. În dovedirea contestației petenții au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică-judiciară, la rândul său, pârâtul prezentând o serie de înscrisuri în susținerea poziției procesuale avute în dosar.

Astfel, petenții au depus la înscrisurile reprezentate de dispozițiile nr. 3.949 și nr. 3.950 din 11 aprilie 2007, dovada comunicării dispozițiilor atacate, notificarea adresată inițial Prefecturii Județului Vâlcea cu privire la imobilele în litigiu, cererea prin care petiționarii solicită restituirea în natură a terenurilor sau acordarea de despăgubiri pentru mai multe terenuri între care și cele care fac obiectul prezentului proces, cererea din 29 noiembrie 2005 privind restituirea în natură și acordarea de măsuri compensatorii cu privire la terenurile din Rm. Vâlcea, str. Mihai Bravu și str. Procopiu, certificat de deces seria din 14 iulie 2004 eliberat de P.M.R.V. privind pe contestatoarea P.M., adresa din 12 mai 1987 a fostei Î.J.G.C.L.V.

către P.C.I., ca răspuns la scrisoarea acestuia din 6 aprilie 1987 privind exproprierea conform Decretului nr. 18/1987 a terenului din str. Procopiu, copia legalizată de Notariatul de Stat Județean Vâlcea, la data de 26 martie 1975, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 15 iunie 1955, transcris de Grefa Tribunalului Vâlcea, încheiat între vânzătoarea M.S.N. și cumpărătorii P.C.I. și P.M. cu privire la un teren cu casă de locuit, de circa 510 mp, situat în Rm. Vâlcea, str. Mihai Bravu. Contestatorii au mai depus la dosar schița de plan din anul 1975 pentru imobilul din str. Mihai Bravu (și str. Gabriel Stoianovici), planul cadastral pentru terenul din str. Grigore Procopiu, au prezentat și alte înscrisuri, între care o notificare către pârât, emisă la 15 ianuarie 2008, în sensul de a nu se aduce modificări terenului din str. Grigore Procopiu, precum și un set de fotografii privind lucrările pretins începute spre realizare la terenul menționat.

La rândul său, pârâtul a depus înscrisurile constând în adrese ale comisiei de analiză pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul P.R.V., înregistrate la 10 octombrie 2007, ca fiind remise către SC A. SA, SC C.D., respectiv SC C.G. SA, în sensul de a figura pe planul de situație anexat toate trasele utilităților, respectiv apă și canal, rețele de electricitate și de alimentare cu energie termică, dacă acestea există, fiecare fiind însoțită și de planul de situație la care se face referire. După introducerea acțiunii, petenta P.C.I. a decedat la data de 14 iulie 2007, conform actului de deces de la dosar fond, procesul fiind continuat de către ceilalți contestatori, în nume personal și în calitate de moștenitori ai săi, conform precizărilor făcute în ședință publică (dosar fond).

Prin sentința civilă nr. 191 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a admis în parte contestația reclamanților formulată împotriva dispoziției nr. 3.949 din 11 aprilie 2007, care a fost parțial anulată, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție privind restituirea în natură a suprafeței de 178 mp teren situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, cu acces la str. Gabriel Stoianovici, identificat în schița Anexă, la completarea raportului de expertiză întocmit de expert ing. K.S.; a fost menținut restul dispoziției contestate pentru diferența de teren de 372 mp; s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva dispoziției nr. 3.950 din 11 aprilie 2007 cu privire la terenul din Râmnicu Vâlcea, str. Grigore Procopiu, jud. Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din ansamblul probelor administrate rezultă, în esență, că terenurile, a căror restituire în natură se solicită în suprafețele menționate, au aparținut autorului comun P.C.I., fiind expropriate de stat în scopul edificării unor blocuri de locuințe prin Decretul nr. 116/1983 în str. Mihai Bravu și Decretul nr. 18/1987 în str. Grigore Procopiu, astfel cum reține și pârâtul prin dispozițiile contestate. Prin raportul de expertiză tehnică-judiciară atașat la dosar, întocmit de expert tehnic specialitatea cadastru ing.

K.S., urmat de completarea efectuată în urma obiecțiunilor formulate de părți și în urma aplicării la fața locului a înscrisurilor prezentate în cauză, depusă la dosar, se menționează că fosta proprietate a contestatorilor din str. Grigore Procopiu, colorată cu roșu în Anexa 1, a fost în suprafață de 653 mp, stabilind că pe o parte din aceasta se află construit blocul, colorat cu maro în Anexa 1, și se concluzionează în final că: o suprafață de 233 mp, colorată cu albastru în aceeași anexă, configurată grafic, poate fi restituită în natură, deoarece nu se află edificate construcții, este liberă, nu are utilități care să afecteze zona, ca și lucrare publică pe aceasta fiind un spațiu verde și o alee de acces, care nu este absolut necesară pentru accesul în bloc, locatarii având și o altă alee de acces, colorată cu galben în Anexa 1 la raport.

Cât privește fosta proprietate din str. Mihai Bravu, teren expropriat prin Decretul nr. 116/1983, expertiza a concluzionat că a avut suprafața totală de 594 mp, colorată cu roșu în Anexa 2, că pe o parte din teren se află construit un bloc, care are o scară de acces din str. Mihai Bravu, colorat cu maro în Anexa 2 și propune, în final, ca terenul de 178 mp colorat cu portocaliu în Anexa 2 din str. Gabriel Stoianovici, să fie restituit în natură, cu mențiunea că este posibil aceasta întrucât pe teren nu se află edificate construcții, este liber și nu are utilități care să afecteze zona, rețeaua de gaze și canalizare fiind configurate în Anexa 1 la raport, care nu afectează respectiva suprafață.

Expertiza a mai stabilit că din aceeași suprafață de 594 mp, o porțiune de 48 mp, colorată cu mov în Anexa 2, este ocupată de către vecinul de la Est al proprietății contestatorilor, fapt care nu a fost contestat de vreuna dintre părți.

Instanța de fonda mai reținut că, potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, reglementare actualizată, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber iar pentru terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent (alin. (1)). În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent (alin. (2)). Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare (alin. (5)). Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent (alin. (6), teza a II-a).

Conform pct. 10.1. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 ipoteza restituirii în natură a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafețe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale. În cazul în care o parte din terenul inițial aferent construcției are o astfel de afectațiune, restituirea se va limita numai la construcția existentă și la terenul liber.

Pentru partea de construcție demolată și pentru terenul ocupat de noi construcții ori afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10 din lege (compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale sau modalitățile reparatorii combinate). La pct. 10.3.

din Normele metodologice, se statuează că: „În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism." Făcând aplicarea normelor legale arătate, față de probele produse în dosar, tribunalul a apreciat că pretențiile formulate de contestatori sunt justificate în parte, respectiv este întemeiată contestația introdusă împotriva dispoziției nr. 3.949/2007, care a fost admisă, în sensul că s-a anulat în parte, și anume, cu privire la mențiunile cuprinse la art. 1 și 2, iar pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziție privind restituirea în natură a suprafeței de 178 mp din terenul preluat abuziv, așa cum este identificat în schița anexă nr. 2 la completarea la expertiză, imobil - teren având accesul în str. Gabriel Stoianovici (partea opusă a str. Mihai Bravu), cu vecinii indicați în schița anexă parte integrantă din hotărâre, fiind menținută în rest dispoziția atacată cu privire la mențiunile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru diferența de teren, respectiv pentru suprafața de 372 mp (550 mp - 178 mp) care nu este posibil a fi restituită în natură,

parcela de 48 mp fiind inclusă în proprietatea unei persoane fizice, indicate în raportul de expertiză. Referitor la contestația împotriva dispoziției nr. 3.950/2007, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată deoarece, așa cum a rezultat din ansamblul probelor existente în dosar, suprafața de 653 mp este afectată în prezent în mod efectiv prin construcția blocului de locuințe, iar diferența de 233 mp solicitată din aceasta este și ea destinată spațiilor verzi și afectată de o cale de acces la imobil, care nu a fost ignorată nici de expert, chiar dacă se susține că nu este absolut necesară, în realitate fiind în mod cert realizată pentru uzul public al locatarilor din zona în litigiu, fiind irelevant dacă pentru proprietatea C.V.

mai există și o altă cale de acces la imobil pe partea opusă. Prima instanță a constatat că, deși pârâtul a pretins că la nivelul comisiei din cadrul P.R.V. s-au identificat ambele terenuri și s-a stabilit că nu pot fi restituite în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, motivat de afectațiunea unor amenajări de utilitate publică, în fapt nu a dovedit această apărare decât în privința imobilului, teren ce face obiectul dispoziției nr. 3.950/2007, cel situat în str. Grigore Procopiu, pe care se află o alee de acces asfaltată, destinată uzului public în zona în litigiu, precum și spații verzi, lucrări necesare pentru confortul și pentru accesul locatarilor în imobilele din apropiere.

Totodată, nu s-a confirmat nici situația relevată de pârât cum că terenul de 178 mp ar fi traversat de utilități publice, precum: rețele de agent termic, gaze și canalizare sau de energie electrică, expertul cauzei valorificând actele prezentate. Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, au declarat apel pârâtul M.R.V., precum și reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelul reclamanților a vizat o singură critică, și anume, aceea că în mod greșit instanța de fond nu a admis contestația și împotriva dispoziției nr. 3.950 din 11 aprilie 2007, emisă de pârâtă, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 233 mp. teren. Reclamanții apelanți au arătat că motivarea sentinței instanței de fond încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001 și mai ales normele de aplicare ale acesteia, reglementate prin H.G.

nr. 250/2007, în sensul că terenul precizat mai sus nu este afectat de utilități publice, alei de acces sau spații verzi și nici de o cale de acces la imobilul proprietatea C., deoarece din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că familia C. are acces la proprietatea sa și prin altă parte, situație asemănătoare având și locatarii blocului (accesul acestora se poate realiza și pe altă intrare). Apelul pârâtului P.M.R.V. a criticat sentința instanței de fond pe considerentul că în mod greșit a fost admisă contestația și dispusă restituirea în natură cu privire la terenul în suprafață de 178 mp., deoarece acest teren este traversat de o conductă de termoficare, fapt dovedit de planul de situație vizat de C.G., precum și de faptul că acest teren aparține domeniului public fiind încălcate dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 250/2007, în sensul că este interzisă restituirea terenurilor afectate de utilități publice și de dotări tehnico-edilitare subterane. În ședința din 23 mai 2008, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei noi expertize de către același expert care a efectuat expertiza la instanța de fond, la cererea părților, care să aibă ca obiective precizarea dacă terenul de 233 mp.

reprezintă cale de acces către bloc sau către proprietatea particulară a numitului C. și dacă acesta din urmă mai are o altă posibilitate de acces către locuința proprietate personală; să se precizeze în mod expres dacă suprafața de teren reprezintă în mod clar una din cele două căi de acces absolut indispensabile la intrarea în blocul respectiv; pentru același teren să se precizeze dacă este afectat de detalii de sistematizare și utilități publice, iar pentru terenul de 178 mp să se precizeze dacă este afectat de utilități publice, respectiv conducte de alimentare cu apă, gaze, energie electrică și cabluri telefonice, conform Legii nr. 10/2001; dacă face parte din domeniul public și respectiv în baza cărei hotărâri privind inventarul bunurilor proprietate publică.

În aceeași ședință a fost admisă și proba cu înscrisuri de la apelantul-pârât în sensul de a se depune la dosar acte privind inventarul bunurilor proprietate publică pentru cele două terenuri, respectiv de 233 mp și 178 mp, iar cu privire la terenul de 178 mp să fie depuse acte de la SC D., SC E., SC A.C., telefonie, etc., privind afectarea terenului de utilități publice, să se depună la dosar actul prin care s-a dispus afectarea terenului de 233 mp cu utilități publice și amenajarea ca spațiu verde, respectiv includerea în planurile zonale de urbanism. A fost respinsă proba cu martori ca inadmisibilă pe teza probatorie solicitată și care de fapt a reprezentat obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei.

În ședința din 12 septembrie 2008, s-a depus un borderou cu acte de către apelantul-pârât, iar instanța de apel a pus în vedere acestei părți să depună la dosar act de la D. și E. privind afectarea terenurilor în litigiu de utilități publice și completarea raportului de expertiză în raport de actele depuse la termenul respectiv de către aceeași parte. De asemenea, s-a făcut adresă la expert să refacă lucrarea cu citarea legală a părților, cu obiectivele stabilite în încheierea de ședință din 23 mai 2008 și să aibă în vedere actele depuse la acest termen de judecată.

S-a depus refacerea raportului de expertiză tehnică din dosar, iar în ședința din 5 decembrie 2008, apărătorul apelanților-contestatori a precizat că are obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul că expertul a identificat pe un teren o conductă cu apă, iar pe celălalt o conductă cu energie termică, însă în fapt acestea nu se regăsesc pe teren și solicită completarea raportului de expertiză cu identificarea fizică a conductelor în cauză, precum și numirea unui expert-consilier. Instanța de apel a admis obiecțiunile formulate de apelanții-contestatori și a emis o adresă către expert să completeze lucrarea, urmând să precizeze în mod concret dacă există conducte în subteran și dacă cele două terenuri în litigiu sunt afectate de către acestea.

La dosar s-a depus această completare la raportul de expertiză, precum și opinia separată a expertului observator S.I., la completarea fiind anexate și acte din partea SC A. SA. În ședința din data de 20 martie 2009, s-au făcut din nou obiecțiuni la raportul de expertiză din partea apelanților-contestatori, în sensul că expertul nu consemnează în lucrare punctul său de vedere cu privire la constatările efectuate, ci punctul de vedere al reprezentanților SC A. SA.

La același termen, instanța de apel a admis din nou obiecțiunile formulate de apelanții-contestatori și a dispus refacerea completării raportului de expertiză, în sensul de a se preciza în mod expres din constatările sale personale și nu din spusele reprezentanților SC A. SA dacă există conducte în subteran și dacă cele două terenuri în litigiu sunt afectate de acestea, urmând a se dispune și convocarea expertului la completul de judecată, în cameră de consiliu, respectiv în data de 31 martie 2009 la ora 10,00 pentru a i se da lămuriri. S-a dispus o nouă completare la raportul de expertiză și de această dată apărătorul apelanților-contestatori a formulat obiecțiuni în ședința din 29 mai 2009, invocând pe de o parte faptul că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță prin încheierea de ședință din 20 martie 2009, în sensul că nu s-a deplasat în teren și nu a citat părțile.

Totodată, s-a solicitat înlocuirea expertului cu un altul, specialist în instalații, care să răspundă la obiectivul care se referă la utilități. Instanța de apel a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, constatând că expertul s-a deplasat în teren pentru efectuarea lucrării, a convocat părțile pentru termenul stabilit și a răspuns la obiectivele stabilite de instanță în prima completare, iar în ultima completare expertul a făcut numai precizări la cea inițială, situație față de care nu se mai impunea citarea părților. În plus, Curtea de Apel a apreciat că expertul desemnat în cauză, respectiv de specialitate topo, are pregătirea necesară pentru a stabili dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare și utilități publice în înțelesul Legii nr. 10/2001, situație care nu impune în nici un fel înlocuirea acestuia cu un expert în instalații.

Pe de altă parte, s-a reținut de către instanța de apel faptul că dosarul se află de multă vreme pe rolul instanței judecătorești, s-a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță, s-a refăcut raportul de expertiză și a fost completat de mai multe ori prin încuviințarea obiecțiunilor formulate de către apelanții-contestatori. Prin decizia civilă nr. 98/ A din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale si pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de pârâtul M.R.V., a schimbat în parte sentința în sensul că a respins contestația și față de dispoziția nr. 3.949 din 11 aprilie 2007 și a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a admis contestația formulată de apelanții-contestatori și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 178 mp cu motivarea că acesta este liber și neafectat de detalii de sistematizare. În realitate, așa după cum rezultă din raportul de expertiză, așa cum a fost refăcut și completat în apel de către inginer expert K.S., terenul respectiv este afectat atât de rețeaua de termoficare, care are rolul de a alimenta cu căldură un bloc, cât și de rețeaua de alimentare cu apă a aceluiași bloc, respectiv: o conductă de canalizare menajeră și un cămin de canalizare. Instanța de apel a mai constatat faptul că și expertul observator S.I.

ales de parte, a formulat aceleași concluzii și anume că terenul în suprafață de 178 mp este afectat de conductele arătate mai sus și nu se poate dispune restituirea lui în natură. În ceea ce privește apelul declarat de apelanții-contestatori prin care se solicită restituirea în natură și a terenului de 233 mp cu privire la care prima instanță a respins contestația, s-a reținut de către Curtea de Apel că nici acest teren nu poate fi restituit în natură. Astfel, din concluziile aceluiași raport de expertiză a rezultat că terenul de 233 mp este afectat de conducte în subteran, respectiv rețea de alimentare cu apă a blocului, trei branșamente de apă ale aceluiași bloc, trei cămine de apometru, o conductă de canalizare menajeră și cămine de canalizare, situație care rezultă fără echivoc atât din constatările expertului, cât și din înscrisurile depuse la dosar de către SC A. SA aflate la dosar.

În legătură cu existența acestor utilități publice instanța trebuie să ia în considerare dispozițiile H.G. nr. 930/2005 și anume: R.C.O.F.S.P.A.A.C., sens în care vor fi respectate toate normele privitoare la zonele de protecție sanitare sau de siguranță a obiectivelor de alimentare cu apă pe acest amplasament. Astfel, este interzisă cu desăvârșire amplasarea de construcții pe aceste zone de protecție sanitară, afectarea de orice fel a funcționării rețelelor publice de alimentare cu apă și de canalizare. De asemenea, în cazul producerii unor avarii la rețelele de apă și de canalizare situate pe aceste suprafețe de teren, unitățile specializate trebuie să intervină, având accesul necondiționat pentru remedierea eventualelor avarii.

De asemenea, terenul de 233 mp reprezintă și calea de acces a locatarilor din bloc, știut fiind că toate blocurile au două căi de acces, neputând a se impune locatarilor să folosească o singură cale de acces, fără să paralizeze atributele dreptului de proprietate forțată, comună, respectiv dreptul de folosință. Potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, nu se pot restitui în natură, terenurile afectate de utilitate publică, iar prin sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale se are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, precum și altele.

S-a mai reținut de către instanța de apel că ambele terenuri, respectiv de 178 și 233 mp sunt afectate de amenajări subterane, respectiv conducte de alimentare cu apă și agent termic, reprezintă și căi de acces ale locatarilor din bloc, situație față de care nu se poate dispune restituirea lor în natură. Așa fiind, din toate probele administrate în cauză rezultă că terenurile în litigiu sunt afectate de amenajări de utilitate publică, care fac incidente dispozițiile din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că măsurile reparatorii ce pot fi acordate apelanților-reclamanți sunt cele în echivalent, conform titlului VI din Legea nr. 247/2005 și care, de altfel, au fost propuse prin dispozițiile contestate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.I.I. și D.L., arătând că raportul de expertiză efectuat de expert ing. K.S. a stabilit că terenurile în litigiu sunt libere de construcții și nu sunt traversate de conducte subterane; că aleea existentă a fost recent creată și nu este destinată utilității publice ci pentru accesul familiei C. la proprietatea sa, în condițiile în care aceasta mai are două căi de acces; că așa-zisul spațiu verde este un teren viran neamenajat și că obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în apel din care a rezultat că ambele terenuri sunt traversate în subteran de conducte de utilități au fost înlăturate în mod nejustificat.

Prin decizia civilă nr. 324 din 25 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat, reținând că în mod judicios instanța de apel a constatat că terenurile în litigiu, respectiv, suprafețele de 178 mp și 233 mp, sunt afectate atât de rețeaua de termoficare, ce are rolul de a alimenta cu căldură blocul, cât și de rețeaua de alimentare cu apă a aceluiași bloc, respectiv, o conductă de canalizare menajeră și un cămin de canalizare. Împotriva acestei decizi reclamanții D.L. și P.I. au formulat contestație în anulare, întemeiată, conform precizărilor orale dezvoltate prin notele scrise de la dosar, pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ. În susținerea contestației, s-a arătat, în esență, că instanța de recurs a soluționat cauza în condițiile în care se impunea completarea probatoriilor administrate, încălcând astfel dreptul de proprietate al reclamanților și pronunțând o hotărâre nelegală. Contestația este nefondată pentru următoarele motive: Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că, pentru aceleași motive anterior arătate, se mai poate face contestație în anulare când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Este de observat că nici în motivele contestației și nici în notele scrise depuse la dosarul cauzei contestatorii nu au semnalat nereguli referitoare la procedura de citare ori la competență, astfel încât deși cererea a fost formal întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., rezultă că acest text de lege este inaplicabil în cauză, întrucât criticile formulate nu se circumscriu ipotezelor reglementate de norma legală invocată.

Cu toate că în cererea formulată s-a arătat că se impunea efectuarea unei noi expertize în cauză, echivalând, din perspectiva dispozițiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ. cu „lipsa unor verificări de fapt", alin. (2) al art. 317 se raportează la motivele privind procedura de citare și competența de ordine publică, care însă nu au fost invocate de către contestatori, astfel încât nu pot fi analizate. Aspectele învederate de contestatori nu se pot încadra nici în ipoteza prevăzută de art. 318 teza 1, întrucât presupusele deficiențe de administrare și interpretare a probatoriilor reprezintă presupuse greșeli de judecată și nu „greșeli materiale" în sensul reglementării evocate.

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, prin care nu se pot remedia greșeli de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Deși contestatorii nu au indicat sau precizat la care dintre cele două cazuri reglementate de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. fac referire, din modalitatea de redactare a cererii rezultă că este vorba de prima teză a textului de lege indicat, respectiv, „dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale". Recursul formulat de contestatori s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar din analiza deciziei ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, rezultă că instanța a soluționat cauza din perspectiva cazului de casare indicat, apreciind, în final, recursul ca nefondat. Răspunzând punctual criticilor subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța supremă a apreciat că „din probele existente la dosarul cauzei rezultă că terenurile în litigiu sunt afectate de amenajări de utilitate publică, lucru ce face incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că măsurile reparatorii ce pot fi acordate recurenților sunt cele în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și care au fost propuse prin dispozițiile contestate" A mai reținut că în mod corect instanța de apel, pe baza unui vast probatoriu administrat în fond și apel, în cadrul căruia contestatorii și-au exercitat dreptul la apărare formulând cereri și obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, a constatat imposibilitatea restituirii în natură.

Față de cele arătate mai sus, rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor supuse controlului de legalitate, sub acest aspect nefiind incident în cauză nici art. 318 teza a doua C. proc. civ. Contestatorii solicită, în realitate, să se reaprecieze o serie de aspecte care țin de situația de fapt or, față de configurația art. 304 C. proc. civ., acest lucru nu ar fi fost permis nici cu prilejul soluționării recursului, cu atât mai puțin în soluționarea contestației în anulare. Împrejurările relevate de contestatori în susținerea prezentei căi de atac se referă la chestiuni de fond ce nu pot fi avute în vedere în acest context și care exced motivelor prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ., întrucât deturnează scopul și finalitatea textului legal arătat, încercându-se transformarea acestei căi extraordinare de atac într-un veritabil recurs la recurs. Interpretarea și aprecierea probatoriilor ori a dispozițiilor legale incidente într-o anumită cauză este atributul instanței de judecată astfel învestită și reprezintă expresia principiului rolului activ al acesteia, neputând constitui premise ale formulării unor căi extraordinare. În consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii P.I.I. și D.L. împotriva deciziei civile nr. 324 din 25 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2011.