ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70 din 12 februarie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis contestația formulată de contestatorii B.N. și B.F. în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar și cu Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea și a desființat, în parte, dispoziția nr. 251 din 7 aprilie 2003, cu privire la art. 2 în sensul că a obligat pe pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar să emită o dispoziție motivată de acordare a uneia dintre măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, cu acordul persoanei îndreptățite, pentru suprafața de teren de 470 mp, situată în Râmnicu Vâlcea, la valoarea de 725.986.464 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei contestate și au fost obligați pârâții în solidar la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. Împotriva sentinței menționate au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru greșita apreciere a probelor, în sensul că suprafața expropriată este de 470 mp, atât cât se specifică în actul de expropriere și nu de 500 mp, constatată prin raportul de expertiză întocmit de ing. C.T. S-a susținut totodată că hotărârea este netemeinică și nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor, valoarea stabilită fiind în contradicție cu cea determinată prin raportul de expertiză și cu valoarea reală de circulație a terenului, probată cu ofertele preluate din presa locală.

S-a criticat sentința și sub aspectul obligării intimatului la emiterea unei noi dispoziții în loc de a fi anulată dispoziția atacată și de a fi obligați intimații la plata despăgubirilor, cum s-a solicitat prin contestație. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1089/A din 27 mai 2004 a respins ca nefondat apelul contestatorilor, reținând că dovada întinderii suprafeței terenului nu poate fi dată decât de actul de expropriere și că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea 10/2001 în sensul că, atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

S-a apreciat ca nefondată susținerea contestatorilor cu referire la stabilirea valorii terenului în funcție de ofertele zonei făcute prin presă, art. 11 alin. (6) din lege cerând expres ca valoarea terenurilor să se stabilească numai potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, valoarea de circulație de pe piața liberă nefiind acceptată drept criteriu de evaluare. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs contestatorii la 16 iulie 2004 criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, contestatorii au susținut că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și s-a schimbat înțelesul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1051 din 19 iulie 1966, care atestă cumpărarea unei suprafețe de teren de 1035 mp, din care Statul a preluat prin expropriere 470 mp, iar 30 mp în mod abuziv, fără titlu.

Cea de a doua critică a vizat încălcarea prevederilor art. 31 din Legea 10/2001 în sensul că deși nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare și asupra modului de acordare a măsurilor reparatorii, s-a omologat o expertiză care nu a avut în vedere valoarea reală de circulație a terenului, raportat la zona în care este amplasat. Intimații Primăria și Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar au formulat întâmpinare la 25 noiembrie 2005, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la criticile invocate de contestatori, Curtea va aprecia că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente: Împrejurarea că instanțele de fond și apel au reținut că terenul pentru care contestatorii pot beneficia de măsurile prevăzute de Legea 10/2001, este în suprafață de 470 mp și nu de 500 mp cât au pretins aceștia, nu are semnificația unei greșite interpretări a actului juridic dedus judecății, sau a schimbării naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În realitate, recurenții înțeleg să invoce o interpretare eronată dată probelor, aceasta constituind o chestiune de fapt, care nu justifică motivul de recurs vizând denaturarea actului juridic dedus judecății, ce atrage cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. De altfel, recurenții nu au făcut dovada preluării abuzive a suprafeței de 30 mp nici în faza administrativă de soluționare a notificării și nici pe parcursul judecării cauzei, conform dispozițiilor cuprinse în cap. 1, pct. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 498/2003. Această dovadă era necesară cu atât mai mult cu cât, suprafața de 565 mp (din totalul de 1035 mp din actul de vânzare-cumpărare invocat ca titlu de proprietate) a rămas în proprietatea recurenților, care, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2417 din 8 august 2000 și depus la dosar în faza recursului, au înstrăinat 563,62 mp către numiții B.G. și B.M.

Critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs, referitoare la neomologarea raportului de expertiză efectuat de expert C.T., nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât deși recurenții invocă încălcarea art. 31 din Legea 10/2001, se referă la modalitatea de apreciere a probelor administrate în cauză, respectiv la cele două expertize efectuate în cauză. Această critică se circumscrie dispozițiilor pct. 11 al art. 304, abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare, nu va fi analizată. Față de aceste considerente se va aprecia că decizia recurată este legală și temeinică și se va respinge recursul contestatorilor ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții B.N. și B.F. împotriva deciziei civile nr. 1089/A din 27 mai 2004 a Curții de Apel Pitești ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2006.