ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10570/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10570/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea adresată

Prefecturii județului Vâlcea și înregistrată sub nr. 3844 din 22 mai 2001,

reclamanta M.E. a solicitat acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 10/2001,

pentru un teren de 736 mp, o casă de locuit și un gard de 40 m, toate situate

în Râmnicu Vâlcea, și expropriate prin Decretul nr. 18/1987.

Ca răspuns la notificarea trimisă de

Prefectură și înregistrată sub nr. 2/2001, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea

a emis dispoziția nr. 2219 din 11 iunie 2004 privind restituirea în natură a

terenului de 106 mp, situat în Râmnicu Vâlcea. Cu privire la construcția

demolată se menționează că nu se pot acorda măsuri reparatorii deoarece

valoarea acesteia la momentul demolării nu a depășit plafonul în limita căruia

s-au acordat despăgubiri.

La data de 8 iulie 2004, reclamanta

a formulat o contestație, înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1077/2004,

prin care s-a solicitat anularea dispoziției și obligarea primarului

municipiului Vâlcea de a emite o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a

suprafeței de 286 mp în loc de 106 mp, precum și pentru măsuri reparatorii prin

echivalent pentru restul terenului de 450 mp și pentru construcțiile demolate

de pe teren.

În motivarea acțiunii s-a arătat că,

reclamanta, împreună cu mama sa O.G., în prezent decedată și a cărei unică

succesoare este, au avut în proprietate imobilele menționate în notificare.

Acestea au fost expropriate pentru utilitate publică, respectiv pentru

construirea de locuințe și dotări tehnico-edilitare aferente, prin Decretul nr.

18/1987, acordându-se despăgubiri în sumă de 39.692 lei.

Reclamanta a mai arătat că, din

suprafața de teren expropriată au fost ocupați numai 450 mp, restul de 286 mp

fiind liberi și posibil de restituit în natură.

La data de 9 decembrie 2004,

reclamanta și-a precizat cererea pentru restituirea în natură a suprafeței de

174,97 mp, stabilită ca fiind liberă de orice construcție sau utilități prin

expertiza efectuată în cauză de inginer P.L.

Prin sentința civilă nr. 1115 din 16

decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea s-a admis în parte cererea reclamantei, în

sensul că s-a anulat în parte dispoziția atacată și au fost obligați pârâții

Primarul municipiului Vâlcea și Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea să emită o

dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 174,97 mp teren, identificat

prin expertiza tehnică efectuată în cauză și de restituire prin echivalent a

diferenței de teren de 561,03 mp.

S-au menținut dispozițiile

privitoare la construcții și au fost obligați pârâții la plata sumei de 8.000.000

lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că reclamanta a făcut

dovada că este persoană îndreptățită, potrivit legii, să i se restituie în

natură suprafața de teren neocupată de construcții, respectiv 174,97 mp (din

care o parte este ocupată de un terț), așa cum a solicitat aceasta prin

precizarea de acțiune, precum și să beneficieze de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru diferența de teren ocupată.

S-a reținut că reclamanta nu a mai

solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate, acceptând rezolvarea dată

prin dispoziția atacată și s-au acordat cheltuieli de judecată constând în

onorarii de avocat și de expert.

Apelul declarat de pârâți a fost

respins, ca nefondat, prin decizia nr. 291/A din 21 aprilie 2005 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Apelanții au invocat imposibilitatea

restituirii în natură a unei suprafețe de 97,47 mp, inclusă în suprafața de

174,97 mp stabilită prin sentință deoarece aceasta se află în posesia unor

terți, respectiv M.G. și M.E. care au dobândit-o în baza certificatului de

moștenitor nr. 55/56/2003.

Instanța a respins apelul pârâților,

motivat de faptul că dreptul invocat de un terț nu constituie un impediment la

restituirea în natură a terenului preluat abuziv de stat, în condițiile în care

acesta are la îndemână o acțiune în revendicare pentru a-și valorifica dreptul

pretins.

În termen legal, pârâții au declarat

recurs împotriva acestei decizii, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că instanțele au încălcat

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 întrucât i-au obligat să emită

dispoziție pentru o suprafață de teren pe care nu o dețin, respectiv cea

ocupată de familia M.G. și E., pentru care aceștia exhibă un certificat de

moștenitor.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Din probatoriul administrat în cauză

rezultă că în anul 1987 a fost expropriată suprafața de 736 mp teren

proprietatea reclamantei și a mamei sale, teren pe care s-au construit blocuri

de locuințe, dar din care a rămas neocupată o porțiune de 174,97 mp, conform

constatărilor expertizei tehnice.

Este, deci, incontestabil că

situația reclamantei se încadrează în dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, aceasta putând beneficia de restituirea în natură a suprafeței

rămase libere și de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cea ocupată, așa

cum corect a stabilit instanța de fond și a confirmat instanța de apel.

Împrejurarea că un terț a ocupat o

parte din terenul rămas liber, pretinzând un drept dobândit prin moștenire, nu

are nici o relevanță în cauză și nu face admisibil recursul pârâților.

Reclamanta este persoană

îndreptățită, în sensul art. 3 din lege, iar primăria (în redactarea inițială a

textului art. 20 alin. (3) din legea republicată și nemodificat prin Legea nr. 247/2005)

este unitate deținătoare, astfel că primarul este obligat să emită dispoziție

pentru suprafața preluată prin expropriere și rămasă liberă.

Faptul că un terț a ocupat o parte

din acest teren, invocând un drept dobândit prin moștenire nu înlătură

calitatea primăriei de persoană deținătoare, în sensul legii și, prin urmare,

nici obligația ei de restituire în natură.

Terțul are propriile sale căi legale

pentru valorificarea dreptului pe care-l pretinde și nu prin intermediul

primăriei.

De altfel, în recurs s-au depus

dovezi în sensul că primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a executat sentința

civilă nr. 1115 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, prin emiterea

dispoziției nr. 3744 din 1 august 2005 privind restituirea în natură a

terenului de 174,97 mp către reclamantă, procedând și la punerea în posesie,

conform procesului-verbal din 29 septembrie 2005.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și Primarul municipiului Râmnicu

Vâlcea împotriva deciziei nr. 291 A din 21 aprilie 2005 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2005.