ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4165/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 182 din data de 28 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. Râmnicu Vâlcea - lichidator judiciar pentru SC B. SRL Drăgășani, în contradictoriu cu pârâții C., D., Comisia locală de fond funciar Drăgășani, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, Municipiul Drăgășani - prin primar, în sensul că s-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 4.100 mp teren situat în intravilanul municipiului Drăgășani; s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 16 ianuarie 2013, a schiței aferente și a planului parcelar pentru suprafața de 4.100 mp emise de Comisia locală de fond funciar Drăgășani; s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x din 11 iulie 2013 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea; au fost obligați în solidar pârâții C. și D. să plătească reclamantei suma de 12.476 RON despăgubiri civile; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și pârâții C. și D. până la concurența sumei de 1.000 RON, cu obligarea pârâților E. să plătească reclamantei suma de 625 RON cheltuieli de judecată.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin decizia 1026 din data de 19 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, a admis apelul formulat de reclamanta A. - lichidator judiciar pentru SC B. SRL Drăgășani, în contradictoriu cu pârâții C., D., Comisia locală de fond funciar Drăgășani, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea și Municipiul Drăgășani - prin primar împotriva Sentinței civile nr. 182 din 28 ianuarie 2016 pronunțate de Judecătoria Drăgășani în Dosarul nr. x/2013.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pe intimații-pârâți C. și D. la 59.300 RON despăgubiri civile și la 4.250 RON cheltuieli de judecată la fond către reclamantă.

A respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată apelantei-reclamante în apel ca neîntemeiat.

Prin aceeași decizie a respins apelul formulat de apelanții-pârâți C. și D. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016 și a Sentinței civile nr. 182 din 28 ianuarie 2016, pronunțate de Judecătoria Drăgășani în Dosarul nr. x/2013, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 28 noiembrie 2017, sub numărul de dosar x/2017, revizuenții C. și D., în contradictoriu cu intimații A. Râmnicu Vâlcea - lichidator judiciar pentru SC B. SRL Drăgășani, Comisia locală de fond funciar Drăgășani, prin primar, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea și Municipiul Drăgășani, prin primar, au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1026 din data de 19 octombrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Prin Decizia civilă nr. 186/A din data de 15 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1026, pronunțată la data de 19 octombrie 2017 în dosarul x/2013 A obligat pe revizuenții să plătească intimatei A. suma de 1000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuenții C. și D., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 19 aprilie 2018, sub nr. x/2017.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 169 din data de 14 septembrie 2018, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 octombrie 2018, sub nr. x/2017, fiind trimis spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 9.

Prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2018, s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de către Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva hotărârii pronunțate în apel într-un litigiul în care reclamanții au învestit instanța cu soluționarea mai multor capete de cerere: revendicare imobiliară; constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 16 ianuarie 2013, a schiței aferente și a planului parcelar pentru suprafața de 4.100 mp emise de Comisia locală de fond funciar Drăgășani; constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. x din 11 iulie 2013 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea; despăgubiri civile.

Prin raportul de expertiză întocmit, în faza procesuală a fondului, de către expertul F., s-a reținut că valoarea de circulație a terenului de 4.100 mp este de 131.200 RON, precum și că valoarea de circulație imobilelor aflate pe terenul de 4.100 mp este de 59.300 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță -, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod" și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Acest principiu a fost reținut și în Decizia nr. 18 din data de 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel".

Astfel, s-a reținut că principiul organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 C. proc. civ., "presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă".

Cum în speță, judecătoria a fost învestită în primă instanță cu judecarea acțiunii, iar apelul și revizuirea au fost soluționate de tribunal, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în revizuire de către Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Pitești, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de revizuenții D. și C. împotriva Deciziei civile nr. 186/A din data de 15 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2018.

GGC - GV