ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4746/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4746/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 8 august 2005, pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr.

2696/2005, reclamanții T.V. și T.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtă

P.S. Râmnicu Vâlcea, ca prin

hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 4 din 6 iunie 2005,

prin care a fost respinsă ca inadmisibilă

notificarea nr. 36 din 5 iunie 2001 emisă în

baza Legii nr. 10/2001, respectiv să se constate valoarea terenului

preluat abuziv în

suprafață de 2.600

mp, iar pârâta să fie obligată la emiterea unei noi decizii prin care să le fie

acordate măsurile reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri,

conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001,

modificată prin Legea nr. 247/2005,

cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au

arătat în motivarea cererii că, Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 418 din 23

mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 148/2005 a obligat

pârâta să emită decizia privind soluționarea notificării nr. 36 din 5

iunie 2001 prin

care aceștia au

solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2.600

mp

deținută de pârâtă și care face parte dintr-o suprafață de teren mai mare, de

11.725 mp, ce a fost expropriata prin Decretele

nr. 1002/1966 și nr. 218/1967 de la

autoarea lor T.L.V.

Au

fost invocate dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și respectiv

art. 11. 1

si art. 12.2 din H.G. nr. 498/2003, considerând că decizia dată este nelegală,

deținătoarea având

obligația de a emite decizia de despăgubire prin echivalent.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 431 din 20 iunie 2006, a

respins

excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice si

a admis acțiunea reclamanților în sensul că a anulat decizia nr. 4 din 6 iunie

2005

emisa

de pârâtă. Totodată a fost obligată pârâta să emită o decizie cu ofertă de

acordare de măsuri reparatorii sau despăgubiri

în echivalent cu privire la terenul în suprafață de 2.600 mp ce face parte din

suprafața de 3.130 mp, imobil

notificat de

reclamanți prin notificarea nr. 36 din 5 iunie 2001 și identificat conform

expertizei

tehnice întocmită de ing. R.S.A., având valoarea de 220.573,08 lei RON.

Prin aceeași

hotărâre pârâta a mai fost obligată să plătească reclamanților suma de 1.500

lei RON cheltuieli de judecata.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 11 alin. (9) din Legea

nr. 10/2001 coroborate cu pct. 11.1 și

pct. 12.2 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, iar bunul pentru care se solicită

măsuri reparatorii a fost considerat, în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. h) din Legea reparatorie că a fost

preluat de stat în mod abuziv, chiar dacă cu

titlu valabil, astfel cum acesta este definit la art. 6 din Legea nr.

213/1998 privind

proprietatea publica și regimul juridic al acesteia,

exproprierile intrând în

categoria

preluărilor abuzive și prin aceea că nu erau de natură să asigure despăgubiri

echitabile

în regimul constituțional anterior.

S-a mai reținut

incidența dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, care

dispun că, în măsura în care pârâta sau unitatea

de la care aceasta a primit ulterior

terenul

expropriat a efectuat și plăți fostului proprietar, așa cum s-a pretins,

oricare dintre plătitori are posibilitatea de a obține rambursarea despăgubirilor

acordate,

actualizate cu coeficientul stabilit.

În temeiul art.

25-26 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată ulterior prin O.U.G. nr.

209/2005, instanța de fond a obligat pârâta să emită o

decizie care să conțină oferta de acordare de măsuri reparatorii (sau

despăgubiri) în

echivalent privind

terenul în suprafață de 2.600 mp, imobil notificat de reclamanți.

Împotriva

sentinței fondului, în termen legal a declarat apel pârâta P.S.C.M. Râmnicu

Vâlcea, criticând-o pentru cele ce urmează:

- împrejurările

de care fac vorbire reclamanții în acțiune, nu sunt suficiente pentru dovedirea

proprietății asupra terenului în suprafață de 4.300 mp și nu s-a făcut dovada

ca acest teren a fost preluat abuziv de la titularul dreptului de proprietate;

- reclamanții nu au

devenit proprietari prin moștenire testamentară, dat fiind faptul că pentru

același teren ce face parte din suprafața de 4.300 mp a formulat notificare și

numita C.G.;

- greșit și

nelegal se pune temei pe expertiza tehnică întocmită în cauză de ing. R.S.A.,

în care s-a reținut că suprafața

expropriată

este de 2.400 mp, deși, în realitate, aceasta este de 4.300 mp;

- greșit se

aduce in discuție Decretul nr. 1002 din 14 decembrie 1966, care se refera la

suprafața totala de 8.523 mp dat in administrare întreprinderii de stat -

F.P.I. Râmnicu Vâlcea;

- evaluările au

fost făcute pe baza unor criterii care nu sunt obiective.

Prin decizia civilă nr. 172/A din 25 septembrie 2006 pronunțată în

dosarul

nr.

3510/46/2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelul pârâtei P.S.C.M.

împotriva sentinței nr.

431 din 20 iunie 2006, pe care a schimbat-o în sensul că a obligat

pârâta să emită decizie

pentru suprafața de 2400 mp, teren identificat conform expertizei tehnice

întocmite de expert ing. R.S.A., stabilind măsuri

reparatorii. Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a

reținut următoarele:

Terenul a aparținut autoarei reclamanților,

T.L.V., in baza

actului de succesiune din 12 iunie 1945, teren ce a fost

expropriat conform Decretului nr. 218 din 16 martie 1967.

Din adresa nr. 9396

din 8 august 1966, rezulta ca autoarea

T.C.L.V.

a fost invitată la data de 15 august 1966 la sediul

cooperativei

„S." Râmnicu Vâlcea în vederea consimțirii la

exproprierea terenului in suprafața de 2.600 mp.

Conform planului de

situație anexat la Decretul de expropriere nr. 1002/1966, terenul

moștenitorilor A. (autor al lui T.C.L.V.) a fost în suprafață totală de 11.725

mp

În Decretul nr.

218/1967 și schița anexă, rezultă că suprafața reala

expropriată de la autoarea intimaților este de 2.400 mp teren arabil,

situație ce

rezultă și din

concluziile raportului de expertiza tehnica întocmit in cauza de ing.

R.S.A.

Incidența preluării abuzive nu este prezumată, ci

este apreciată în funcție de

situația

respectivă, iar în cauză nu s-a făcut dovada plății suprafeței de 2.400 mp,

teren

expropriat de la autoarea reclamanților.

În consecință, s-a

apreciat că în mod corect prima instanța a constatat

că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr.

10/2001 iar

in baza art. 11 alin. (9)

din Legea nr. 10/2001 și pct. 11.1 și pct. 12.2 din Normele

metodologice

aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și art. 25-26 din Legea nr. 10/2001 republicată

și modificată prin O.U.G. nr. 209/2005, a fost admisă

acțiunea reclamanților, dispunându-se anularea deciziei nr. 4/2005 emisa

de pârâtă.

Reținându-se că suprafața de teren expropriată

este de 2400 mp, s-a admis

apelul

pârâtei P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, a fost schimbată sentința

apelată în

sensul că a obligat pârâta să emită decizie cu privire la suprafața de 2400 mp,

stabilind măsuri reparatorii.

Nemulțumiți fiind de

soluția pronunțată de instanța de apel, atât reclamanții T.V. și T.I. cât și

pârâta P.S.C.M. Ramnicu Vâlcea, au declarat în termen legal recurs.

Recurenții -

reclamanți T.V. și T.I. au invocat

dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanța

de

apel în mod greșit a reținut că suprafața de teren este de 2400 mp, pe când

acesta, în realitate, are o suprafață de 2600 mp astfel cum în mod corect a

constatat instanța de fond. S-a mai susținut că

au fost încălcate dispozițiile art. 24

din Legea nr. 10/2001, iar

instanța de apel a reținut greșit împrejurarea că exproprierea s-a făcut doar

pentru suprafața de teren de 2400 mp.

Recurenta - pârâtă

P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, prin motivele de recurs, a criticat hotărârea

pronunțată în apel cu privire la faptul că litigiul cade sub incidența Legii

nr. 18/1991 și nu sub jurisdicția Legii nr. 10/2001, așa cum greșit s-a

reținut.

Un alt motiv de

recurs se referă la faptul că instanța de apel a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, în sensul că probele administrate nu au fost just

apreciate atunci când s-a considerat că terenul pretins de reclamanți a fost

preluat abuziv.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea

constată că recursurile declarate în cauză sun fondate, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 129

alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală

pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și

aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale.. „ aceștia putând ordona probele pe care le consideră

necesare".

În cauză a fost

efectuată expertiză de către expertul R.S.A., reținându-se că unitatea pârâtă

ocupă, din fosta proprietate a autoarei reclamanților, suprafața de 3130,00 mp

din care 2600,00 au fost propuși pentru expropriere; că din Decretul nr.

218/1967, și schița anexă aflată la dosar, rezultă că de la autoarea

reclamanților s-a expropriat suprafața de 2400 mp arabil ( filele 136-138 dosar

fond).

Din analiza

întregului material probator se constată că sunt neconcordanțe în ceea ce

privește imobilul în litigiu nefiind clarificată situația exactă a acestui

imobil ceea ce impune deci, o verificare de către instanța de apel, prin

completarea probelor necesare (o nouă expertiză) în scopul individualizării

terenului, respectiv suprafață, vecinătăți și a stabili în deținerea cui se

află.

De asemeni instanța

de apel va ordona să se depună o copie lizibilă a anexei la decretul de

expropriere completând totodată probele cu privire la

susținerile pârâtei P.S.C.M. Ramnicu Vâlcea, potrivit cărora terenul se

află la Fabrica S.C. V.

Pentru cele de mai

sus, Înalta Curte va casa hotărârea pronunțată de instanța de apel și va

trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursurile

declarate de

reclamanții T.V. și T.I.

și de pârâta

P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 172/A din

25 septembrie

2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, azi 11 iunie 2007.