ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4933/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 13 august 2001 M.G. a cerut Primăriei Râmnicu Vâlcea, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 72 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, preluat abuziv în proprietatea statului. Prin dispoziția nr. 247 din 7 aprilie 2003 cererea a fost respinsă cu motivarea că întrucât restituirea în natură nu este posibilă iar la nivelul municipiului nu există teren liber ce ar putea fi atribuit în compensare, măsurile reparatorii în echivalent urmează a fi stabilite după apariția normativelor și a legii speciale, prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/2001.

La 17 aprilie 2003, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea și Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, să dispună obligarea pârâților de a face o ofertă concretă privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 416 din 1 septembrie 2003 a admis contestația și desființând în parte dispoziția, a obligat pârâtele să-i facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 72 mp, în valoare de 145.944.000 lei.

A respins capătul de cerere ce viza obligarea pârâtelor de a-i acorda contestatorului o suprafață de teren în compensare. A menținut dispozițiile vizând respingerea cererii de restituire în natură a imobilului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat cu blocuri de locuințe, este obligația autorității administrative de a-i face persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii actuale de circulație a imobilului. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 308 A din 18 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de contestator.

În cauză a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. contestatorul M.G. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii întrucât oferta de restituire prin echivalent nu este corespunzătoare valorii reale a imobilului aflat într-o zonă centrală a localității, cu mare potențial comercial. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru situația când persoana îndreptățită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă. În cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau dispoziția va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.

În raport de aceste dispoziții, în mod corect au apreciat instanțele că măsurile reparatorii, în echivalent trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unității deținătoare, în speță, a primăriei. În ceea ce privește valoarea de circulație a terenului în litigiu, expertiza efectuată în cauză a avut în vedere mai multe criterii de calcul cum sunt: categoria localității, amplasarea terenului, poziția acestuia față de accesul la rețelele de transport, echiparea tehnică a zonei etc., din metoda comparațiilor de plată și sinteza valorilor rezultând o valoare medie estimativă de 145.900.000 lei, sumă în raport cu care în mod corect au reținut instanțele, că urmează a fi calculate despăgubirile.

În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei civile nr. 308/A din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.