ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4746/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 august 2005, pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. 2696/2005, reclamanții T.V. și T.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtă P.S. Râmnicu Vâlcea, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 4 din 6 iunie 2005, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă notificarea nr. 36 din 5 iunie 2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, respectiv să se constate valoarea terenului preluat abuziv în suprafață de 2.600 mp, iar pârâta să fie obligată la emiterea unei noi decizii prin care să le fie acordate măsurile reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au arătat în motivarea cererii că, Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 418 din 23 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 148/2005 a obligat pârâta să emită decizia privind soluționarea notificării nr. 36 din 5 iunie 2001 prin care aceștia au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2.600 mp deținută de pârâtă și care face parte dintr-o suprafață de teren mai mare, de 11.725 mp, ce a fost expropriata prin Decretele nr. 1002/1966 și nr. 218/1967 de la autoarea lor T.L.V. Au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 11. 1 si art. 12.2 din H.G. nr. 498/2003, considerând că decizia dată este nelegală, deținătoarea având obligația de a emite decizia de despăgubire prin echivalent.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 431 din 20 iunie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice si a admis acțiunea reclamanților în sensul că a anulat decizia nr. 4 din 6 iunie 2005 emisa de pârâtă. Totodată a fost obligată pârâta să emită o decizie cu ofertă de acordare de măsuri reparatorii sau despăgubiri în echivalent cu privire la terenul în suprafață de 2.600 mp ce face parte din suprafața de 3.130 mp, imobil notificat de reclamanți prin notificarea nr. 36 din 5 iunie 2001 și identificat conform expertizei tehnice întocmită de ing. R.S.A., având valoarea de 220.573,08 lei RON. Prin aceeași hotărâre pârâta a mai fost obligată să plătească reclamanților suma de 1.500 lei RON cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu pct. 11.1 și pct. 12.2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, iar bunul pentru care se solicită măsuri reparatorii a fost considerat, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea reparatorie că a fost preluat de stat în mod abuziv, chiar dacă cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit la art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, exproprierile intrând în categoria preluărilor abuzive și prin aceea că nu erau de natură să asigure despăgubiri echitabile în regimul constituțional anterior.

S-a mai reținut incidența dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, care dispun că, în măsura în care pârâta sau unitatea de la care aceasta a primit ulterior terenul expropriat a efectuat și plăți fostului proprietar, așa cum s-a pretins, oricare dintre plătitori are posibilitatea de a obține rambursarea despăgubirilor acordate, actualizate cu coeficientul stabilit. În temeiul art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată ulterior prin O.U.G. nr. 209/2005, instanța de fond a obligat pârâta să emită o decizie care să conțină oferta de acordare de măsuri reparatorii (sau despăgubiri) în echivalent privind terenul în suprafață de 2.600 mp, imobil notificat de reclamanți. Împotriva sentinței fondului, în termen legal a declarat apel pârâta P.S.C.M.

Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru cele ce urmează: - împrejurările de care fac vorbire reclamanții în acțiune, nu sunt suficiente pentru dovedirea proprietății asupra terenului în suprafață de 4.300 mp și nu s-a făcut dovada ca acest teren a fost preluat abuziv de la titularul dreptului de proprietate; - reclamanții nu au devenit proprietari prin moștenire testamentară, dat fiind faptul că pentru același teren ce face parte din suprafața de 4.300 mp a formulat notificare și numita C.G.; - greșit și nelegal se pune temei pe expertiza tehnică întocmită în cauză de ing. R.S.A., în care s-a reținut că suprafața expropriată este de 2.400 mp, deși, în realitate, aceasta este de 4.300 mp; - greșit se aduce in discuție Decretul nr. 1002 din 14 decembrie 1966, care se refera la suprafața totala de 8.523 mp dat in administrare întreprinderii de stat - F.P.I.

Râmnicu Vâlcea; - evaluările au fost făcute pe baza unor criterii care nu sunt obiective. Prin decizia civilă nr. 172/A din 25 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 3510/46/2006, Curtea de Apel Pitești a admis apelul pârâtei P.S.C.M. împotriva sentinței nr. 431 din 20 iunie 2006, pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pârâta să emită decizie pentru suprafața de 2400 mp, teren identificat conform expertizei tehnice întocmite de expert ing. R.S.A., stabilind măsuri reparatorii. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Terenul a aparținut autoarei reclamanților, T.L.V., in baza actului de succesiune din 12 iunie 1945, teren ce a fost expropriat conform Decretului nr. 218 din 16 martie 1967. Din adresa nr. 9396 din 8 august 1966, rezulta ca autoarea T.C.L.V.

a fost invitată la data de 15 august 1966 la sediul cooperativei „S." Râmnicu Vâlcea în vederea consimțirii la exproprierea terenului in suprafața de 2.600 mp. Conform planului de situație anexat la Decretul de expropriere nr. 1002/1966, terenul moștenitorilor A. (autor al lui T.C.L.V.) a fost în suprafață totală de 11.725 mp În Decretul nr. 218/1967 și schița anexă, rezultă că suprafața reala expropriată de la autoarea intimaților este de 2.400 mp teren arabil, situație ce rezultă și din concluziile raportului de expertiza tehnica întocmit in cauza de ing. R.S.A. Incidența preluării abuzive nu este prezumată, ci este apreciată în funcție de situația respectivă, iar în cauză nu s-a făcut dovada plății suprafeței de 2.400 mp, teren expropriat de la autoarea reclamanților.

În consecință, s-a apreciat că în mod corect prima instanța a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 10/2001 iar in baza art. 11 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 și pct. 11.1 și pct. 12.2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 și art. 25-26 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată prin O.U.G. nr. 209/2005, a fost admisă acțiunea reclamanților, dispunându-se anularea deciziei nr. 4/2005 emisa de pârâtă. Reținându-se că suprafața de teren expropriată este de 2400 mp, s-a admis apelul pârâtei P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea, a fost schimbată sentința apelată în sensul că a obligat pârâta să emită decizie cu privire la suprafața de 2400 mp, stabilind măsuri reparatorii.

Nemulțumiți fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, atât reclamanții T.V. și T.I. cât și pârâta P.S.C.M. Ramnicu Vâlcea, au declarat în termen legal recurs. Recurenții - reclamanți T.V. și T.I. au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanța de apel în mod greșit a reținut că suprafața de teren este de 2400 mp, pe când acesta, în realitate, are o suprafață de 2600 mp astfel cum în mod corect a constatat instanța de fond. S-a mai susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar instanța de apel a reținut greșit împrejurarea că exproprierea s-a făcut doar pentru suprafața de teren de 2400 mp. Recurenta - pârâtă P.S.C.M.

Râmnicu Vâlcea, prin motivele de recurs, a criticat hotărârea pronunțată în apel cu privire la faptul că litigiul cade sub incidența Legii nr. 18/1991 și nu sub jurisdicția Legii nr. 10/2001, așa cum greșit s-a reținut. Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că probele administrate nu au fost just apreciate atunci când s-a considerat că terenul pretins de reclamanți a fost preluat abuziv. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sun fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.. „ aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare". În cauză a fost efectuată expertiză de către expertul R.S.A., reținându-se că unitatea pârâtă ocupă, din fosta proprietate a autoarei reclamanților, suprafața de 3130,00 mp din care 2600,00 au fost propuși pentru expropriere; că din Decretul nr. 218/1967, și schița anexă aflată la dosar, rezultă că de la autoarea reclamanților s-a expropriat suprafața de 2400 mp arabil ( filele 136-138 dosar fond).

Din analiza întregului material probator se constată că sunt neconcordanțe în ceea ce privește imobilul în litigiu nefiind clarificată situația exactă a acestui imobil ceea ce impune deci, o verificare de către instanța de apel, prin completarea probelor necesare (o nouă expertiză) în scopul individualizării terenului, respectiv suprafață, vecinătăți și a stabili în deținerea cui se află. De asemeni instanța de apel va ordona să se depună o copie lizibilă a anexei la decretul de expropriere completând totodată probele cu privire la susținerile pârâtei P.S.C.M. Ramnicu Vâlcea, potrivit cărora terenul se află la Fabrica S.C. V. Pentru cele de mai sus, Înalta Curte va casa hotărârea pronunțată de instanța de apel și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții T.V. și T.I. și de pârâta P.S.C.M. Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 172/A din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2007.