ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3103/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 36 din 14 ianuarie

2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost admisă în parte

contestația precizată formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu

Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea prin primar și a fost anulată în parte

dispoziția nr. 1666/2004 emisă de primar.

S-a stabilit ca valoarea echivalentă

a imobilului teren în suprafață de 174,72 mp situat în Râmnicu Vâlcea, fosta suma

de 537.653.000 lei și diferența neîncasată din valoarea calculată de expertiză

pentru construcțiile demolate la suma de 351.533.000 lei.

Au fost menținute restul

dispozițiilor cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a

terenului, urmând ca pentru ambele imobile, teren și construcții, să fie

acordate măsurile reparatorii oferite de pârâtă.

Pârâta a fost obligată la 9.000.000

lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din probele administrate că reclamantul a făcut dovada proprietății

imobilului în litigiu compus din teren în suprafață de 174,72 mp și a unei case

de locuit cu anexe ce i-a fost expropriat prin Decretul nr. 307/1998,

construcțiile fiind demolate.

La notificarea adresată primăriei de

contestator prin care a solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001

să se stabilească măsurile reparatorii ce i se cuvin pentru imobilul expropriat

a fost emisă de primar dispoziția nr. 1666 din 12 aprilie 2004.

Astfel, prin dispoziție menționată a

fost respinsă cererea contestatorului de restituire în natură a terenului în

suprafață de 174,72 mp din Râmnicu Vâlcea, strada I. întrucât este ocupat în

întregime de blocul A13 de pe strada G. și de utilitățile aferente.

Totodată s-a stabilit că valoarea

terenului, imposibil de restituit în natură, este de 342.708.193 lei, sumă în

limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii constând în titlului de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital.

S-a motivat că pentru construcțiile

demolate, proprietatea contestatorului nu pot fi acordate măsuri reparatorii

întrucât valoarea despăgubirilor calculate și încasate nu a depășit plafonul

stabilit de lege.

Reclamantul prin contestația

formulată împotriva dispoziției emise de primar a susținut că terenul a fost

subevaluat de Comisia de evaluare iar pentru construcțiile demolate are dreptul

la o justă despăgubire din partea statului pe care a estimat-o la suma de

422.426.000 lei.

Prin cererile precizatoare

reclamantul a optat pentru despăgubiri bănești în sumă de 1.067.142.800 lei

pentru teren și construcțiile demolate.

În cauză s-au efectuat expertize și

s-a răspuns la obiecțiunile formulate de pârâtă.

Tribunalul a omologat valorile

stabilite de experți ca reprezentând o despăgubire justă în echivalent a

persoanei îndreptățite căreia i-a fost expropriat imobilul, înlăturând punctul

de vedere al pârâtei conform căruia evaluarea ce a stat la baza emiterii

dispoziției este și cea corectă.

Astfel, s-a stabilit că valoarea

echivalată a terenului în litigiu este de 537.653.000 lei în loc de 342.708.193

lei cât era prevăzut în dispoziție, iar diferența neîncasată de reclamant din

valoarea calculată pentru construcțiile expropriate și demolate se ridică la

351.533.000 lei, sume în limita cărora se vor acorda măsurile reparatorii

oferite de pârâtă.

Cererea reclamantului de a fi

despăgubit prin echivalent bănesc nu a fost primită deoarece nu este conformă

cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd în cazul de față măsuri

reparatorii constând în titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de

capital în funcție de opțiunea reclamantului.

Tribunalul a menținut respingerea

cererii de restituire în natură a imobilului teren prevăzut de art. 1 din

dispoziția emisă de primar.

Apelul declarat de Municipiul

Râmnicu Vâlcea prin primar a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 301/A

din 26 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești cu motivarea că

evaluarea construcțiilor demolate și a terenului imposibil de restituit în

natură a respectat prevederile Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003.

În termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs Municipiul

Râmnicu Vâlcea prin primar invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 11 C. proc. civ.

Recurentul susține în esență că

valorile pentru terenul în litigiu ce nu poate fi restituit în natură și pentru

construcțiile demolate au fost calculate de experți cu încălcarea art. 10.8, A

și B și pct. 11 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele de casare și de modificările aduse Legii nr. 10/2001

prin Legea nr. 247/2005, Înalta Curte va admite recursul pârâtului numai pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este de observat că la data de 15

iunie 2005 când a fost promovat recursul de față, motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fusese abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000 așa încât această critică nu poate fi analizată.

Cu privire la măsurile reparatorii

ce se cuvin intimatului pentru imobilul proprietatea sa compus din teren, ce nu

poate fi restituit în natură fiind ocupat de un bloc de locuințe și utilități

și construcțiile demolate integral, se constată incidența în cauză a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 republicată ca urmare a modificărilor aduse

prin Legea nr. 247/2005 ce sunt de imediată aplicare.

Astfel art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 republicată prevede că „în cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii

se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”.

Art. 11 alin. (8) arată că „în

situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4) măsurile reparatorii prin

echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.

Așa fiind în baza art. 312 alin. (2)

și art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa

decizia atacată precum și sentința tribunalului și în fond va admite în parte

contestația precizată formulată de reclamantul C.D.

Va anula în parte dispoziția nr. 1666/2004

emisă de primar, respectiv art. 2 și va constata că reclamantul are dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 11 alin. (4) și art. 8 din

Legea nr. 10/2001 republicată pentru imobilul în litigiu compus din teren și

construcții.

Va menține măsura respingerii

cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 174,72 mp din

Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea din dispoziția nr. 1666 din 12 aprilie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar împotriva deciziei nr. 301A din 26

aprilie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr.36 din 14 ianuarie 2005 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, și în

fond:

Admite în parte contestația

precizată formulată de reclamantul C.D., anulează în parte dispoziția nr. 1666/2004

emisă de primar, respectiv art. 2 și constată că reclamantul are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent conform art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001

republicată.

Menține măsura respingerii cererii

de restituire în natură din dispoziția emisă de primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.