ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4933/2005

HOTĂRÂRE
07.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4933/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea formulată la 13

august 2001 M.G. a cerut Primăriei Râmnicu Vâlcea, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul

în suprafață de 72 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea,

preluat abuziv în proprietatea statului.

Prin dispoziția nr. 247 din 7

aprilie 2003 cererea a fost respinsă cu motivarea că întrucât restituirea în

natură nu este posibilă iar la nivelul municipiului nu există teren liber ce ar

putea fi atribuit în compensare, măsurile reparatorii în echivalent urmează a

fi stabilite după apariția normativelor și a legii speciale, prevăzute de art. 40

din Legea nr. 10/2001.

La 17 aprilie 2003, persoana

îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței, în

contradictoriu cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea și Municipiul Râmnicu

Vâlcea, prin primar, să dispună obligarea pârâților de a face o ofertă concretă

privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în

legătură cu care s-a formulat notificarea.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 416 din 1 septembrie 2003 a

admis contestația și desființând în parte dispoziția, a obligat pârâtele să-i

facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent pentru

întreaga suprafață de teren de 72 mp, în valoare de 145.944.000 lei.

A respins capătul de cerere ce viza

obligarea pârâtelor de a-i acorda contestatorului o suprafață de teren în

compensare.

A menținut dispozițiile vizând respingerea

cererii de restituire în natură a imobilului.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, fiind

ocupat cu blocuri de locuințe, este obligația autorității administrative de a-i

face persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii actuale de circulație a imobilului.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 308 A din 18 decembrie

2003 a respins ca nefondat apelul declarat de contestator.

În cauză a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. contestatorul M.G. care, invocând

temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține că hotărârea s-a dat

cu aplicarea greșită a legii întrucât oferta de restituire prin echivalent nu

este corespunzătoare valorii reale a imobilului aflat într-o zonă centrală a

localității, cu mare potențial comercial.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, pentru situația când persoana îndreptățită a

solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este

posibilă. În cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea

valorii imobilului, decizia sau dispoziția va cuprinde în mod obligatoriu

valoarea estimativă a acestuia.

În raport de aceste dispoziții, în

mod corect au apreciat instanțele că măsurile reparatorii, în echivalent

trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unității deținătoare,

în speță, a primăriei.

În ceea ce privește valoarea de

circulație a terenului în litigiu, expertiza efectuată în cauză a avut în

vedere mai multe criterii de calcul cum sunt: categoria localității, amplasarea

terenului, poziția acestuia față de accesul la rețelele de transport, echiparea

tehnică a zonei etc., din metoda comparațiilor de plată și sinteza valorilor

rezultând o valoare medie estimativă de 145.900.000 lei, sumă în raport cu care

în mod corect au reținut instanțele, că urmează a fi calculate despăgubirile.

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a fi respins.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul M.G. împotriva deciziei civile nr. 308/A din 18 februarie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8078/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 784 din 14 octombrie 2002, primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, în temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 3, art. 11, art. 24 și art. 4
ÎCCJ 2012-10-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6220/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 3740/90/2007, contestatorul F.C., în contradictoriu cu intimata SC O. SA Râmnicu Vâlcea, a solicitat anularea Deciziei nr. 565 din 3 august 2007, emisă de di
ÎCCJ 2007-04-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3373/2007
Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 220 din 11 aprilie 2006, Tribunalul Vâlcea a respins contestația reclamanților V.S. și C.V., formulată în contradict
ÎCCJ 2006-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9373/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 5 august 2005, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând anularea Dispoziției nr. 3375 din 4 iu
ÎCCJ 2006-03-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3103/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 36 din 14 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost admisă în parte contestația precizată formulată de reclam
Sursă