ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 70 din 12

februarie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a admis contestația formulată

de contestatorii B.N. și B.F. în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea

prin primar și cu Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea și a desființat, în

parte, dispoziția nr. 251 din 7 aprilie 2003, cu privire la art. 2 în sensul că

a obligat pe pârâtul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar să emită o

dispoziție motivată de acordare a uneia dintre măsurile reparatorii prin

echivalent prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, cu acordul

persoanei îndreptățite, pentru suprafața de teren de 470 mp, situată în Râmnicu

Vâlcea, la valoarea de 725.986.464 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale deciziei contestate și au fost obligați pârâții în solidar la 4.000.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel contestatorii, criticând-o pentru greșita apreciere a probelor,

în sensul că suprafața expropriată este de 470 mp, atât cât se specifică în

actul de expropriere și nu de 500 mp, constatată prin raportul de expertiză

întocmit de ing. C.T.

S-a susținut totodată că hotărârea

este netemeinică și nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor, valoarea

stabilită fiind în contradicție cu cea determinată prin raportul de expertiză

și cu valoarea reală de circulație a terenului, probată cu ofertele preluate

din presa locală.

S-a criticat sentința și sub

aspectul obligării intimatului la emiterea unei noi dispoziții în loc de a fi

anulată dispoziția atacată și de a fi obligați intimații la plata

despăgubirilor, cum s-a solicitat prin contestație.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 1089/A din 27 mai 2004 a respins ca nefondat

apelul contestatorilor, reținând că dovada întinderii suprafeței terenului nu

poate fi dată decât de actul de expropriere și că, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea 10/2001 în sensul că, atunci când

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren

afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, constând în

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de

capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

S-a apreciat ca nefondată susținerea

contestatorilor cu referire la stabilirea valorii terenului în funcție de

ofertele zonei făcute prin presă, art. 11 alin. (6) din lege cerând expres ca

valoarea terenurilor să se stabilească numai potrivit actelor normative

aplicabile la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, valoarea de circulație

de pe piața liberă nefiind acceptată drept criteriu de evaluare.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs contestatorii la 16 iulie 2004 criticând-o ca nelegală pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

contestatorii au susținut că s-a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății și s-a schimbat înțelesul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1051

din 19 iulie 1966, care atestă cumpărarea unei suprafețe de teren de 1035 mp,

din care Statul a preluat prin expropriere 470 mp, iar 30 mp în mod abuziv,

fără titlu.

Cea de a doua critică a vizat

încălcarea prevederilor art. 31 din Legea 10/2001 în sensul că deși nu s-a

convenit asupra valorii corespunzătoare și asupra modului de acordare a

măsurilor reparatorii, s-a omologat o expertiză care nu a avut în vedere valoarea

reală de circulație a terenului, raportat la zona în care este amplasat.

Intimații Primăria și Municipiul

Râmnicu Vâlcea prin primar au formulat întâmpinare la 25 noiembrie 2005,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, raportat la criticile invocate de contestatori, Curtea va aprecia că

recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Împrejurarea că instanțele de fond

și apel au reținut că terenul pentru care contestatorii pot beneficia de

măsurile prevăzute de Legea 10/2001, este în suprafață de 470 mp și nu de 500

mp cât au pretins aceștia, nu are semnificația unei greșite interpretări a

actului juridic dedus judecății, sau a schimbării naturii și înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În realitate, recurenții înțeleg să

invoce o interpretare eronată dată probelor, aceasta constituind o chestiune de

fapt, care nu justifică motivul de recurs vizând denaturarea actului juridic

dedus judecății, ce atrage cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

De altfel, recurenții nu au făcut

dovada preluării abuzive a suprafeței de 30 mp nici în faza administrativă de

soluționare a notificării și nici pe parcursul judecării cauzei, conform

dispozițiilor cuprinse în cap. 1, pct. 1 lit. e) din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 498/2003.

Această dovadă era necesară cu atât

mai mult cu cât, suprafața de 565 mp (din totalul de 1035 mp din actul de

vânzare-cumpărare invocat ca titlu de proprietate) a rămas în proprietatea

recurenților, care, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2417

din 8 august 2000 și depus la dosar în faza recursului, au înstrăinat 563,62 mp

către numiții B.G. și B.M.

Critica formulată prin cel de al

doilea motiv de recurs, referitoare la neomologarea raportului de expertiză

efectuat de expert C.T., nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., întrucât deși recurenții invocă încălcarea art. 31 din Legea

10/2001, se referă la modalitatea de apreciere a probelor administrate în

cauză, respectiv la cele două expertize efectuate în cauză. Această critică se

circumscrie dispozițiilor pct. 11 al art. 304, abrogat prin art. I pct. 112 din

O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare, nu va fi analizată.

Față de aceste considerente se va

aprecia că decizia recurată este legală și temeinică și se va respinge recursul

contestatorilor ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții B.N. și B.F. împotriva deciziei civile nr. 1089/A din 27 mai 2004 a

Curții de Apel Pitești ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 mai 2006.