ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2006

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 778/2004

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă în parte contestația petentului G.I.

împotriva dispoziției nr. 1755/2004 emisă de Primarul municipiului Râmnicu

Vâlcea în sensul stabilirii valorii despăgubirilor bănești cuvenite fostului

proprietar, la suma de 449.591.000 lei.

Sentința a fost menținută prin

decizia civilă nr. 362/2005 a Curții de Apel Pitești ca urmare a respingerii

apelurilor declarate de Prefectura județului Vâlcea, Primăria municipiului

Râmnicu Vâlcea și Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel a reținut legalitatea sentinței determinată de faptul că în

speță, restituirea în natură nu este posibilă așa încât, corect au fost

aplicate dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 potrivit cărora,

restituirea trebuia acordată prin echivalent.

Cum valoarea despăgubirilor a fost

stabilită prin raportul de expertiză dispus în cauză, hotărârea primei instanțe

este și temeinică nu doar legală.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ, au declarat recurs pârâții

Prefectura județului Vâlcea, Primăria Râmnicu Vâlcea și Municipiul Râmnicu

Vâlcea prin primar.

În motivarea recursului, Prefectura județului

Vâlcea a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, determinat de

faptul greșitei rețineri a calității sale procesuale pasive.

În opinia recurentei, fiind vorba de

un imobil expropriat, nu se pot acorda despăgubiri bănești ci măsuri reparatorii

în echivalent în condițiile art. 9 alin. (2) și art. 11 alin. (8) din Legea

10/2001.

În această situație, entitatea

investită cu soluționarea notificării este primăria, singura care ar trebui să

aibă calitate procesuală și nu prefectura.

Municipiul Râmnicu Vâlcea și Primăria

municipiului Râmnicu Vâlcea au criticat decizia Curții de Apel pentru greșita

respingere a apelului lor considerând că o astfel de soluție a fost dată numai

ca urmare a aplicării greșite a legii, fapt ce face să fie incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, despăgubirile au fost greșit

acordate sub forma celor bănești în loc de titluri de valoare nominală,

folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital, așa cum prevăd dispozițiile art.

11 alin. (8) din Legea 10/2001 pentru situația în litigiu, adică a ocupării

întregului teren de către lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

Aceste dispoziții legale trebuiau

interpretate ca fiind aplicabile tuturor categoriilor de imobile, inclusiv

celor cu destinația de locuință și drept urmare, măsurile reparatorii ce puteau

fi acordate erau cele stabilite de primărie adică titluri de valoare nominală sau

acțiuni la societățile comerciale.

Recurentele critică decizia și

pentru greșita acceptare a modului de evaluare a despăgubirilor, considerând că

raportul de evaluare folosit în cadrul procedurii administrative este mai

relevant decât raportul de expertiză dispus de instanță, deoarece respectă în

mod strict dispozițiile Legii 10/2001și a avut o bază de date și mijloace

tehnice care nu sunt la îndemâna experților. În plus, expertiza dispusă de

către instanță a evaluat și construcțiile, deși nu era necesar și dacă s-a

făcut totuși această evaluare, ea trebuia să aibă în vedere actele normative de

la data demolării construcțiilor și nu cele de la data evaluării.

Pe cale de consecință, cele 2

recurente au considerat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă.

Examinând recursurile pârâților prin

prisma criticilor formulate, se constată că sunt nefondate.

Calitatea procesuală pasivă a

Prefecturii a fost corect reținută. Chiar dacă notificarea a fost soluționată

de către Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea care a emis oferta de măsuri

reparatorii, în raport cu obiectul cererii reclamantului, prefectura având

atribuții reale în procesul de acordare a despăgubirilor bănești prin luarea

unor măsuri concrete în vederea acordării lor, în mod corect a fost reținută

calitatea procesuală pasivă a acesteia.

Cât privește modalitatea de acordare

a despăgubirilor, aspect criticat și de toate recurentele pârâte, urmează a se

constata că susținerile acestora nu sunt întemeiate.

În speță, imobilul expropriat a constat

în casă de locuit și teren aferent. Construcțiile expropriate au fost demolate,

iar terenul este ocupat integral cu lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea.

Dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8)

din Legea nr. 10/2001, prevedeau anterior modificării prin Legea nr. 247/2005,

dreptul fostului proprietar la măsurile reparatorii indicate de recurente, însă

art. 11 alin. (8) din legea republicată prevede că măsurile reparatorii prin

echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii ori

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale. Legea nr. 247/2005

stabilește regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii

nr. 10/2001, indiferent de forma în care au fost acordate.

Potrivit prevederilor acestei legi

(art. 16 și urm.), persoanelor beneficiare ale măsurilor reparatorii li se emit

titluri de despăgubiri, iar titlurile de valoare nominală nevalorificate se

convertesc în titluri de despăgubiri.

Prin urmare, în raport de

prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, pentru imobilul expropriat, intimatului-reclamant

nu-i mai pot fi acordate măsurile reparatorii indicate de recurente: titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la

societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Prin sentința tribunalului, păstrată

prin decizia atacată, s-a stabilit doar dreptul reclamantei la despăgubiri

bănești, fără ca recurentele-pârâte să fie obligate la plată.

Neîntemeiată este și critica

privitoare la modul de calcul al acestor despăgubiri, deoarece în expertizele

efectuate există precizarea că evaluarea terenului s-a făcut conform

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar a construcțiilor conform art. 10

alin. (6) din lege.

De fapt, art. 11 alin. (6) din legea

republicată prevede că valoarea construcțiilor și a terenurilor aferente

acestora se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării

notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Prin urmare, evaluarea

construcțiilor și a terenului se înscrie atât în textul legii care prevede

expres această posibilitate, cât și în condițiile generale de echitate menite

să asigure o justă despăgubire pentru toate imobilele preluate abuziv.

Proba cu expertiză administrată de

către instanță, nu poate fi considerată inutilă pentru faptul existenței unei

evaluări în faza administrativă, deoarece aceasta din urmă a fost contestată,

iar în virtutea prevederilor art. 129 alin. (1) și (5) C. proc. civ, instanța

are obligația de a administra toate probele solicitate de părți care sunt de

natură a lămuri împrejurările de fapt ale cauzei.

Cum raportul de evaluare invocat de

recurente nu a ținut seama de dispozițiile legii, potrivit cărora evaluarea

imobilului se face conform valorii de circulație de la data notificării, rezultă

că în mod corect a fost apreciată de către instanța de apel, legalitatea

sentinței Tribunalului Vâlcea.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ, recursurile să fie

respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

Prefectul județului Vâlcea, Municipiul Râmnicu Vâlcea și Primăria municipiului

Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 362/A din 10 iunie 2005 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.