ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2006

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 778/2004 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă în parte contestația petentului G.I. împotriva dispoziției nr. 1755/2004 emisă de Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea în sensul stabilirii valorii despăgubirilor bănești cuvenite fostului proprietar, la suma de 449.591.000 lei. Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 362/2005 a Curții de Apel Pitești ca urmare a respingerii apelurilor declarate de Prefectura județului Vâlcea, Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea și Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut legalitatea sentinței determinată de faptul că în speță, restituirea în natură nu este posibilă așa încât, corect au fost aplicate dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea 10/2001 potrivit cărora, restituirea trebuia acordată prin echivalent.

Cum valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin raportul de expertiză dispus în cauză, hotărârea primei instanțe este și temeinică nu doar legală. Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ, au declarat recurs pârâții Prefectura județului Vâlcea, Primăria Râmnicu Vâlcea și Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar. În motivarea recursului, Prefectura județului Vâlcea a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, determinat de faptul greșitei rețineri a calității sale procesuale pasive. În opinia recurentei, fiind vorba de un imobil expropriat, nu se pot acorda despăgubiri bănești ci măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 9 alin. (2) și art. 11 alin. (8) din Legea 10/2001.

În această situație, entitatea investită cu soluționarea notificării este primăria, singura care ar trebui să aibă calitate procesuală și nu prefectura. Municipiul Râmnicu Vâlcea și Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea au criticat decizia Curții de Apel pentru greșita respingere a apelului lor considerând că o astfel de soluție a fost dată numai ca urmare a aplicării greșite a legii, fapt ce face să fie incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, despăgubirile au fost greșit acordate sub forma celor bănești în loc de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea 10/2001 pentru situația în litigiu, adică a ocupării întregului teren de către lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

Aceste dispoziții legale trebuiau interpretate ca fiind aplicabile tuturor categoriilor de imobile, inclusiv celor cu destinația de locuință și drept urmare, măsurile reparatorii ce puteau fi acordate erau cele stabilite de primărie adică titluri de valoare nominală sau acțiuni la societățile comerciale. Recurentele critică decizia și pentru greșita acceptare a modului de evaluare a despăgubirilor, considerând că raportul de evaluare folosit în cadrul procedurii administrative este mai relevant decât raportul de expertiză dispus de instanță, deoarece respectă în mod strict dispozițiile Legii 10/2001și a avut o bază de date și mijloace tehnice care nu sunt la îndemâna experților. În plus, expertiza dispusă de către instanță a evaluat și construcțiile, deși nu era necesar și dacă s-a făcut totuși această evaluare, ea trebuia să aibă în vedere actele normative de la data demolării construcțiilor și nu cele de la data evaluării.

Pe cale de consecință, cele 2 recurente au considerat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă. Examinând recursurile pârâților prin prisma criticilor formulate, se constată că sunt nefondate. Calitatea procesuală pasivă a Prefecturii a fost corect reținută. Chiar dacă notificarea a fost soluționată de către Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea care a emis oferta de măsuri reparatorii, în raport cu obiectul cererii reclamantului, prefectura având atribuții reale în procesul de acordare a despăgubirilor bănești prin luarea unor măsuri concrete în vederea acordării lor, în mod corect a fost reținută calitatea procesuală pasivă a acesteia. Cât privește modalitatea de acordare a despăgubirilor, aspect criticat și de toate recurentele pârâte, urmează a se constata că susținerile acestora nu sunt întemeiate.

În speță, imobilul expropriat a constat în casă de locuit și teren aferent. Construcțiile expropriate au fost demolate, iar terenul este ocupat integral cu lucrările pentru care s-a dispus exproprierea. Dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001, prevedeau anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, dreptul fostului proprietar la măsurile reparatorii indicate de recurente, însă art. 11 alin. (8) din legea republicată prevede că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale. Legea nr. 247/2005 stabilește regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, indiferent de forma în care au fost acordate.

Potrivit prevederilor acestei legi (art. 16 și urm.), persoanelor beneficiare ale măsurilor reparatorii li se emit titluri de despăgubiri, iar titlurile de valoare nominală nevalorificate se convertesc în titluri de despăgubiri. Prin urmare, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, pentru imobilul expropriat, intimatului-reclamant nu-i mai pot fi acordate măsurile reparatorii indicate de recurente: titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital. Prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, s-a stabilit doar dreptul reclamantei la despăgubiri bănești, fără ca recurentele-pârâte să fie obligate la plată.

Neîntemeiată este și critica privitoare la modul de calcul al acestor despăgubiri, deoarece în expertizele efectuate există precizarea că evaluarea terenului s-a făcut conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar a construcțiilor conform art. 10 alin. (6) din lege. De fapt, art. 11 alin. (6) din legea republicată prevede că valoarea construcțiilor și a terenurilor aferente acestora se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Prin urmare, evaluarea construcțiilor și a terenului se înscrie atât în textul legii care prevede expres această posibilitate, cât și în condițiile generale de echitate menite să asigure o justă despăgubire pentru toate imobilele preluate abuziv.

Proba cu expertiză administrată de către instanță, nu poate fi considerată inutilă pentru faptul existenței unei evaluări în faza administrativă, deoarece aceasta din urmă a fost contestată, iar în virtutea prevederilor art. 129 alin. (1) și (5) C. proc. civ, instanța are obligația de a administra toate probele solicitate de părți care sunt de natură a lămuri împrejurările de fapt ale cauzei. Cum raportul de evaluare invocat de recurente nu a ținut seama de dispozițiile legii, potrivit cărora evaluarea imobilului se face conform valorii de circulație de la data notificării, rezultă că în mod corect a fost apreciată de către instanța de apel, legalitatea sentinței Tribunalului Vâlcea. Pentru toate aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ, recursurile să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Prefectul județului Vâlcea, Municipiul Râmnicu Vâlcea și Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 362/A din 10 iunie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.