ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7985/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7985/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 76 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins
excepția lipsei calității procesuale a Primăriei
Comunei Amărăști și a admis în
parte contestația formulată de
contestatorii P.I. și P.D.L., a anulat în parte dispoziția nr. 81 din 30
noiembrie 2005, emisă de primarul comunei Amărăști și a dispus restituirea în
natură a imobilului construcție,
identificat
de expertul tehnic H.D. prin raportul de expertiză ce face parte
din
prezenta hotărâre (filele 180-183 dosar), imobil în care funcționează
dispensarul medical și terenul format din
suprafețele SI-928,47 mp, S2 - 37,96
mp,
S3 - 33,57 mp, S4 - 359,54 mp, S5 - 415,60 mp, identificat prin raportul de
expertiză întocmit de expertul L.I. prin schița
aflată la fila 174 din dosar și
s-au menținut celelalte prevederi ale
dispoziției.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că cei doi contestatori
au solicitat prin notificare primarului comunei
Amărăști restituirea în natură sau
prin echivalent a imobilului, compus
din construcție (în care funcționează dispensarul medical al comunei) și
terenul aferent în suprafață de 4000 mp,
susținând
că au aparținut bunicului testatoarei lor B.E.L.
Prin dispoziția nr. 81
din 30 noiembrie 2005, primarul comunei Amărăști a respins
notificarea contestatorilor, cu motivarea că
imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece pentru clădire
a primit despăgubiri în temeiul Legii
nr. 112/1995 numitul T.M.T., iar
terenul intră sub incidența Legii fondului funciar.
Prin testamentul autentificat sub nr. 11427 din 25 mai
1994, testatoarea
B.E.L. a lăsat
contestatorilor mai multe bunuri mobile și imobile
menționate expres, precum și toate bunurile care
îi vor reveni în proprietate în
timpul vieții sau după deces.
Conform certificatului
de moștenitor nr. 1344 din 4 iulie 2005 s-a reținut că de
pe urma lui
B.E.L. au rămas mai mulți moștenitori, inclusiv contestatorii în calitate de
legatari.
Potrivit certificatelor
de moștenitori nr. 517 din 23 mai 1974 și nr. 1494 din
16 octombrie 1980, B.E.L. este moștenitoarea
legală a autorului P.P.N.
, decedat la 29 noiembrie 1973 și al autoarei
P.P.L., decedată la 27 mai 1980.
Din coroborarea
certificatelor de naștere cu declarațiile extrajudiciare ale martorilor (filele
4-21) s-a reținut că P.L. este fiica autorului R.P.
, care a edificat în
jurul anului 1930, casa în care a funcționat fosta
miliție a comunei, iar în prezent funcționează dispensarul medical.
R.P. a avut patru fiice,
printre care B.E.L. și T.G.(S.)
,
care au deținut distinct imobilele construcții și terenuri pe
raza
comunei Amărăști.
Conform actului de
donație și a actului de schimb, anexate la filele 11 și 13
din dosar, care privesc persoane ce nu au
legătură cu părțile din cauză, s-a reținut că R.P. a deținut pe raza fostei
localități Nemoiu un teren loc de casă.
Prin hotărârea nr. 255
din 10 decembrie 1997 a Comisiei județene pentru aplicarea
dispozițiilor Legii nr. 112/1995 Vâlcea a fost
admisă cererea petentului T.M.T.
și i
s-au acordat despăgubiri pentru imobilul situat în comuna
Amărăști, sat
Nemoiu, ce a trecut în proprietatea Statului prin Decretul
nr. 111/1951, potrivit procesului-verbal nr.
37273 din 22 ianuarie 1956, reținându-se că nu poate fi restituit în natură,
fiind ocupat de dispensarul medical.
Prin procesul-verbal
nr. 37273 din 22 ianuarie 1956 s-a mai reținut că de la autoarea
T.S. au fost confiscate în baza Decretului nr.
111/1951 o casă cu
bucătărie în
suprafață de 90 mp și un teren curte în suprafață de 0,10,ha alături de
alte
bunuri.
Prin sentința civilă nr. 1473 din 6 iunie 1955, a fostului
Tribunal Popular al Raionului Drăgășani a fost admisă cererea Secției
Financiare a Raionului
Drăgășani și s-a
declarat trecută în proprietatea statului averea autoarei T.S.
, constând
în imobilele menționate anterior.
Conform
procesului-verbal de punere în posesie, aflat la fila 195 dosar, T.M.T., în
calitate de moștenitor al lui T.S. a fost
pus în posesie asupra terenului în suprafață de 37544 mp, ca urmare a
validării
hotărârii pronunțate în temeiul Legii fondului funciar.
Prin rapoartele de
expertiză s-au identificat terenurile în discuție și imobilul
construcție.
Pe baza probatoriului
administrat, instanța de fond a reținut că R.P.
a deținut în intravilanul comunei Amărăști o construcție în care funcționează
dispensarul medical și terenul
aferent acesteia, identificate prin expertiză.
B.E.L. este nepoata
autorului R.P., iar T.S.
(G.) este fiica acestuia.
Contestatorii sunt
moștenitorii testamentari ai lui B.E.L.
Potrivit testamentului
s-a reținut că testatoarea a înțeles să confere legatarilor
vocație și
la bunurile viitoare, pe care le-ar putea dobândi în proprietate ca urmare a
modificării legislative, contestatorii fiind persoane îndreptățite la eventuala
restituire a bunurilor, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Î
n temeiul Legii nr.
112/1995, numitul T.M.T. a beneficiat
de despăgubiri pentru terenul de
casă și pentru 1000 mp.
În cauză s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale
a Primăriei comunei Amărăști și Consiliului Local, excepție respinsă, cu
motivarea că această capacitate presupune aptitudinea unei persoane de a avea
drepturi și obligații civile.
În speță, Legea nr.
10/2001 conferă primăriei anumite prerogative (precum
cele din
situațiile în care deținătorul bunului nu este cunoscut), iar aceasta
constituie O unitate funcțională în cadrul căreia
funcționează servicii cu atribuții
în
domeniul aplicării acestei legi.
Pe de altă parte,
conform art. 38 din Legea nr. 215/2001 privind administrația
publică locală și al art. 4 din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și
regimul
juridic al acesteia, consiliile locale administrează bunurile aflate în
patrimoniul
unității administrativ-teritoriale.
Având în vedere și
faptul că în cauză bunurile solicitate spre restituire se află în posesia
unității administrativ-teritoriale, respectiv comuna, fapt necontestat de
către
intimați, instanța a respins excepția invocată.
S-a mai reținut că Legea
nr. 10/2001 reglementează restituirea bunurilor
preluate de stat în perioada anilor 1945-1989, având caracter profund
reparatoriu,
iar unul dintre principiile aplicabile este cel al
restituirii în natură, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 și art. 9.
Așa cum s-a reținut anterior, autorul R.P., bunicul
testatoarei
B.E.L. - autoarea contestatorilor
a deținut pe raza comunei Amărăști
un
imobil format din construcție (în care la data formulării notificării funcționa
dispensarul medical) și terenul
aferent de circa 400 mp, bunuri care se află în
posesia unității
administrativ-teritoriale. Pentru că aceasta din urmă nu a
prezentat nici un act de preluare a respectivelor
bunuri s-a reținut incidența art. 2
lit.
i) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora sunt supuse restituirii bunurile
preluate
de către stat fără titlu.
Singurul argument
invocat pentru respingerea notificării a fost acela că
imobilele solicitate nu fac obiectul cererii,
întrucât pentru clădire o altă persoană
a primit despăgubiri în temeiul
Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent face obiectul Legii fondului funciar.
Astfel, cu privire la
clădire, instanța a reținut în primul rând că, din. probele
administrate
nu există identitate între clădirea care a format obiectul cererii
numitului T.M.T. în temeiul Legii nr. 112/1995 și
clădirea ce
formează obiectul litigiului de față.
Pe de altă parte, pentru
situația în care ar exista o asemenea identitate, s-a
reținut că din dispozițiile Legii nr. 10/2001
rezultă că nu este reglementat expres
cazul
în care unii dintre moștenitorii aceluiași autor au formulat cerere, în baza
Legii nr. 112/1995, iar alții solicită restituirea
în baza Legii nr. 10/2001.
Instanța, pe baza
principiilor generale de interpretare și în special a celor privind necesitatea
ca interpretarea să fie făcută în sensul în care legea urmează
să se aplice și să nu aibă ca efect interpretarea
corelativă a textelor, apreciază că
restituirea în natură este posibilă
și în situația când cei care au formulat
notificarea
nu au solicitat anterior restituirea în baza Legii nr. 112/1995.
Î
n acest sens, instanța
a constatat că Legea nr. 10/2001 are un domeniu mai
larg de aplicare cu
privire la persoanele care pot cere restituirea, la bunurile
supuse restituirii, că art. 3 din lege reprezintă
cadrul general de determinare a
persoanelor care pot cere restituirea,
în care nu se regăsesc excepții ori condiționări legate de formularea
anterioară a altei cereri și că art. 20 (potrivit căruia persoanele care au
primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pot cere numai restituirea în
natură) consacră numai un drept pentru anumite categorii de persoane, fără ca
acest drept să înlăture pe cel aparținând altor comoștenitori.
Cu privire la teren s-a
reținut că, prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
republicată este reglementată posibilitatea
restituirii terenurilor aflate în intravilan
și care sunt libere, astfel
cum este cazul în speță.
S-a mai avut în vedere că nu a fost făcută dovada, în
sensul că terenul a
format obiectul Legii
nr. 18/1991, respectiv că se găsea în decembrie 1989 în
patrimoniul
C.A.P.
Potrivit raportului de
expertiză întocmit de expertul L.I. s-a stabilit că
din terenul deținut
de autor și solicitat spre restituire sunt libere suprafețele SI,
S2, S3, S4 și S5, identificate prin schița de la
fila 174 dosar.
Prin decizia nr. 155/A
din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu
minori
și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de comuna Amărăști
prin primar împotriva sentinței civile nr. 79 din
19 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Prin criticile
formulate, pârâta a susținut că instanța de fond s-a pronunțat greșit cu
privire la restituirea în natură a imobilului casă și teren aferent acesteia în
suprafață de 928,47 mp, deoarece acesta a făcut obiectul unei alte dispoziții
emise în baza Legii nr. 112/1995, prin care s-au
acordat despăgubiri numitului
T.M.T., în condițiile în care prin
raportul de expertiză s-a stabilit că este vorba despre același imobil.
De asemenea, s-a invocat greșita respingere a excepției
lipsei calității
procesuale pasive a
Primăriei comunei Amărăști și a Consiliului Local Amărăști.
Apelanta a apreciat că față de hotărârea Comisiei Județene
de aplicare a
Legii nr. 112/1995 nu se mai
putea dispune restituirea în natură a imobilului casă și teren, considerând că,
respectiva hotărâre este similară unui contract de
vânzare-cumpărare și Statul Român este un
cumpărător de bună-credință.
Î
n final, și-a exprimat
acordul cu privire la restituirea suprafețelor de teren
evidențiate în
raportul de expertiză prin S2, S3, S4 și S5.
Cu privire la prima critică, instanța de apel a reținut că,
instanța de fond
corect a dispus
restituirea în natură a imobilului casă și teren, în condițiile în care
intimații au dovedit calitatea de moștenitori ai autorului lor, dreptul de
proprietate asupra imobilelor din litigiu și preluarea abuzivă de către stat.
Î
n acest sens, instanța
a respectat prevalența restituirii ca principiu al Legii
nr. 10/2001 și
a art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, potrivit căruia orice
persoană fizică are dreptul la respectarea
bunurilor sale și că nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru
cauză de utilitate publică și în condițiile
prevăzute de lege.
De altfel, apelanta
nici nu a negat dreptul de proprietate asupra imobilului în
litigiu sau
calitatea de moștenitori a reclamanților.
Referitor la faptul că,
pentru același imobil s-ar fi acordat despăgubiri în
baza Legii nr. 112/1995 unei alte persoane care nu
a formulat cerere în baza Legii
nr. 10/2001 s-a reținut că, din oficiu
instanța a pus în discuție necesitatea
efectuării
unei expertize pentru identificarea imobilului ce face obiectul cauzei și
pârâta s-a opus la administrarea acestei probe, cu
motivarea că, din expertiza completată efectuată la instanța de fond rezultă că
este vorba de două imobile
distincte și că recunoaște această
împrejurare.
Nefondată s-a reținut și
critica privitoare la calitatea procesuală pasivă a
Primăriei și
Consiliului Local, deoarece Legea nr. 10/2001 conferă anumite
prerogative primăriei. Referitor la consiliul
local s-a avut în vedere că, anterior
intrării
în vigoare a Legii nr. 247/2005, imobilul casă în discuție era exceptat de la
restituirea în natură, fiind un bun de interes
public, evidențiat într-o hotărâre a
consiliului
local privind apartenența la domeniul public, situație față ce care
hotărârea
instanței trebuie să-i fie opozabilă.
Cu toate acestea, s-a reținut că nici Primăria comunei
Amărăști și nici
Consiliul Local Amărăști
nu au declarat apel, împrejurare în care, fața de aceștia
hotărârea este
irevocabilă și în cauză au calitate de intimați.
Și ultima critică s-a considerat nefondată, practic
excedând cadrului
procesual, întrucât nu
poate fi reținută similitudinea dispoziției emise în temeiul
Legii nr. 112/1995 cu un contract de
vânzare-cumpărare sau că Statul ar fi un
cumpărător de bună-credință, în condițiile în care preluarea imobilelor
de către
stat a fost abuzivă, fără nici un temei legal.
Î
mpotriva acestei ultime
decizii, în termen legal a declarat recurs comuna
Amărăști prin primar, invocând dispozițiile art. 304
pct. 4 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii sale, recurenta susține că instanța
de apel în mod
abuziv a reținut"
că ea nu a fost de acord cu efectuarea unei
expertize tehnice,
deoarece aspectul
pus în discuție s-a stabilit la fond prin completarea raportului de expertiză
(respectiv dacă este identitate între imobilul solicitat în natură, de
către reclamanți și cel pentru care s-au acordat
despăgubiri numitului T.M.T.
).
Mai susține că s-a opus efectuării unei noi expertize cu
obiectivul arătat
pentru a nu tergiversa
soluționarea cauzei, în condițiile în care identitatea dintre
cele două
imobile se putea clarifica prin simpla alăturare și interpretare a expertizelor
anexate la dosar.
Se apreciază de către
recurentă că instanța de apel a depășit atribuțiunile
puterii judecătorești, în momentul în care a
consemnat cu totul altceva decât a
susținut reprezentantul său.
Examinând recursul prin
prisma criticii întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,
Înalta Curte îl reține ca nefondat pentru următoarele
considerente:
Este fără nici un dubiu
că reclamanții au dovedit că, între imobilul ce face
obiectul cauzei de
față și cel care a făcut obiectul cererii în temeiul Legii nr. 112/1995 nu
există nicio identitate, sens în care s-a depus sentința civilă
nr. 1473/1955 (fila 256 dosar apel). În cauză s-a
efectuat o expertiză tehnică,
completată ulterior, din conținutul căreia
rezultă că este vorba de imobile distincte.
Acest aspect a fost
recunoscut de reprezentantul recurentului în fața instanței
de apel, la termenul din 13 aprilie 2007 (fila
257), evidențiat în practicaua hotărârii
recurate. Deși recurentul susține că în mod abuziv instanța de apel a
consemnat
această recunoaștere, ce contravine susținerilor sale de la
acea vreme, și că în
acest mod și-a depășit
atribuțiunile puterii judecătorești, până la această dată nu a
făcut nicio intervenție cu privire la
rectificarea concluziilor sale evidențiate în
caietul grefierului.
Consemnările
concluziilor părților reținute în hotărârile judecătorești, se
prezumă că sunt cele reale până la proba
contrarie. Cum până la acest termen,
recurenta nu a făcut o probă
contrară celor susținute în fața instanței de apel, critica sa din recurs este
nefondată.
Pentru considerentele
expuse recursul va fi respins.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
R
espinge recursul declarat
de pârâta comuna Amărăști - prin primar
împotriva
deciziei nr. 155/A din 13 aprilie 2007, pronunțată de Curte de Apel Pitești, s
ecția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26
noiembrie 2007.