ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2017

Decizia nr. 1584/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe roiul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2015 la data de 30

martie 2015 reclamanții A., B., C., în calitate de moștenitori ai

defunctului D., au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu

cu pârâții U.A.T. Municipiul Drăgășani și Primarul

Municipiului Drăgășani, anularea dispoziției nr. 318/2015,

emisă de Primarul Municipiului Drăgășani prin care s-a

respins cererea de restituire în natură și s-a respins propunerea de

acordare de despăgubiri, privind dosarul întocmii în baza notificării

nr. 248 din 15 august 2001, depusă de E. (în prezent decedată),

conexată cu notificarea nr. 160 din 09 august 2001 depusă de C.

și B., prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului

teren în suprafață de 6.500 m.p., situat în municipiul

Drăgășani; constatarea calității de persoană

îndreptățită a reclamanților și stabilirea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea

nr. 165/2013 în integralitate pentru cota de 1/2 din imobilul teren în

suprafață de 6.500 m.p., ce a făcut obiectul notificărilor;

obligarea pârâților să emită dispoziția prin care să

restituie în natură către reclamanți, cota de 1/2 din imobilul

teren în suprafață de 6.500 m.p. (conform descrierii din actul de

vânzare autentificat cu nr. 547 și transcris cu nr. 2213 din 07 iulie 40

de către Grefa Tribunalului Vâlcea, act depus de reclamanți în

dovedirea notificărilor), în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 sau, în situația imposibilității restituirii în

natură, la plata de bunuri în compensare, în temeiul art. 1 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001; obligarea pârâților Ia plata cheltuielilor de

judecată.

Prin

sentința nr. 109 din 31 ianuarie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I

civilă, a admis acțiunea; a anulat dispoziția nr. 318/2015; a

constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite să

îi se stabilească măsuri compensatorii sub formă de puncte

pentru cota de 5/16 din terenul în suprafață de 5.764 m.p. situat în

Drăgășani; a dispus acordarea în favoarea reclamanților a

măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 5/16 din

terenul menționat; a obligat intimații, în solidar, la plata

către reclamantul C., a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată,

iar pentru ceilalți doi reclamanți, la plata sumei de 800 lei cu

același titlu.

Prin decizia

nr. 1975 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Municipiului

Drăgășani, prin primar, împotriva sentinței mai sus

menționate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art 486 C.

proc. civ., pârâtul Municipiul Drăgășani, prin primar,

arătând că dispoziția nr. 318/2015 este temeinică și

legală, fiind emisă în conformitate cu dispozițiile art. 23 din

Legea nr. 10/2001.

Recurentul-pârât

a mai arătat că în cauză reclamanții nu au făcut

dovada dreptului de proprietate și nici a calității de

moștenitor, refuzând să depună în procedura administrativă

acte în acest sens în vederea soluționării notificării.

Pe de

altă parte, în urma verificărilor Comisiei locale de fond funciar

Drăgășani, nu s-a găsit cererea de reconstituire a dreptului

de proprietate pentru terenul în suprafață de 6.500 m.p., ci doar

adeverința nr. 579/13.11.1991, prin care s-a validat dreptul de

proprietate pentru terenul menționat altor persoane.

Faptul

că moștenitorii autorului F. nu au formulat cerere de chemare în

judecată alături de ceilalți moștenitori ai autorilor D.

și G. nu poate fi imputat pârâtului, care și-a îndeplinit

obligația de reconstituire a dreptului de proprietate în natură a

terenului, iar soluția instanței de apel este nelegală și

reprezintă o dublă despăgubire.

Înalta Curte,

înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 12 septembrie 2017, la

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raportul întocmit constatandu-se că decizia obiect al

prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor

judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Completul de

filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași

dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Raportul a

fost comunicat intimaților-reclamanți B. și C. la data de 14

septembrie 2017, termenul pentru formularea punctului de vedere expirând la 25

septembrie 2017.

La data de 15

septembrie 2017 raportul a fost comunicat recurentului Municipiul

Drăgășani, prin primar, și intimatei-reci amante, termenul

pentru formularea punctelor de vedere expirând la 26 septembrie 2017.

La data de 20

septembrie 2017, în termen legal, intimații-reclamanți B., C., au

formulat punct de vedere la raport prin care au solicitat respingerea

recursului, ca inadmisibil.

La data de 13

octombrie 2017 recurentul-pârât a formulat punct de vedere la raportul de

admisibilitate prin care a arătat că dacă nu ar fi declarat

prezenta cale de atac s-ar fi înțeles că achiesează la

pretențiile reclamanților.

S-a acordat

termen pentru judecarea recursului ia data de 18 octombrie 2017, în temeiul

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la

punctele de vedere la raportul de admisibilitate se reține că

reclamanții au achiesat la concluziile raportului de admisibilitate

întocmit în cauză în procedura filtru a recursului, iar recurentu l-pârât,

după o expunere succintă a situației de fapt, a arătat

că a exercitat calea extraordinară de atac pentru a nu se interpreta

că este de acord cu pretențiile deduse judecății de

către reclamanți.

Referitor Ia

caracterul admisibil al căii extraordinare de atac, se reține

că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Dacă prin prezenta

lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se

prevede ca hotărârea judecătorească de primă

instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a

C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului Ia instanța

ierarhic superioară”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Dispozițiile

alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială

se prevede că hotărârea judecătorească de primă

instanță este supusă recursului sau că poate fi

atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o

altă expresie similară”.

De asemenea,

potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 „Decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de

restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu

soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de

competența curții de apel.”

Din textele

legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi

promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în

litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de

soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este

apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege,

fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia

nr. 1975 din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești

este dată în apel și este definitivă, devin incidente

dispozițiile legale anterior menționate.

Aceste

dispoziții se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 noul

C. proc. civ. potrivit cărora sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs.

Rezultă

că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici

recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac

exercitată de reclamanți împotriva deciziei din apel.

Față

de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul

motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele

menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul Municipiul Drăgășani, prin

primar, împotriva deciziei nr. 1975 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Municipiul Drăgășani,

prin primar, cu sediul în Drăgășani, jud. Vâlcea, împotriva

deciziei nr. 1975 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A.,

cu domiciliul în Deva, jud. Hunedoara, B., cu domiciliul în București,

sector 6, C., cu domiciliul în comuna Ciorogârla, jud. Ilfov.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică azi, 18 octombrie 2017.