ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 735/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC P. SA a emis Dispoziția din 4 iulie 2005, prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001 a respins notificarea formulată de petenții P.I. și P.D.L., privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru un depozit de petrol cu 6 rezervoare, conductele și utilajele existente pe teren la data de 18 mai 1949, teren în suprafață de 729 mp, cu toate construcțiile, împrejmuirea, pavajul și celelalte instalații accesorii, teren intravilan în suprafață de cca. 5.800 mp, compus din cca. 2.000 m 2 (curtea existentă a Competrolului, 729 mp preluați prin naționalizare, 3.102 mp teren intravilan, care s-a determinat scăzând din suprafața de teren ce i-a rămas lui N.C.P.P.

(după preluarea celor 729 m 2 de la punctul anterior, actuala suprafață de 1.318 mp, imobile situate în municipiul Drăgășani, județul Vâlcea, cu motivarea că petenții nu au depus acte din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului acestuia, la data preluării abuzive de către stat. Prin sentința nr. 242 din 13 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV- a civilă, a fost admisă în parte contestația, a fost anulată parțial decizia emisă de intimata SC P. SA, care a fost obligată să emită dispoziție de restituire în natură contestatorilor a imobilului situat în Drăgășani, județul Vâlcea, în suprafață de 453 mp și a imobilului situat în aceeași localitate, în suprafață de 560 mp, identificat prin raportul de expertiză prin punctele O, N, T, E, S, O, (schița 4 anexată raportului de expertiză și a fost obligată intimata la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat Decizia nr. 692/ A din 29 septembrie 2008, prin care a fost respins apelul declarat de pârâta SC P. SA împotriva sentinței tribunalului, a fost admis apelul declarat de contestatori împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată, în parte, în sensul că a fost admisă contestația, a fost anulată dispoziția emisă de SC P. SA, care a fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură contestatorilor și a terenului în suprafață de 3.961,83 mp, situat în Drăgășani, județul Vâlcea, identificat prin suplimentul la expertiză tehnică, cu schițele anexe (729 mp, 342,90 mp, 955 mp și 1.934,93 mp), a fost menținută dispoziția referitoare la terenul în suprafață de 453 mp și cea privitoare la cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta la plata sumei de 2.250 lei, cu același titlu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P. SA, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod greșit a fost obligată să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 3.961,83 mp, situat în municipiul Drăgășani, județul Vâlcea; că nu a fost făcută dovada de către contestatori a calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001; că hotărârea atacată cu recurs este netemeinică, deoarece instanța a avut posibilitatea de a verifica toate actele existente la dosar; că nu a fost făcută dovada preluării abuzive de către stat a imobilelor; că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al autorului contestatorilor și că nu a fost stabilită identitatea imobilelor.

Recursul este nefondat. În cadrul unui alt proces, finalizat prin Decizia nr. 7985 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost stabilită calitatea contestatorilor din prezenta cauză de moștenitori ai defunctei B.E.L., care, la rândul său a fost moștenitoarea defunctului P.P.N. Această calitate a fost dovedită și în prezenta cauză cu certificatele de moștenitor și actele de stare civilă aflate în copie la filele 78 - 85 din dosarul tribunalului. Și dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost dovedit cu actul de vânzare - cumpărare din 1911, iar suprafețele de teren menționate în dispozitivul deciziei curții de apel au fost corect stabilite, pe baza suplimentului raportului de expertiză tehnică întocmit în faza de apel de către expertul P.F., din care rezultă și că proprietatea P.P.

a devenit proprietate de stat. Parțial a fost făcută dovada preluării abuzive prin Decretele nr. 448/1949 și 338/1958, iar pentru diferența de teren, este suficientă lipsa actelor prin care pârâta să justifice modul în care au fost preluate. Și prin raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond (filele 127 - 140) au fost individualizate terenurile, pe baza actelor de proprietate, a actelor normative ce au stat la baza exproprierii și naționalizării. În privința criticilor vizând netemeinicia deciziei curții de apel se constată că acestea nu pot fi analizate în recurs, deoarece nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. La cererea intimaților, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, față de intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva Deciziei nr. 692/ A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III- a civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată față de intimații Popescu Ion și Popescu Doinița Liliana. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.