ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8720/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8720/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 iulie

2006, contestatorii G.N.M. și G.I.C. au solicitat anularea deciziei nr. 31 din

22 mai 2006 emisă de SC S.S.C.M. (Cooperativă meșteșugărească), în cadrul

procedurii speciale administrative instituită de Legea nr. 10/2001,

republicată.

În motivarea contestației, cei doi

contestatori au susținut că sunt moștenitorii testamentari (în baza legatului

universal autentificat sub nr. 3211 din 22 iunie 1999) ai numitului M.P.,

decedat la 12 decembrie 1999, care, la rândul său este unicul moștenitor al

autoarei sale M.M. (mama sa).

Aceasta a dobândit terenuri în calitate

de moștenitoare de pe urma autorilor săi, O.G. și O.E., terenuri situate pe

raza municipiului Râmnicu Vâlcea.

Moșia respectivă a fost naționalizată în

anul 1945, iar autoarea testatorului și-a rezervat o suprafață de 50 ha și un

conac, expropriate ulterior prin Decretul nr. 83/1949.

Pe o suprafață de teren se află

construcția intimatei și urmare a contestației formulate împotriva deciziei

enunțate mai sus, a fost de acord să restituie echivalentul bănesc al terenului

ocupat în suprafață de 5589,25 mp.

Prin sentința civilă nr. 93 din 23

ianuarie 2007 a fost admisă contestația, a fost anulată în parte decizia (pct. 2

din decizie) și dosarul s-a trimis Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietății, competentă material pentru rezolvarea cererii de restituire a

imobilului prin echivalent, conform opțiunii „persoanei îndreptățite".

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că celor doi contestatori li s-au restituit terenuri

în natură sau echivalent în baza Legilor nr. 18/1991 și nr. 10/2001, astfel:

- suprafața de 61,49 ha teren agricol și

cu vegetație forestieră (situată pe Dealul Petrișor) prin titlul de proprietate

emis în baza Legii nr. 18/1991;

- suprafața de 153 mp teren situată în

Râmnicu Vâlcea, restituită prin dispoziția nr. 197 din 24 martie 2003, emisă de

Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea; despăgubiri constând în acțiuni pentru

suprafața de 15,46 ha, în valoare de 162.609.778.217 ROL, prin dispoziția nr. 1112

din 10 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, în baza

Legii nr. 10/2001;

- despăgubiri constând în titluri de

valoare nominală pentru suprafața de 92,5474 ha, în valoare de 124.725.619.875

ROL prin dispoziția nr. 1307 din 16 februarie 2005, emisă de Primarul municipiului

Râmnicu Vâlcea;

Conform adresei nr. FC 425 din 17 aprilie

2003, emisă de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea s-a reținut că autorul

contestatorilor a avut terenuri și în alte puncte (în afară de cele restituite)

și aflate în administrarea sau proprietatea diverselor persoane juridice,

printre ele aflându-se și C.M.S.

S-a reținut că terenul în suprafață de

5589,25 mp situat în Râmnicu Vâlcea este în administrarea intimatei, ocupat de

construcții în care se realizează producție.

Dispozițiile art. 20 alin. (1) coroborate

cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, stabilesc modalitatea

de restituire în natură a bunurilor imobiliare deținute de o organizație

cooperatistă.

Art. 10 alin. (2) din aceeași lege

reglementează situația de fapt, în sensul existenței pe teren a unor

construcții edificate cu autorizație, iar persoana îndreptățită obține

restituirea prin echivalent cu acordul ei și exprimarea unei variante legale.

Despăgubirile bănești se acordă conform

prevederilor Cap. V din Legea nr. 10/2001, varianta republicată și Normele

metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobată prin H.G.

nr. 1095 din 15 septembrie 2005.

Instanța a reținut că în acest nou cadru

procesual, competența materială de restituire prin echivalent revine

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, iar deciziile pot fi

contestate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

prin decizia nr. 365A din 18 octombrie 2007 a admis apelul contestatorilor G.N.M.

și G.I.C. ale căror drepturi litigioase au fost cumpărate de T.B.I. împotriva

sentinței nr. 93 din 23 ianuarie 2007 a Tribunalului Vâlcea în contradictoriu

cu intimata SC S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea.

Au fost modificate în parte sentința

instanței de fond și decizia nr.31 din 22 mai 2006, emisă de intimată, în

sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 3916 mp teren,

identificată prin raportul de expertiză tehnică (filele 246-247). A fost

menținută în rest sentința instanței de fond.

Instanța de apel a reținut în esență că

cei doi contestatori au vândut toate drepturile ce fac obiectul contractului de

vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1360/2007 (filele 222-231), inclusiv

cele ce constituie obiectul litigiului dedus judecății cumpărătorului T.I.,

care a preluat locul acestora în calitate de apelant.

In urma probelor administrate în apel s-a

reținut că terenul în litigiu este administrat de intimată și are suprafața

totală de 5589 mp, face parte din moșia M., cu moștenitorii G.N.M. și G.I.C.

Din această suprafață, intimata a

cumpărat de la apelant 224,79 mp, rămânând în litigiu numai suprafața de

5364,22 mp.

Conform concluziilor raportului de

expertiză tehnică efectuat în apel de expert K.S,, pe acest teren sunt

amplasate două hale cu fundație (jumătate zidărie, jumătate schelet metalic),

celelalte construcții (magazii) fiind demontabile (filele 236-247).

S-a mai reținut că suprafața aferentă

celor două hale cu fundație este de 1448 mp (construcții și căi de acces),

astfel că poate fi restituită în natură numai suprafața de 3916 mp, ce a fost

identificată pe schița anexă la expertiză cu culoarea mov.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv

de către stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, se

acordă despăgubiri.

Sub aspectul prezentat, s-a reținut că

apelul este fondat în parte, în sensul obligării intimatei numai la restituirea

în natură pentru 3916 mp, conform concluziilor din expertiza întocmită în

cauză.

S-a reținut că această soluție se impune

și în raport de art. 2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ce

statuează că ,,persoanele și entitățile implicate în

executarea dispozițiilor acestei legi vor avea în vedere respectarea reglementărilor

referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale și protocoalele adiționale la

această Convenție, ratificate în România prin Legea nr. 30/1994, cu

modificările ulterioare, precum și soluțiilor jurisprudențiale ale CEDO".

Î

n

același sens s-a reținut că prezintă relevanță deosebită pentru domeniul de

aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigențelor art. l din primul

Protocol adițional la Convenție potrivit căruia „orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat

de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional.

Instanța

de apel a mai arătat că, în ceea ce privește diferența de teren ce nu se

restituie în natură, sentința apelată este legală, întrucât despăgubirile nu se

impun a fi calculate de către instanță, astfel cum a statuat și instanța

supremă prin decizia în interesul legii din 4 iulie 2007, deoarece dispoziția

atacată a fost emisă la 22 mai 2006, ulterior intrării în vigoare a noii Legi

nr. 247/2005.

Prin urmare, în speță sunt incidente

prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și în mod corect sub acest aspect,

cauza a fost trimisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru notificările soluționate ulterior

intrării în vigoare a legii noi, contestațiile formulate privesc nu doar

îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate

abuziv, dar, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele urmând a se

pronunța în limitele investirilor, potrivit principiului plenitudinii de

competență a instanței, însă, stabilirea despăgubirilor revine Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților.

De asemenea, s-a stabilit că excede

analizei speței împrejurarea că pentru aceeași suprafață de teren au fost emise

acte de proprietate pentru moștenitorii defunctului B.N., aceste aspecte urmând

a fi rezolvate într-un alt cadru procesual.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs contestatorul T.B.I. și pârâta S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, pe care au

criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

- Recurentul-contestator T.B.I. a invocat

disp. art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că, soluția este nelegală în

primul rând pentru că instanța de apel, aplicând greșit legea, respectiv art.

10 alin. (3) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, trebuia să restituie

suprafața de 5354,22 mp în natură în integralitatea sa.

Referitor la construcțiile aflate pe

terenul în suprafață de 1448 mp, ce face obiectul recursului, susține că nu

împărtășește punctul de vedere al expertului, întrucât acesta nu ar putea fi

restituit în natură, pentru că este ocupat de două hale cu fundație.

Mai arată recurentul că cele două hale în

prezent nu mai sunt folosite de către intimată, fiind într-o stare avansată de

degradare și că nu mai pot fi destinate desfășurării activităților comerciale

sau de producție, singura soluție fiind demolarea lor.

In aceste condiții, pretinde recurentul,

că existența celor două construcții nu poate constitui un motiv legal pentru

justificarea refuzului de restituire în natură a terenului.

Construcțiile se regăsesc în ipoteza

prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind construcții ușoare,

demontabile, intimata având posibilitatea să recupereze aproape toate materiale

ce au servit la edificare.

Se mai arată că restituirea în natură

este impusă și de disp. art. 21 alin. (1) din lege, conform cărora în situația

în care organizația cooperatistă deține un bun preluat abuziv, aceasta trebuie

să îl restituie în natură.

O a doua critică intervine pentru

situația în care nu se reține cea dintâi; se arată că despăgubirile se impun a

fi acordate de intimată prin compensare cu bunuri sau servicii și nu de către

Statul Român prin Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților;

consideră că soluția instanței de apel cuprinde motive străine de natura

pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

Recurentul susține că măsurile

reparatorii în echivalent pot fi numai compensarea cu alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent de societatea intimată, valoarea acestora fiind cea de

piață, sens în care sunt și dispozițiile art. 10 alin. (10) coroborate cu art. 21

alin. (1)-(3) din lege.

- Pârâta S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea critică

hotărârea instanței de apel sub aspectul netemeiniciei, susținând că au fost

ignorate obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiză întocmit

de expert K.S.

Mai susține că instanța de apel a omis să

clarifice proprietarii terenului în raport de titlurile de proprietate, că

niciuna dintre cele două hale edificate pe teren nu sunt demontabile, fiind din

profiluri metalice încastrate în fundații de beton și că pe teren este o

conductă de apă în lungime de circa 2 km.

- La data de 27 octombrie 2009, numitele B.O.

și O.M.P. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei

pârâte S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea și au solicitat în principal admiterea

recursului acesteia, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei

pentru rejudecare în fond.

In subsidiar, au solicitat casarea

deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond.

In dezvoltarea cererii de intervenție, intervenientele

susțin că sunt proprietarele terenului în litigiu, care inițial a aparținut

autorului lor, deținut în baza titlului de proprietate nr. 81 din 17 august 2007,

emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor Vâlcea.

Mai susțin că T.B.I. nu are titlu de

proprietate pentru teren, că a preluat drepturile litigioase de la numiții G.N.M.

și G.I.C. și că în cauză a invocat un act de partaj din anul 1920, act anterior

titlului deținut de cele două, situație în care nu are calitate de proprietar.

In ceea ce privește interesul intervenientelor

în promovarea cererii se arată că, fiind în imposibilitatea de a promova o

acțiune în realizarea dreptului, pentru că T. nu are nici titlu de proprietate

și nici posesie asupra terenului, au formulat acțiune în constatarea

inexistenței dreptului de proprietate al acestuia pentru teren. Susțin că

interesul lor este legitim, personal, născut și actual, în sensul că, dacă nu

ar fi recurs la această acțiune, titlul lor ar fi putut fi anulat de niște

neproprietari.

In fine, intervenientele în temeiul art. 306

alin. (2) C. proc. civ. invocă motive de ordine publică, susținând nulitatea

absolută a deciziei recurate, conform motivului prev. de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., ca urmare a încălcării principiului adevărului și al rolului activ

al judecătorului.

In acest sens, susțin că decizia Curții

de Apel Pitești este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea principiului

rolului activ al judecătorului și pentru încălcarea principiului aflării

adevărului, atunci când se face mențiunea în considerentele deciziei că „excede

analizei de față împrejurarea că pe aceeași suprafață au fost emise acte de

proprietate pentru moștenitorii defunctului B.N., aceste aspecte urmând a fi

rezolvate într-un alt cadru procesual".

Analizând recursurile în limita

criticilor formulate și cererea de intervenție în interesul pârâtei SC S. Râmnicu

Vâlcea se constată următoarele:

nefondat:

Prima critică întemeiată pe aplicarea

greșită a art. 10 alin. (3) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se

reține că este nefondată. Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, „imobilele - terenuri și construcții, preluate abuziv, indiferent de

destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de

o regie autonomă (...), de o organizație cooperatistă sau de orice altă

persoană juridică de drept public, vor fii restituite persoanei îndreptățite în

natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de

conducere ale unității deținătoare ".

Conform art. 10 alin. (3) din aceeași

lege, „se restituie în natură terenurile pe care s-au edificat construcții

neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și

construcții ușoare sau demontabile

,

Instanța

de apel, pentru identificarea terenului în litigiu și stabilirea corectă a

situației lui a dispus efectuarea unei expertize întocmită de expert S.K.

Conform concluziilor expertizei (245 -

247) s-a stabilit că terenul în litigiu este administrat de SC S.S.C.M. Vâlcea,

cu o suprafață de totală de 5589 mp, din care în litigiu este suprafața de

5364,22 mp.

Pe teren există două hale cu fundație

(jumătate zidărie, jumătate schelet metalic), celelalte construcții fiind

ușoare și demontabile.

Suprafața de teren aferentă celor două

hale cu fundație este de 1448 mp (construcții și căi de acces) și s-a

concluzionat că din întreaga suprafață se pot restitui în natură numai 3916 mp.

S-a mai făcut mențiunea că respectivele

construcții sunt destinate activității economice și de producție.

Potrivit art. 10 pct. 3 din Legea nr.

10/2001, în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării are

obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate

terenul și vecinătățile, de a verifica destinația actuală a terenului

solicitat, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a

unor străzi, trotuare, parcări amenajate, și alte asemenea, existența și

utilizarea unor amenajări subterane: conducte de suplimentare cu apă, gaze,

petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea).

In cazul în care se constată astfel de

situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren

libere, sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează

accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

In această situație, în mod corect

instanța de apel a reținut că, poate fi restituită numai suprafața de 3916 mp,

pe diferența de 1448 mp fiind edificate construcții care nu pot fi demolate,

pentru care contestatorul urmează să primească măsuri reparatorii în

echivalent.

Din analiza hotărârii recurate, nu se

evidențiază motive străine de natura pricinii, astfel că este nefondat și

motivul invocat, prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

2.

Referitor la recursul declarat de pârâta SC S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, se reține

că este nul, așa cum s-a statuat prin încheierea de ședință din 25 mai 2009

(fila 97 verso din prezentul dosar).

S-a avut în vedere că potrivit art. 302

2

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303

alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs.

A motiva recursul înseamnă pe de o parte,

arătarea criticii aduse hotărârii atacate prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia,

în sensul formulării unor critici privind modul în care a judecat instanța, dar

numai raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurenta-pârâtă SC S.S.C.M. Râmnicu

Vâlcea nu a invocat nici un motiv de recurs care să facă posibilă încadrarea în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., aceasta formulând critici numai cu privire

la expertiza efectuată în cauză.

3.

Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele B.O.

și O.M.P. la 27 octombrie 2009, se reține că la termenul din 19 octombrie 2009,

acestea au renunțat la judecată.

Față de punctul de vedere exprimat de

interveniente, în baza art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs va

lua act de cererea de renunțare la judecată.

Pentru considerentele expuse, recursul

contestatorului T.B.I. urmează să fie respins ca nefondat, se va constata nul

recursul pârâtei SC S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea și se va lua act de renunțarea la

judecata cererii de intervenție formulate de interveniente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de contestatorul T.B.I. împotriva deciziei nr. 365A

din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Constată

nul recursul declarat de pârâta SC S.S.C.M. Râmnicu Vâlcea împotriva aceleiași

decizii.

Ia act de renunțarea la judecata cererii de

intervenție formulată de intervenientele B.O. și O.M.P.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2009.