ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5821/2010

Asupra cauzei de față constată: Prin notificarea din 15 ianuarie 2002, adresată SC B.B. SRL Drăgășani, N.E. a solicitat retrocedarea imobilului – teren cu sau fără construcții – situat în localitatea Drăgășani, parter (bar de zi G.), în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu mențiunea că, potrivit hotărârilor judecătorești anexate, pentru parte din terenul de 2.500 mp, anume pentru 1.100 mp, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului. Prin decizia nr. 14 din 10 iunie 2002, SC B.B. SRL Drăgășani a respins notificarea, motivat de faptul că a dobândit în proprietate imobilul - construcție și teren în suprafață de 162 mp - în baza contractelor de vânzare – cumpărare din încheiate cu SC S. SA Drăgășani, sens în care și-a intabulat dreptul de proprietate în CF Drăgășani.

S-a mai reținut și că notificatoarea nu a dovedit că autorii invocați ar fi deținut în proprietate imobilele în litigiu. Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2002, astfel cum a fost precizată la data de 1 iunie 2006, reclamanta N.E. a solicitat anularea dispoziției și obligarea pârâtei SC B.B. SRL Drăgășani să îi restituie în natură suprafața de 166,10 mp, identificată în schița de la dosar „suprafață ce reprezintă materializat suprafața de 35,86 mp, cotă parte indiviză cumpărată de pârâtă” prin contractul de vânzare cumpărare din 1996 de la SC S. SA, contract a cărei nulitate s-a constatat pe cale judecătorească. În motivarea cererii reclamanta a susținut că autoarea sa, M.N.P.I. i-a donat o casă și un teren în suprafață de 2.500 mp și că în anul 1990 a acționat în judecată pe SC S. SA Drăgășani, care deținea construcția și 1.372,30 mp teren -, acțiunea în revendicare fiindu-i admisă pentru casă și circa 1.100 mp teren.

Reclamanta a mai susținut că terenul în suprafață de 272,30 mp nu i-a mai putut fi restituit motivat de faptul că, pe parcursul procesului, SC S. SA Drăgășani l-a înstrăinat către SC B.B. SRL, prin două contracte de vânzare – cumpărare, a căror nulitate a solicitat-o și obținut-o în justiție. În aceste împrejurări, reclamanta a arătat că pentru terenul înstrăinat a declanșat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, pârâta SC B.B. SRL fiind obligată, în dosarul nr. 2392/2001 al Tribunalului Vâlcea, să emită dispoziție de soluționare a notificării. Așa fiind, cum dreptul său la măsuri reparatorii este consfințit de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și cum a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, reclamanta a solicitat anularea dispoziției mai sus arătate.

La dosarul cauzei au fost depuse mai multe hotărâri judecătorești prin care s-au finalizat alte procese derulate în legătură cu imobilele în litigiu și anume: -sentința civilă nr. 2606 din 21 octombrie 1999, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 29 octombrie 1999, prin care Judecătoria Drăgășani a admis cererea formulată de SC B.B. SRL și a constatat că această societate a cumpărat de la SC S. SA Drăgășani terenul în suprafață de 162 mp situat în Drăgășani.

-sentința civilă nr. 2357 din 20 octombrie 2000, prin care Judecătoria Drăgășani a respins cererea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare din 30 decembrie 1996 (având ca obiect suprafața de 162 mp teren) formulată de reclamanta N.E., motivat de faptul că nu face dovada dreptului de proprietate cu privire la acest teren, cu mențiunea că imobilele preluate de stat din patrimoniul autoarei sale - casă și 1.100 mp– i-au fost restituite prin sentința civilă nr. 3414 din 13 octombrie 1992 a Judecătoriei Drăgășani. Sentința menționată a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a anulării, ca netimbrat, a apelului, prin decizia civilă nr. 481 din 22 februarie 2001 a Tribunalului Vâlcea și respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 1465 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Pitești.

-sentința civilă nr. 391/30 iunie 2003, prin care Tribunalul Vâlcea a admis cererea formulată de reclamanta N.E. și a constatat, referitor la terenuri, nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare din 30 decembrie 2006 (având ca obiect un spațiu comercial și terenul în cotă parte indiviză aferent spațiului, în suprafață de 35,86 mp) și din 30 decembrie 1996 (având ca obiect terenul în suprafață de 162 mp), intervenite între SC S. SA Drăgășani și SC B.B. SRL Drăgășani, menținând doar dispoziția de înstrăinare a construcției Bar G., cuprinsă în contractul din 1996. În motivarea sentinței tribunalul a reținut că suprafața de 166,10 mp teren, aferentă spațiului comercial Bar G., a făcut parte din fosta proprietate a autoarei reclamantei și că soluția de anulare se impune în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și autorității de lucru judecat în raport de mențiunile sentinței nr. 3058/1999 a Judecătoriei Drăgășani. Sentința mai sus arătată a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 152/A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești și prin decizia civilă nr. 8759 din 3 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

-sentința civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2006 a Tribunalul Vâlcea, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 77/A din 4 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a admis cererea formulată de reclamanta N.E., s-a anulat decizia nr. 27 din 9 mai 2002 emisă de SC S. SA Drăgășani și s-a dispus obligarea acesteia să restituie în natură suprafața de 161,90 mp teren situat în Drăgășani, identificat în schița de la dosar, folosit ca terasă de vară, motivat de faptul că actul de înstrăinare a acestui teren, pentru care reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, a fost anulat, prin hotărâri judecătorești irevocabile. Hotărârile menționate au rămas irevocabile ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâta SC S. SA, prin decizia nr. 791/30 ianuarie 2007 a I.C.C.J.

Prin sentința civilă nr. 388/5 iunie 2006, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta N.E., a anulat, în parte, decizia nr. 14/10 iunie 2002 (art. 1) și a obligat pe pârâta SC B.B. SRL să emită decizie cuprinzând o ofertă de restituire în echivalent pentru suprafața de 35,86 mp - cota parte indiviză din terenul aferent blocului, identificată și reprezentată grafic în schița de plan anexă la raportul de expertiză judiciară întocmit de ing. A.M. și D.M.F. (dosar – verso), în suprafața de 166,10 mp (hașurată), situată în Drăgășani, la parterul blocului G, sub spațiul comercial deținut de societatea pârâtă, denumit Bar G., în condițiile și cu procedura instituită de dispozițiile art. 26 raportat la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea sentinței instanța a reținut că soluția de respingere a notificării de către pârâtă este contrară dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cât timp reclamanta a probat că autoarea sa a fost proprietara terenului și cât timp actul de înstrăinare a acestui teren, intervenit între SC S. SA și SC B.B. SRL a fost anulat. Ca atare, cum terenul în suprafață de 35,86 mp, la care face trimitere și decizia definitivă nr. 77/A din 4 mai 2006 a Curții de Apel Pitești este afectat de construcția blocului G, la parterul căruia se află situat spațiul comercial deținut de pârâtă și nu poate fi restituit în natură, instanța a apreciat, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că reclamanta este îndreptățită la o ofertă de restituire prin echivalent.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. În motivarea apelului reclamanta a susținut că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât, atâta timp cât a reținut că actele de înstrăinare ale terenurilor încheiate de SC S. SA cu pârâta SC B.B. SRL au fost anulate, în raport de dispozițiile legale menționate, se impunea concluzia potrivit căreia este îndreptățită la restituirea în natură a acestor terenuri, în care se include șl cel în litigiu, întrucât au redevenit proprietatea sa, și nu la măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea apelului pârâta a reiterat apărarea potrivit căreia autoarea reclamantei a deținut în proprietate o suprafață de 1.200 mp și nu de 2.500 mp, cum greșit a reținut prima instanță, caz în care aceasta nu are vocația de a obține măsuri reparatorii pentru suprafața de 35 mp.

Pârâta a mai susținut că măsurile reparatorii, în cazul în care se aprecia că reclamanta era îndreptățită să le primească, erau în sarcina Statului Român, care a edificat pe teren un bloc de locuințe, cu mențiunea că este inexplicabilă poziția procesuală a reclamantei de a solicita măsuri reparatorii doar pentru cota parte indiviză din terenul aferent spațiului comercial pe care îl deține la parterul blocului de locuințe, nu și pentru cotele părți indivize din terenul aferent deținute de proprietarii apartamentelor situate în același bloc. Prin decizia civilă nr. 122/A din 28 martie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de pârâta SC B.B.

SRL și a schimbat, în tot, sentința, în sensul că a respins cererea formulată de reclamantă. Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de reclamantă. În motivarea deciziei instanța a reținut că nu poate primi critica formulată de reclamantă, întrucât dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt clare, în sensul că prevăd explicit că persoanele îndreptățite pot obține doar măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile ocupate cu construcții autorizate, astfel cum este și cazul terenului în litigiu, care este ocupat de construcția unui bloc de locuințe. Referitor la apelul pârâtei, instanța a reținut că este întemeiat, întrucât reclamantei i s-a făcut o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în litigiu, prin decizia nr. 1015 din 22 septembrie 2006 emisă de Primăria Drăgășani.

Instanța a constatat, totodată, că reclamanta a obținut măsuri reparatorii pentru întregul teren preluat de stat, anume pentru suprafața de 1.184 mp teren, prin sentința 3414/1992 a Judecătoriei Drăgășani, pentru suprafața de 231 mp, prin dispoziția nr. 1426 din 16 decembrie 2005 a Primăriei Drăgășani, iar pentru suprafața de 897 mp, prin dispoziția nr. 1015/2006 a Primăriei Drăgășani. În concluzie, reținând că terenul în litigiu în prezenta cauză, de 35,86 mp, face parte din terenul de 166 mp, aferent blocului de locuințe G, nefiind posibilă restituirea sa în natură și că acesta se include în suprafața de 897 mp pentru care reclamantei i s-a făcut ofertă de măsuri reparatorii în echivalent, instanța a statuat că noua solicitare de restituire în natură dedusă judecății se dovedește a fi nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, fără a indica motivele de recurs. În motivarea recursului reclamanta susține că în mod eronat, prin mai multe hotărâri judecătorești, inclusiv cea recurată, instanțele au statuat că terenul autoarei sale măsura doar 2500 mp deși, potrivit mențiunilor registrului agricol din anii 1948 – 1950, acest teren măsura 2.600 mp. Reclamanta susține că, până în prezent, din cei 2500 mp i s-au restituit 2471,23 mp (- 1184,64 mp, în natură – prin sentința nr. 3414/1992 a Judecătoriei Drăgășani; - 161,89 mp, în natură – prin sentința civilă nr. 30 din 17 ianuarie 2006 a Tribunalului Vâlcea; - 231 mp, în natură – prin dispoziția nr. 1426/2005 a Primăriei Drăgășani și – 896,70 mp – sub formă de despăgubiri, prin dispoziția 1015/2006 a Primăriei Drăgășani.

Așa fiind, reclamanta consideră că îi poate fi restituită în natură și suprafața de 35,86 mp, în litigiu, cu care ar totaliza 2.507,09 mp, cu mențiunea că diferența s-ar putea justifica prin faptul că în anul 1931 terenurile se măsurau cu instrumente rudimentare, fiind permisă o marjă de eroare de 0,20 %. Reclamanta susține, totodată, că instanțele de fond au statuat greșit că terenul de 35,86 mp s-ar include în suprafața de 166 mp care se află situată sub blocul G, în realitate acest teren, de 35.86 mp, cumpărat fraudulos de pârâtă, fiind deținută exclusiv de aceasta și nu în indiviziune cu ceilalți proprietari ai apartamentelor. Reclamanta afirmă și că s-a statuat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 391 din 30 iunie 2003 că acest teren, de 35,86 mp este proprietatea sa și ca atare, afirmă că instanțele de fond nu puteau dispune împroprietărirea pârâtei SC B.B.

SRL cu acest teren. De asemenea, reclamanta susține că suprafața de 166 mp teren aferent blocului de locuințe nu se include în terenul de 897 mp, întrucât nu se justifica ca același teren să aparțină și Primăriei Drăgășani și SC S. SA Drăgășani. În cursul judecății recursului, reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 246/223/2008, a solicitat în justiție revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat din 3 decembrie 2007, având ca obiect spațiul comercial și terenul în suprafață de 166,10 mp, imobil ce se identifică sub nr. cadastral în CF Drăgășani, intervenit între SC B.B. SRL și B.D. Judecata recursului a fost suspendată la data de 23 ianuarie 2007, până la soluționarea litigiului mai sus arătat, cauza fiind repusă pe rol la data de 23 iunie 2010, cu mențiunea că acțiunea în revocare a fost respinsă, în mod definitiv și irevocabil.

Reclamanta N.E. a decedat la data de 18 iulie 2009, procesul fiind continuat de moștenitorul acesteia, N.I. Analizând criticile formulate de reclamantă, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în toate cazurile, judecătorii putând hotărî numai asupra obiectului cererii dedusă judecății. Cu alte cuvinte, în materie civilă, părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii și prin libertatea de a pune capăt procesului mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre, dar tot ele determină însuși conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

În speța supusă analizei, se constată că prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată la data de 1 iunie 2006 (dosar primă instanță) reclamanta a solicitat anularea dispoziției emisă de pârâta SC B.B. SRL Drăgășani și obligarea acesteia „să îi restituie în natură suprafața de 166,10 mp, conform schiței, teren cuprins între punctele: 55, 56, 7, 2, 3, 4 și 6, suprafață ce reprezintă materializat suprafața de 35,86 mp, cotă parte indiviză cumpărată de pârâtă de la SC S. SA Drăgășani, cu contractul de vânzare cumpărare din 1996, a cărui nulitate absolută s-a stabilit prin sentința civilă nr. 391 din 30 decembrie 1996”. Potrivit schiței aflate la fila 129 dosar, suprafața de 166,10 mp, cuprinsă între punctele: 55, 56, 7, 2, 3, 4 și 6 este aferentă blocului de locuințe G., care are un spațiu comercial la sc.

A, la parter. Fiind aferent unui bloc de locuințe, acest teren este deținut în indiviziune forțată, pe durata existenței construcției, de proprietarii apartamentelor și de proprietarul spațiului comercial amplasat la parterul blocului - pârâta SC B.B. SRL, cotele părți de proprietate sau de folosință din terenul aferent construcției, cuvenite acestora, fiind ideale și diferențiate în funcție de întinderea suprafețelor construite deținute de aceștia. Așa fiind, nu poate fi primită critica formulată de reclamantă prin recurs, în sensul că terenul care a făcut obiectul judecății în prezenta cauză nu s-ar identifica, în parte, cu suprafața de 166,10 mp teren aferentă blocului de locuințe G. De altminteri, în această calitate, de proprietar al unui spațiu construit – cu destinație de spațiu comercial, situat într-o clădire cu mai multe spații comune, s-a înstrăinat în favoarea pârâtei SC B.B.

SRL, prin contractul din 1996, cota parte indiviză din terenul aferent clădirii, estimată a reprezenta 35,86 mp, teren care însă nu poate fi identificat distinct în cuprinsul suprafeței de 166,10 mp aferentă întregii clădiri, mai înainte de sistarea stării de indiviziune forțată (astfel cu s-a statuat prin expertizele efectuate în proces), cotă parte indiviză pe care pârâta o deține, ca urmare a anulării contractului menționat, doar în folosință. Totodată, se constată că instanțele de fond nu au ignorat dispozițiile sentinței civile nr. 391 din 30 iunie 2003, prin care s-a anulat, parțial, contractul de vânzare cumpărare intervenit între SC SC S. SA și SC B.B. SRL, cu privire la cota parte indiviză din terenul aferent spațiului comercial situat în blocul de locuințe.

Dimpotrivă, luând act de faptul anulării contractului, instanțele de fond au verificat situația terenului, au constatat imposibilitatea restituirii în natură, dat fiind că este aferent unui bloc de locuințe, clădire edificată după preluarea terenului de stat (situație de fapt necontestată de reclamantă la judecata în fond a cauzei), și au statuat că, pentru acest teren, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent. De asemenea, stabilind că reclamantei, în fapt, pentru terenul aferent blocului de locuințe, i s-a făcut o astfel de ofertă, de masuri reparatorii prin echivalent, prin dispoziția nr. 1015/2006 emisă de Primăria Drăgășani, în mod corect instanța de apel a statuat că nu poate dispune o astfel de măsură și în prezentul litigiu.

Împrejurarea de fapt invocată de reclamantă pentru prima oară în recurs, anume că terenul în litigiu nu ar fi inclus în suprafața de 896,70 mp, pentru care i s-a făcut ofertă de despăgubire prin dispoziția 1015/2006 a Primăriei Drăgășani, se constată că nu poate face obiectul analizei acestei instanțe întrucât vizează aspecte de fapt ale litigiului. Această critică, ca, de altminteri și cele relative la eventuale erori de măsurătoare și de calcul a suprafeței de teren preluate de stat și a celei pentru care a obținut măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001, determinate de calitatea instrumentelor de măsurătoare, se constată că nu se constituie în critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât presupun efectuarea de verificări de fapt și o reapreciere a probatoriilor, în scopul stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanțele de fond, ceea ce nu este permis în recurs. Aceasta, întrucât, dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora partea interesată poate cere casarea „când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”, au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138 din 14 septembrie 2000, caz în care criticile aduse modalității de apreciere a probatoriilor administrate la judecata în fond, inclusiv a concluziilor rapoartelor de expertiză, scapă controlului instanței de recurs.

Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge recursul dedus judecății ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta urmează a fi obligată să plătească pârâtei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată avansate în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.E. și continuat de moștenitor N.I. împotriva deciziei nr. 122/A din 28 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă SC B.B. SRL. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.