ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5821/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5821/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față

constată:

Prin notificarea din 15 ianuarie 2002, adresată SC B.B.

SRL Drăgășani, N.E. a solicitat retrocedarea imobilului – teren

cu sau fără construcții – situat în localitatea

Drăgășani, parter (bar de zi G.), în temeiul art. 10 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, cu mențiunea că, potrivit hotărârilor

judecătorești anexate, pentru parte din terenul de 2.500 mp, anume

pentru 1.100 mp, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului.

Prin decizia nr. 14 din 10 iunie

2002, SC B.B. SRL Drăgășani a respins notificarea, motivat de

faptul că a dobândit în proprietate imobilul - construcție și

teren în suprafață de 162 mp - în baza contractelor de vânzare –

cumpărare din încheiate cu SC S. SA Drăgășani, sens în care

și-a intabulat dreptul de proprietate în CF Drăgășani.

S-a mai reținut și că

notificatoarea nu a dovedit că autorii invocați ar fi deținut în

proprietate imobilele în litigiu.

Prin cererea înregistrată la

data de 12 iulie 2002, astfel cum a fost precizată la data de 1 iunie 2006,

reclamanta N.E. a solicitat anularea dispoziției și obligarea pârâtei

SC B.B. SRL Drăgășani să îi restituie în natură

suprafața de 166,10 mp, identificată în schița de la dosar

„suprafață ce reprezintă materializat suprafața de 35,86

mp, cotă parte indiviză cumpărată de pârâtă” prin

contractul de vânzare cumpărare din 1996 de la SC S. SA, contract a

cărei nulitate s-a constatat pe cale judecătorească.

În motivarea cererii reclamanta a

susținut că autoarea sa, M.N.P.I. i-a donat o casă și un

teren în suprafață de 2.500 mp și că în anul 1990 a

acționat în judecată pe SC S. SA Drăgășani, care

deținea construcția și 1.372,30 mp teren -, acțiunea în

revendicare fiindu-i admisă pentru casă și circa 1.100 mp teren.

Reclamanta a mai susținut

că terenul în suprafață de 272,30 mp nu i-a mai putut fi

restituit motivat de faptul că, pe parcursul procesului, SC S. SA

Drăgășani l-a înstrăinat către SC B.B. SRL, prin

două contracte de vânzare – cumpărare, a căror nulitate a

solicitat-o și obținut-o în justiție.

În aceste împrejurări,

reclamanta a arătat că pentru terenul înstrăinat a

declanșat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, pârâta SC

B.B. SRL fiind obligată, în dosarul nr. 2392/2001 al Tribunalului Vâlcea,

să emită dispoziție de soluționare a notificării.

Așa fiind, cum dreptul său

la măsuri reparatorii este consfințit de dispozițiile Legii nr. 10/2001

și cum a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu, reclamanta a solicitat anularea dispoziției mai sus arătate.

La dosarul cauzei au fost depuse mai

multe hotărâri judecătorești prin care s-au finalizat alte

procese derulate în legătură cu imobilele în litigiu și anume:

-sentința civilă nr. 2606

din 21 octombrie 1999, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 29

octombrie 1999, prin care Judecătoria Drăgășani a admis

cererea formulată de SC B.B. SRL și a constatat că această

societate a cumpărat de la SC S. SA Drăgășani terenul în

suprafață de 162 mp situat în Drăgășani.

-sentința civilă nr. 2357

din 20 octombrie 2000, prin care Judecătoria Drăgășani a

respins cererea în constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare cumpărare din 30 decembrie 1996 (având ca obiect suprafața de

162 mp teren) formulată de reclamanta N.E., motivat de faptul că nu

face dovada dreptului de proprietate cu privire la acest teren, cu

mențiunea că imobilele preluate de stat din patrimoniul autoarei sale

- casă și 1.100 mp– i-au fost restituite prin sentința

civilă nr. 3414 din 13 octombrie 1992 a Judecătoriei

Drăgășani.

Sentința menționată a

rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a anulării,

ca netimbrat, a apelului, prin decizia civilă nr. 481 din 22 februarie

2001 a Tribunalului Vâlcea și respingerii recursului, prin decizia

civilă nr. 1465 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Pitești.

-sentința civilă nr. 391/30

iunie 2003, prin care Tribunalul Vâlcea a admis cererea formulată de reclamanta

N.E. și a constatat, referitor la terenuri, nulitatea absolută a

contractelor de vânzare cumpărare din 30 decembrie 2006 (având ca obiect

un spațiu comercial și terenul în cotă parte indiviză

aferent spațiului, în suprafață de 35,86 mp) și din 30 decembrie

1996 (având ca obiect terenul în suprafață de 162 mp), intervenite

între SC S. SA Drăgășani și SC B.B. SRL

Drăgășani, menținând doar dispoziția de

înstrăinare a construcției Bar G., cuprinsă în contractul din

1996.

În motivarea sentinței

tribunalul a reținut că suprafața de 166,10 mp teren,

aferentă spațiului comercial Bar G., a făcut parte din fosta

proprietate a autoarei reclamantei și că soluția de anulare se

impune în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Prin aceeași

sentință, tribunalul a respins excepțiile lipsei

calității procesuale active și autorității de lucru

judecat în raport de mențiunile sentinței nr. 3058/1999 a

Judecătoriei Drăgășani.

Sentința mai sus

arătată a rămas definitivă și irevocabilă prin

decizia civilă nr. 152/A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel

Pitești și prin decizia civilă nr. 8759 din 3 noiembrie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

-sentința civilă nr. 30

din 17 ianuarie 2006 a Tribunalul Vâlcea, astfel cum a fost modificată

prin decizia civilă nr. 77/A din 4 mai 2006 a Curții de Apel

Pitești, prin care s-a admis cererea formulată de reclamanta N.E.,

s-a anulat decizia nr. 27 din 9 mai 2002 emisă de SC S. SA

Drăgășani și s-a dispus obligarea acesteia să

restituie în natură suprafața de 161,90 mp teren situat în

Drăgășani, identificat în schița de la dosar, folosit ca

terasă de vară, motivat de faptul că actul de înstrăinare a

acestui teren, pentru care reclamanta a făcut dovada dreptului de

proprietate, a fost anulat, prin hotărâri judecătorești

irevocabile.

Hotărârile menționate au

rămas irevocabile ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâta SC

S. SA, prin decizia nr. 791/30 ianuarie 2007 a I.C.C.J.

Prin sentința civilă nr. 388/5

iunie 2006, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis, în parte,

cererea formulată de reclamanta N.E., a anulat, în parte, decizia nr. 14/10

iunie 2002 (art. 1) și a obligat pe pârâta SC B.B. SRL să emită

decizie cuprinzând o ofertă de restituire în echivalent pentru

suprafața de 35,86 mp - cota parte indiviză din terenul aferent

blocului, identificată și reprezentată grafic în schița de

plan anexă la raportul de expertiză judiciară întocmit de ing. A.M.

și D.M.F. (dosar – verso), în suprafața de 166,10 mp

(hașurată), situată în Drăgășani, la parterul

blocului G, sub spațiul comercial deținut de societatea pârâtă,

denumit Bar G., în condițiile și cu procedura instituită de

dispozițiile art. 26 raportat la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea sentinței

instanța a reținut că soluția de respingere a

notificării de către pârâtă este contrară

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cât timp reclamanta a probat că

autoarea sa a fost proprietara terenului și cât timp actul de

înstrăinare a acestui teren, intervenit între SC S. SA și SC B.B. SRL

a fost anulat.

Ca atare, cum terenul în

suprafață de 35,86 mp, la care face trimitere și decizia

definitivă nr. 77/A din 4 mai 2006 a Curții de Apel Pitești este

afectat de construcția blocului G, la parterul căruia se află

situat spațiul comercial deținut de pârâtă și nu poate fi

restituit în natură, instanța a apreciat, în raport de prevederile art.

10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că reclamanta este

îndreptățită la o ofertă de restituire prin echivalent.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambele părți.

În motivarea apelului reclamanta a

susținut că prima instanță a aplicat greșit

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât, atâta timp

cât a reținut că actele de înstrăinare ale terenurilor încheiate

de SC S. SA cu pârâta SC B.B. SRL au fost anulate, în raport de

dispozițiile legale menționate, se impunea concluzia potrivit

căreia este îndreptățită la restituirea în natură a

acestor terenuri, în care se include șl cel în litigiu, întrucât au

redevenit proprietatea sa, și nu la măsuri reparatorii prin

echivalent.

În motivarea apelului pârâta a

reiterat apărarea potrivit căreia autoarea reclamantei a deținut

în proprietate o suprafață de 1.200 mp și nu de 2.500 mp, cum

greșit a reținut prima instanță, caz în care aceasta nu are

vocația de a obține măsuri reparatorii pentru suprafața de

35 mp.

Pârâta a mai susținut că

măsurile reparatorii, în cazul în care se aprecia că reclamanta era

îndreptățită să le primească, erau în sarcina Statului

Român, care a edificat pe teren un bloc de locuințe, cu mențiunea

că este inexplicabilă poziția procesuală a reclamantei de a

solicita măsuri reparatorii doar pentru cota parte indiviză din

terenul aferent spațiului comercial pe care îl deține la parterul

blocului de locuințe, nu și pentru cotele părți indivize din

terenul aferent deținute de proprietarii apartamentelor situate în

același bloc.

Prin decizia civilă nr. 122/A

din 28 martie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de

pârâta SC B.B. SRL și a schimbat, în tot, sentința, în sensul că

a respins cererea formulată de reclamantă.

Prin aceeași decizie a fost

respins apelul declarat de reclamantă.

În motivarea deciziei instanța

a reținut că nu poate primi critica formulată de

reclamantă, întrucât dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

sunt clare, în sensul că prevăd explicit că persoanele

îndreptățite pot obține doar măsuri reparatorii prin

echivalent pentru terenurile ocupate cu construcții autorizate, astfel cum

este și cazul terenului în litigiu, care este ocupat de construcția

unui bloc de locuințe.

Referitor la apelul pârâtei,

instanța a reținut că este întemeiat, întrucât reclamantei i s-a

făcut o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul în litigiu, prin decizia nr. 1015 din 22 septembrie 2006 emisă de

Primăria Drăgășani.

Instanța a constatat,

totodată, că reclamanta a obținut măsuri reparatorii pentru

întregul teren preluat de stat, anume pentru suprafața de 1.184 mp teren,

prin sentința 3414/1992 a Judecătoriei Drăgășani,

pentru suprafața de 231 mp, prin dispoziția nr. 1426 din 16 decembrie

2005 a Primăriei Drăgășani, iar pentru suprafața de

897 mp, prin dispoziția nr. 1015/2006 a Primăriei

Drăgășani.

În concluzie, reținând că

terenul în litigiu în prezenta cauză, de 35,86 mp, face parte din terenul

de 166 mp, aferent blocului de locuințe G, nefiind posibilă

restituirea sa în natură și că acesta se include în

suprafața de 897 mp pentru care reclamantei i s-a făcut ofertă

de măsuri reparatorii în echivalent, instanța a statuat că noua

solicitare de restituire în natură dedusă judecății se dovedește

a fi nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, fără a indica motivele de recurs.

În motivarea recursului reclamanta

susține că în mod eronat, prin mai multe hotărâri

judecătorești, inclusiv cea recurată, instanțele au statuat

că terenul autoarei sale măsura doar 2500 mp deși, potrivit

mențiunilor registrului agricol din anii 1948 – 1950, acest teren

măsura 2.600 mp.

Reclamanta susține că,

până în prezent, din cei 2500 mp i s-au restituit 2471,23 mp (- 1184,64

mp, în natură – prin sentința nr. 3414/1992 a Judecătoriei

Drăgășani; - 161,89 mp, în natură – prin sentința

civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2006 a Tribunalului Vâlcea; - 231 mp, în

natură – prin dispoziția nr. 1426/2005 a Primăriei

Drăgășani și – 896,70 mp – sub formă de

despăgubiri, prin dispoziția 1015/2006 a Primăriei Drăgășani.

Așa fiind, reclamanta

consideră că îi poate fi restituită în natură și

suprafața de 35,86 mp, în litigiu, cu care ar totaliza 2.507,09 mp, cu

mențiunea că diferența s-ar putea justifica prin faptul că

în anul 1931 terenurile se măsurau cu instrumente rudimentare, fiind

permisă o marjă de eroare de 0,20 %.

Reclamanta susține,

totodată, că instanțele de fond au statuat greșit că

terenul de 35,86 mp s-ar include în suprafața de 166 mp care se află

situată sub blocul G, în realitate acest teren, de 35.86 mp, cumpărat

fraudulos de pârâtă, fiind deținută exclusiv de aceasta și

nu în indiviziune cu ceilalți proprietari ai apartamentelor.

Reclamanta afirmă și

că s-a statuat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 391

din 30 iunie 2003 că acest teren, de 35,86 mp este proprietatea sa și

ca atare, afirmă că instanțele de fond nu puteau dispune

împroprietărirea pârâtei SC B.B. SRL cu acest teren.

De asemenea, reclamanta susține

că suprafața de 166 mp teren aferent blocului de locuințe nu se

include în terenul de 897 mp, întrucât nu se justifica ca același teren

să aparțină și Primăriei Drăgășani

și SC S. SA Drăgășani.

În cursul judecății

recursului, reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 246/223/2008, a

solicitat în justiție revocarea contractului de vânzare cumpărare

autentificat din 3 decembrie 2007, având ca obiect spațiul comercial

și terenul în suprafață de 166,10 mp, imobil ce se

identifică sub nr. cadastral în CF Drăgășani, intervenit

între SC B.B. SRL și B.D.

Judecata recursului a fost suspendată

la data de 23 ianuarie 2007, până la soluționarea litigiului mai sus

arătat, cauza fiind repusă pe rol la data de 23 iunie 2010, cu

mențiunea că acțiunea în revocare a fost respinsă, în mod

definitiv și irevocabil.

Reclamanta N.E. a decedat la data de

18 iulie 2009, procesul fiind continuat de moștenitorul acesteia, N.I.

Analizând criticile formulate de

reclamantă, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 și

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primit

pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 129 alin. (6)

C. proc. civ., procesul civil este guvernat de principiul

disponibilității, în toate cazurile, judecătorii putând

hotărî numai asupra obiectului cererii dedusă judecății.

Cu alte cuvinte, în materie

civilă, părțile pot determina nu numai existența procesului

prin declanșarea procedurii și prin libertatea de a pune capăt

procesului mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre, dar tot ele

determină însuși conținutul procesului, prin stabilirea cadrului

procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

În speța supusă analizei,

se constată că prin cererea dedusă judecății, astfel

cum a fost precizată la data de 1 iunie 2006 (dosar primă

instanță) reclamanta a solicitat anularea dispoziției emisă

de pârâta SC B.B. SRL Drăgășani și obligarea acesteia

„să îi restituie în natură suprafața de 166,10 mp, conform

schiței, teren cuprins între punctele: 55, 56, 7, 2, 3, 4 și 6,

suprafață ce reprezintă materializat suprafața de 35,86 mp,

cotă parte indiviză cumpărată de pârâtă de la SC S. SA

Drăgășani, cu contractul de vânzare cumpărare din 1996, a

cărui nulitate absolută s-a stabilit prin sentința civilă nr.

391 din 30 decembrie 1996”.

Potrivit schiței aflate la fila

129 dosar, suprafața de 166,10 mp, cuprinsă între punctele: 55, 56,

7, 2, 3, 4 și 6 este aferentă blocului de locuințe G., care are

un spațiu comercial la sc. A, la parter.

Fiind aferent unui bloc de

locuințe, acest teren este deținut în indiviziune forțată,

pe durata existenței construcției, de proprietarii apartamentelor

și de proprietarul spațiului comercial amplasat la parterul blocului

- pârâta SC B.B. SRL, cotele părți de proprietate sau de

folosință din terenul aferent construcției, cuvenite acestora,

fiind ideale și diferențiate în funcție de întinderea

suprafețelor construite deținute de aceștia.

Așa fiind, nu poate fi

primită critica formulată de reclamantă prin recurs, în sensul

că terenul care a făcut obiectul judecății în prezenta

cauză nu s-ar identifica, în parte, cu suprafața de 166,10 mp teren

aferentă blocului de locuințe G.

De altminteri, în această

calitate, de proprietar al unui spațiu construit – cu destinație de

spațiu comercial, situat într-o clădire cu mai multe spații

comune, s-a înstrăinat în favoarea pârâtei SC B.B. SRL, prin contractul din

1996, cota parte indiviză din terenul aferent clădirii, estimată

a reprezenta 35,86 mp, teren care însă nu poate fi identificat distinct în

cuprinsul suprafeței de 166,10 mp aferentă întregii clădiri, mai

înainte de sistarea stării de indiviziune forțată (astfel cu s-a

statuat prin expertizele efectuate în proces), cotă parte indiviză pe

care pârâta o deține, ca urmare a anulării contractului

menționat, doar în folosință.

Totodată, se constată

că instanțele de fond nu au ignorat dispozițiile sentinței

civile nr. 391 din 30 iunie 2003, prin care s-a anulat, parțial,

contractul de vânzare cumpărare intervenit între SC SC S. SA și SC

B.B. SRL, cu privire la cota parte indiviză din terenul aferent

spațiului comercial situat în blocul de locuințe.

Dimpotrivă, luând act de faptul

anulării contractului, instanțele de fond au verificat situația

terenului, au constatat imposibilitatea restituirii în natură, dat fiind

că este aferent unui bloc de locuințe, clădire edificată

după preluarea terenului de stat (situație de fapt necontestată

de reclamantă la judecata în fond a cauzei), și au statuat că,

pentru acest teren, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, reclamanta este îndreptățită să primească

măsuri reparatorii prin echivalent.

De asemenea, stabilind că

reclamantei, în fapt, pentru terenul aferent blocului de locuințe, i s-a

făcut o astfel de ofertă, de masuri reparatorii prin echivalent, prin

dispoziția nr. 1015/2006 emisă de Primăria

Drăgășani, în mod corect instanța de apel a statuat că

nu poate dispune o astfel de măsură și în prezentul litigiu.

Împrejurarea de fapt invocată

de reclamantă pentru prima oară în recurs, anume că terenul în

litigiu nu ar fi inclus în suprafața de 896,70 mp, pentru care i s-a

făcut ofertă de despăgubire prin dispoziția 1015/2006 a

Primăriei Drăgășani, se constată că nu poate face

obiectul analizei acestei instanțe întrucât vizează aspecte de fapt

ale litigiului.

Această critică, ca, de

altminteri și cele relative la eventuale erori de măsurătoare

și de calcul a suprafeței de teren preluate de stat și a celei

pentru care a obținut măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001,

determinate de calitatea instrumentelor de măsurătoare, se

constată că nu se constituie în critici de nelegalitate, în sensul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât presupun efectuarea de verificări de

fapt și o reapreciere a probatoriilor, în scopul stabilirii unei alte

situații de fapt decât cea reținută de instanțele de fond,

ceea ce nu este permis în recurs.

Aceasta, întrucât, dispozițiile

art. 304 pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora partea interesată

poate cere casarea „când hotărârea se întemeiază pe o

greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată

a probelor administrate”, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138 din 14

septembrie 2000, caz în care criticile aduse modalității de apreciere

a probatoriilor administrate la judecata în fond, inclusiv a concluziilor

rapoartelor de expertiză, scapă controlului instanței de recurs.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge recursul

dedus judecății ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., reclamanta urmează a fi obligată să

plătească pârâtei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată

avansate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta N.E. și continuat de moștenitor N.I. împotriva

deciziei nr. 122/A din 28 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la 800 lei

cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă SC B.B. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.