ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7985/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 76 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins excepția lipsei calității procesuale a Primăriei Comunei Amărăști și a admis în parte contestația formulată de contestatorii P.I. și P.D.L., a anulat în parte dispoziția nr. 81 din 30 noiembrie 2005, emisă de primarul comunei Amărăști și a dispus restituirea în natură a imobilului construcție, identificat de expertul tehnic H.D. prin raportul de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre (filele 180-183 dosar), imobil în care funcționează dispensarul medical și terenul format din suprafețele SI-928,47 mp, S2 - 37,96 mp, S3 - 33,57 mp, S4 - 359,54 mp, S5 - 415,60 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul L.I.

prin schița aflată la fila 174 din dosar și s-au menținut celelalte prevederi ale dispoziției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cei doi contestatori au solicitat prin notificare primarului comunei Amărăști restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului, compus din construcție (în care funcționează dispensarul medical al comunei) și terenul aferent în suprafață de 4000 mp, susținând că au aparținut bunicului testatoarei lor B.E.L. Prin dispoziția nr. 81 din 30 noiembrie 2005, primarul comunei Amărăști a respins notificarea contestatorilor, cu motivarea că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece pentru clădire a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 numitul T.M.T., iar terenul intră sub incidența Legii fondului funciar.

Prin testamentul autentificat sub nr. 11427 din 25 mai 1994, testatoarea B.E.L. a lăsat contestatorilor mai multe bunuri mobile și imobile menționate expres, precum și toate bunurile care îi vor reveni în proprietate în timpul vieții sau după deces. Conform certificatului de moștenitor nr. 1344 din 4 iulie 2005 s-a reținut că de pe urma lui B.E.L. au rămas mai mulți moștenitori, inclusiv contestatorii în calitate de legatari. Potrivit certificatelor de moștenitori nr. 517 din 23 mai 1974 și nr. 1494 din 16 octombrie 1980, B.E.L. este moștenitoarea legală a autorului P.P.N. , decedat la 29 noiembrie 1973 și al autoarei P.P.L., decedată la 27 mai 1980. Din coroborarea certificatelor de naștere cu declarațiile extrajudiciare ale martorilor (filele 4-21) s-a reținut că P.L.

este fiica autorului R.P. , care a edificat în jurul anului 1930, casa în care a funcționat fosta miliție a comunei, iar în prezent funcționează dispensarul medical. R.P. a avut patru fiice, printre care B.E.L. și T.G.(S.) , care au deținut distinct imobilele construcții și terenuri pe raza comunei Amărăști. Conform actului de donație și a actului de schimb, anexate la filele 11 și 13 din dosar, care privesc persoane ce nu au legătură cu părțile din cauză, s-a reținut că R.P. a deținut pe raza fostei localități Nemoiu un teren loc de casă. Prin hotărârea nr. 255 din 10 decembrie 1997 a Comisiei județene pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 Vâlcea a fost admisă cererea petentului T.M.T.

și i s-au acordat despăgubiri pentru imobilul situat în comuna Amărăști, sat Nemoiu, ce a trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 111/1951, potrivit procesului-verbal nr. 37273 din 22 ianuarie 1956, reținându-se că nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de dispensarul medical. Prin procesul-verbal nr. 37273 din 22 ianuarie 1956 s-a mai reținut că de la autoarea T.S. au fost confiscate în baza Decretului nr. 111/1951 o casă cu bucătărie în suprafață de 90 mp și un teren curte în suprafață de 0,10,ha alături de alte bunuri. Prin sentința civilă nr. 1473 din 6 iunie 1955, a fostului Tribunal Popular al Raionului Drăgășani a fost admisă cererea Secției Financiare a Raionului Drăgășani și s-a declarat trecută în proprietatea statului averea autoarei T.S.

, constând în imobilele menționate anterior. Conform procesului-verbal de punere în posesie, aflat la fila 195 dosar, T.M.T., în calitate de moștenitor al lui T.S. a fost pus în posesie asupra terenului în suprafață de 37544 mp, ca urmare a validării hotărârii pronunțate în temeiul Legii fondului funciar. Prin rapoartele de expertiză s-au identificat terenurile în discuție și imobilul construcție. Pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut că R.P. a deținut în intravilanul comunei Amărăști o construcție în care funcționează dispensarul medical și terenul aferent acesteia, identificate prin expertiză. B.E.L. este nepoata autorului R.P., iar T.S. (G.) este fiica acestuia. Contestatorii sunt moștenitorii testamentari ai lui B.E.L.

Potrivit testamentului s-a reținut că testatoarea a înțeles să confere legatarilor vocație și la bunurile viitoare, pe care le-ar putea dobândi în proprietate ca urmare a modificării legislative, contestatorii fiind persoane îndreptățite la eventuala restituire a bunurilor, în temeiul Legii nr. 10/2001. Î n temeiul Legii nr. 112/1995, numitul T.M.T. a beneficiat de despăgubiri pentru terenul de casă și pentru 1000 mp. În cauză s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei comunei Amărăști și Consiliului Local, excepție respinsă, cu motivarea că această capacitate presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații civile. În speță, Legea nr. 10/2001 conferă primăriei anumite prerogative (precum cele din situațiile în care deținătorul bunului nu este cunoscut), iar aceasta constituie O unitate funcțională în cadrul căreia funcționează servicii cu atribuții în domeniul aplicării acestei legi.

Pe de altă parte, conform art. 38 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și al art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, consiliile locale administrează bunurile aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale. Având în vedere și faptul că în cauză bunurile solicitate spre restituire se află în posesia unității administrativ-teritoriale, respectiv comuna, fapt necontestat de către intimați, instanța a respins excepția invocată. S-a mai reținut că Legea nr. 10/2001 reglementează restituirea bunurilor preluate de stat în perioada anilor 1945-1989, având caracter profund reparatoriu, iar unul dintre principiile aplicabile este cel al restituirii în natură, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 și art. 9. Așa cum s-a reținut anterior, autorul R.P., bunicul testatoarei B.E.L.

- autoarea contestatorilor a deținut pe raza comunei Amărăști un imobil format din construcție (în care la data formulării notificării funcționa dispensarul medical) și terenul aferent de circa 400 mp, bunuri care se află în posesia unității administrativ-teritoriale. Pentru că aceasta din urmă nu a prezentat nici un act de preluare a respectivelor bunuri s-a reținut incidența art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt supuse restituirii bunurile preluate de către stat fără titlu. Singurul argument invocat pentru respingerea notificării a fost acela că imobilele solicitate nu fac obiectul cererii, întrucât pentru clădire o altă persoană a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent face obiectul Legii fondului funciar.

Astfel, cu privire la clădire, instanța a reținut în primul rând că, din. probele administrate nu există identitate între clădirea care a format obiectul cererii numitului T.M.T. în temeiul Legii nr. 112/1995 și clădirea ce formează obiectul litigiului de față. Pe de altă parte, pentru situația în care ar exista o asemenea identitate, s-a reținut că din dispozițiile Legii nr. 10/2001 rezultă că nu este reglementat expres cazul în care unii dintre moștenitorii aceluiași autor au formulat cerere, în baza Legii nr. 112/1995, iar alții solicită restituirea în baza Legii nr. 10/2001.

Instanța, pe baza principiilor generale de interpretare și în special a celor privind necesitatea ca interpretarea să fie făcută în sensul în care legea urmează să se aplice și să nu aibă ca efect interpretarea corelativă a textelor, apreciază că restituirea în natură este posibilă și în situația când cei care au formulat notificarea nu au solicitat anterior restituirea în baza Legii nr. 112/1995.

Î n acest sens, instanța a constatat că Legea nr. 10/2001 are un domeniu mai larg de aplicare cu privire la persoanele care pot cere restituirea, la bunurile supuse restituirii, că art. 3 din lege reprezintă cadrul general de determinare a persoanelor care pot cere restituirea, în care nu se regăsesc excepții ori condiționări legate de formularea anterioară a altei cereri și că art. 20 (potrivit căruia persoanele care au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pot cere numai restituirea în natură) consacră numai un drept pentru anumite categorii de persoane, fără ca acest drept să înlăture pe cel aparținând altor comoștenitori. Cu privire la teren s-a reținut că, prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată este reglementată posibilitatea restituirii terenurilor aflate în intravilan și care sunt libere, astfel cum este cazul în speță.

S-a mai avut în vedere că nu a fost făcută dovada, în sensul că terenul a format obiectul Legii nr. 18/1991, respectiv că se găsea în decembrie 1989 în patrimoniul C.A.P. Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul L.I. s-a stabilit că din terenul deținut de autor și solicitat spre restituire sunt libere suprafețele SI, S2, S3, S4 și S5, identificate prin schița de la fila 174 dosar. Prin decizia nr. 155/A din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de comuna Amărăști prin primar împotriva sentinței civile nr. 79 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea.

Prin criticile formulate, pârâta a susținut că instanța de fond s-a pronunțat greșit cu privire la restituirea în natură a imobilului casă și teren aferent acesteia în suprafață de 928,47 mp, deoarece acesta a făcut obiectul unei alte dispoziții emise în baza Legii nr. 112/1995, prin care s-au acordat despăgubiri numitului T.M.T., în condițiile în care prin raportul de expertiză s-a stabilit că este vorba despre același imobil. De asemenea, s-a invocat greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei Amărăști și a Consiliului Local Amărăști. Apelanta a apreciat că față de hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 nu se mai putea dispune restituirea în natură a imobilului casă și teren, considerând că, respectiva hotărâre este similară unui contract de vânzare-cumpărare și Statul Român este un cumpărător de bună-credință.

Î n final, și-a exprimat acordul cu privire la restituirea suprafețelor de teren evidențiate în raportul de expertiză prin S2, S3, S4 și S5. Cu privire la prima critică, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a dispus restituirea în natură a imobilului casă și teren, în condițiile în care intimații au dovedit calitatea de moștenitori ai autorului lor, dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu și preluarea abuzivă de către stat. Î n acest sens, instanța a respectat prevalența restituirii ca principiu al Legii nr. 10/2001 și a art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, potrivit căruia orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.

De altfel, apelanta nici nu a negat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu sau calitatea de moștenitori a reclamanților. Referitor la faptul că, pentru același imobil s-ar fi acordat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 unei alte persoane care nu a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001 s-a reținut că, din oficiu instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize pentru identificarea imobilului ce face obiectul cauzei și pârâta s-a opus la administrarea acestei probe, cu motivarea că, din expertiza completată efectuată la instanța de fond rezultă că este vorba de două imobile distincte și că recunoaște această împrejurare. Nefondată s-a reținut și critica privitoare la calitatea procesuală pasivă a Primăriei și Consiliului Local, deoarece Legea nr. 10/2001 conferă anumite prerogative primăriei.

Referitor la consiliul local s-a avut în vedere că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, imobilul casă în discuție era exceptat de la restituirea în natură, fiind un bun de interes public, evidențiat într-o hotărâre a consiliului local privind apartenența la domeniul public, situație față ce care hotărârea instanței trebuie să-i fie opozabilă. Cu toate acestea, s-a reținut că nici Primăria comunei Amărăști și nici Consiliul Local Amărăști nu au declarat apel, împrejurare în care, fața de aceștia hotărârea este irevocabilă și în cauză au calitate de intimați. Și ultima critică s-a considerat nefondată, practic excedând cadrului procesual, întrucât nu poate fi reținută similitudinea dispoziției emise în temeiul Legii nr. 112/1995 cu un contract de vânzare-cumpărare sau că Statul ar fi un cumpărător de bună-credință, în condițiile în care preluarea imobilelor de către stat a fost abuzivă, fără nici un temei legal.

Î mpotriva acestei ultime decizii, în termen legal a declarat recurs comuna Amărăști prin primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. În dezvoltarea criticii sale, recurenta susține că instanța de apel în mod abuziv a reținut" că ea nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice, deoarece aspectul pus în discuție s-a stabilit la fond prin completarea raportului de expertiză (respectiv dacă este identitate între imobilul solicitat în natură, de către reclamanți și cel pentru care s-au acordat despăgubiri numitului T.M.T. ). Mai susține că s-a opus efectuării unei noi expertize cu obiectivul arătat pentru a nu tergiversa soluționarea cauzei, în condițiile în care identitatea dintre cele două imobile se putea clarifica prin simpla alăturare și interpretare a expertizelor anexate la dosar.

Se apreciază de către recurentă că instanța de apel a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, în momentul în care a consemnat cu totul altceva decât a susținut reprezentantul său. Examinând recursul prin prisma criticii întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente: Este fără nici un dubiu că reclamanții au dovedit că, între imobilul ce face obiectul cauzei de față și cel care a făcut obiectul cererii în temeiul Legii nr. 112/1995 nu există nicio identitate, sens în care s-a depus sentința civilă nr. 1473/1955 (fila 256 dosar apel). În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică, completată ulterior, din conținutul căreia rezultă că este vorba de imobile distincte.

Acest aspect a fost recunoscut de reprezentantul recurentului în fața instanței de apel, la termenul din 13 aprilie 2007 (fila 257), evidențiat în practicaua hotărârii recurate. Deși recurentul susține că în mod abuziv instanța de apel a consemnat această recunoaștere, ce contravine susținerilor sale de la acea vreme, și că în acest mod și-a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, până la această dată nu a făcut nicio intervenție cu privire la rectificarea concluziilor sale evidențiate în caietul grefierului. Consemnările concluziilor părților reținute în hotărârile judecătorești, se prezumă că sunt cele reale până la proba contrarie. Cum până la acest termen, recurenta nu a făcut o probă contrară celor susținute în fața instanței de apel, critica sa din recurs este nefondată.

Pentru considerentele expuse recursul va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge recursul declarat de pârâta comuna Amărăști - prin primar împotriva deciziei nr. 155/A din 13 aprilie 2007, pronunțată de Curte de Apel Pitești, s ecția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2007.