ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2017

Decizia nr. 1584/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2015 la data de 30 martie 2015 reclamanții A., B., C., în calitate de moștenitori ai defunctului D., au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâții U.A.T.

Municipiul Drăgășani și Primarul Municipiului Drăgășani, anularea dispoziției nr. 318/2015, emisă de Primarul Municipiului Drăgășani prin care s-a respins cererea de restituire în natură și s-a respins propunerea de acordare de despăgubiri, privind dosarul întocmii în baza notificării nr. 248 din 15 august 2001, depusă de E. (în prezent decedată), conexată cu notificarea nr. 160 din 09 august 2001 depusă de C. și B., prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 6.500 m.p., situat în municipiul Drăgășani; constatarea calității de persoană îndreptățită a reclamanților și stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013 în integralitate pentru cota de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 6.500 m.p., ce a făcut obiectul notificărilor; obligarea pârâților să emită dispoziția prin care să restituie în natură către reclamanți, cota de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 6.500 m.p.

(conform descrierii din actul de vânzare autentificat cu nr. 547 și transcris cu nr. 2213 din 07 iulie 40 de către Grefa Tribunalului Vâlcea, act depus de reclamanți în dovedirea notificărilor), în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau, în situația imposibilității restituirii în natură, la plata de bunuri în compensare, în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; obligarea pârâților Ia plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 109 din 31 ianuarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis acțiunea; a anulat dispoziția nr. 318/2015; a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite să îi se stabilească măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 5/16 din terenul în suprafață de 5.764 m.p.

situat în Drăgășani; a dispus acordarea în favoarea reclamanților a măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 5/16 din terenul menționat; a obligat intimații, în solidar, la plata către reclamantul C., a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată, iar pentru ceilalți doi reclamanți, la plata sumei de 800 lei cu același titlu. Prin decizia nr. 1975 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Municipiului Drăgășani, prin primar, împotriva sentinței mai sus menționate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art 486 C. proc. civ., pârâtul Municipiul Drăgășani, prin primar, arătând că dispoziția nr. 318/2015 este temeinică și legală, fiind emisă în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Recurentul-pârât a mai arătat că în cauză reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor, refuzând să depună în procedura administrativă acte în acest sens în vederea soluționării notificării. Pe de altă parte, în urma verificărilor Comisiei locale de fond funciar Drăgășani, nu s-a găsit cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 6.500 m.p., ci doar adeverința nr. 579/13.11.1991, prin care s-a validat dreptul de proprietate pentru terenul menționat altor persoane. Faptul că moștenitorii autorului F. nu au formulat cerere de chemare în judecată alături de ceilalți moștenitori ai autorilor D. și G. nu poate fi imputat pârâtului, care și-a îndeplinit obligația de reconstituire a dreptului de proprietate în natură a terenului, iar soluția instanței de apel este nelegală și reprezintă o dublă despăgubire.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 12 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatandu-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat intimaților-reclamanți B. și C. la data de 14 septembrie 2017, termenul pentru formularea punctului de vedere expirând la 25 septembrie 2017. La data de 15 septembrie 2017 raportul a fost comunicat recurentului Municipiul Drăgășani, prin primar, și intimatei-reci amante, termenul pentru formularea punctelor de vedere expirând la 26 septembrie 2017. La data de 20 septembrie 2017, în termen legal, intimații-reclamanți B., C., au formulat punct de vedere la raport prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil. La data de 13 octombrie 2017 recurentul-pârât a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a arătat că dacă nu ar fi declarat prezenta cale de atac s-ar fi înțeles că achiesează la pretențiile reclamanților.

S-a acordat termen pentru judecarea recursului ia data de 18 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Referitor la punctele de vedere la raportul de admisibilitate se reține că reclamanții au achiesat la concluziile raportului de admisibilitate întocmit în cauză în procedura filtru a recursului, iar recurentu l-pârât, după o expunere succintă a situației de fapt, a arătat că a exercitat calea extraordinară de atac pentru a nu se interpreta că este de acord cu pretențiile deduse judecății de către reclamanți. Referitor Ia caracterul admisibil al căii extraordinare de atac, se reține că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului Ia instanța ierarhic superioară”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.

De asemenea, potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.” Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia nr. 1975 din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate. Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ. potrivit cărora sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel. Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Municipiul Drăgășani, prin primar, împotriva deciziei nr. 1975 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Municipiul Drăgășani, prin primar, cu sediul în Drăgășani, jud. Vâlcea, împotriva deciziei nr. 1975 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., cu domiciliul în Deva, jud. Hunedoara, B., cu domiciliul în București, sector 6, C., cu domiciliul în comuna Ciorogârla, jud. Ilfov. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2017.